caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Scena si Ecranul



 

Katyn, redundanta tragediei poloneze

de (2-5-2010)

Reconstituirea genocidului din 1940, intr-o epopee cinematografica( Katyn, 2007) de catre regizorul polonez Andrzej Wajda surprinde prin caracterul brutal, criminal al doua lumi in confluenta celor doua puteri totalitare : cea nazista si cea stalinista.

Inceputul filmului, un pod pe care se intalnesc grupuri de polonezi fugari, inspaimantati nemaivand incotro sa o apuce simbolizeaza in esenta tragedia anilor 1939-1940 de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial. Este perioada in care nazistii si sovieticii isi impart arealul ca niste animale de prada. Polonia ar fi un pod cuprins de o parte si de alta de cele doua forte expansioniste.

Iscusinta cineastului reconstruieste un bildungs roman in care secventele paralele nu sunt decat tabloide ale deznadejdii, ale neputintei in fata asasinului :
– secventele uciderii ca intr-un abator a ofiterilor polonezi ;
– mame, sotii si fiice traiesc ruperea de cei dragi si umilinta celor fara aparare in fata dictaturii.

In acea epoca zambetul a disparut, desi in situatiile extreme, chiar si in cele de dinaintea mortii, speranta intr-o lume mai buna si mai ales rugaciunea recitata fragmentar de catre cei executati barbar de catre fortele NKDV-ului stalinist la coborarea dintr-un camion, se intrevede lumina unui viitor abolit de totalitarism.

Prizonierii polonezi mai sperau in interventia fortelor aliate, in vreo interventie justitiara din afara granitelor ocupate.

Katyn simbolizeaza in pelicula lui Wajda ca raul intruchipat in portretele lui Stalin si ale lui Hitler lupta impotriva oricaror posibile forte potrivnice ambitiilor dictatoriale.

Stalin a ordonat masacrul din aprilie 1940 tocmai pe considerentul ca polonezii ar fi constituit un pericol in viitor.

Razboiul circumscris altor simboluri ca gara, trenurile de marfa intesate cu prizonieri, frigul si foamea apar ca o lectie deschisa umanitatii si mai ales celor ce trec impasibili crezand ca lor nu li se poate intampla aceste atrocitati.

Filmul concentreaza moartea in nota tragediilor antice. Putinele personaje ale filmului sunt secundate de grupuri tipologice, voci ale durerii inabusite.
Filmul nu se vrea antirusesc, nu instiga la ura, nu face decat sa enumere faptele in cruzimea istorica, fara nicio participare subiectiva din partea realizatorului Andrzej Wajda.

Mesajele cineastului amintesc de romanele lui E.R.Remarque, romancier antinazist marcat de executia prin decapitare a surorii lui, Elfriede Scholz.

Totusi spectatorul se intreaba cum de multe crime raman nepedepsite ?

Dupa sase decenii, prabusirea misterioasa a unui avion menit sa transporte suita prezidentiala poloneza, in intentia de a comemora miile de martiri din gropile comune ale Katyn-ului amplifica tragismul acelui loc, de triunghi fatidic.

Injunghierea pesoanei ce a filmat resturile avionului vine sa puna intrebari si sa creeze posibile supozitii conspirationiste.

S-a intamplat in Saptamana Sfanta ca un erou sa-si gaseasca sfarsitul tragic in ceata si foc nemaiputandu-si lua ramas bun.

Presedintele Lech Kaczynski se numara si el printre martirii de acum 70 de ani, vestindu-le ca tara isi urca gloria pur si simplu, asa cum florile isi inalta petalele, poporul din tata in fiu mandria unei natii incercate.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Autorul lunii mai 2010 – Adrian Grauenfels

Yigru Zeltil sau farmecul insuportabil al avangardei. Un (pseudo)interviu. ..şi v-am acoperit cu pătura de cal şi-am plâns de mila...

Închide
3.12.71.166