Un cerc albastru ma’nconjoara.
De-ar fi sa-mi extind bratele
Cred ca ceru-as atinge.
Nemarginita cupola de azur
Tintuita la zenit in capsa de aur incadescent
A soarelui.

O aripa alba desfasurata pe catarg
Ca un deget tintit pe soare
Se clatina pe valuri safirice
Ce clipocesc cu sunet cristalin
In unde depatratandu-se in cercuri.

Cercuri tremurand pe ape
Ca fiorii sufletului meu
Cand solititundinea
Ma izoleaza in centrul intregului univers
Pe barca cautarii locului de popas si refugiu
Inaintea inserarii
Si a furtunii.