Inele
Ieri am strabatut padurea
Si-am adunat inelele copacilor
Risipite aiurea
Imprastiate pe jos…
Am strans atatia ani
Ca a inceput sa-mi para
Povara de prisos.
Pe cele mari si grele
Le-am daruit copacilor tineri
Sa se mandreasca cu ele.
Pe cele mici
Le-am pus pe degetele unui copil
Si el a plans
Ca-i plac anii subtiri
Sa-i las sa ii pastreze
Ca amintiri.
Pe toate celelalte
Le-am incuiat intr-un sertar
Sa-mi povesteasca despre arbori
Cand va ierna in ele iar.
Camelia Lica
Este frumoasă clipa ta de visare şi de speranţă …
Profunzimea cu care ai cules şi rostuit anii risipiţi ai pădurii, oprind aparenta tristeţe a iernii prinsă în şoapta tainică a reînvierii arţarilor, germinând într-un sertar din sufletul tău…
Şi eu cred că-i putem oferi mai mult din noi, pădurii…