Precedentul articol pe care l-am publicat în revista ACUM cu privire la natura divină a lui Isus sau mai degrabă a absenței ei, “Rabinul Yehoshua și creștinătorul său, Shaul din Tars” (http://www.acum.tv/articol/8146) a stârnit reacții vehemente din partea apărătorilor dogmei creștine.
În acel articol făceam recenzia cărții “Cum a devenit Isus creștin – creștinii timpurii și transformarea unui învățător evreu în Fiul lui Dumnezeu”, scrisă de David Barrie (Weidenfeld & Nicolson, Londra, 2008).
Recent am citit o carte, de data asta o poveste, cum o numește autorul ei, Philip Pullman, intitulată “Isus cel bun și ticălosul Hristos”. Publicată la editura Canongate pe data de 1 aprilie 2010, cartea reprezintă o reluare a povestirii din Evanghelii. Diferența este că în cartea lui Pullman, Maria dă naștere nu doar unui singur fiu, ci a doi fii, primul fiind numit Isus, al doilea fiind numit Hristos.
Isus este fiul preferat și este în fapt o copie a celui din Evanghelii, predicatorul pasionat care anunță venirea iminentă a Împărăției Domnului pe pământ. Hristos la rândul său nu are charisma fratelui geamăn, dar este mai cerebral și îl urmărește de la distanță, consemnând în scris vorbele lui Isus și întâmplările legate de misiunea sa, inclusiv minunile înfăptuite.
Hristos are niște conversații cu un personaj misterios, care apare și dispare în mod neprevăzut și care îl îndeamnă să consemneze “adevărul”, nu doar “istoria”, din faptele și spusele fratelui său. Hristos îl întreabă de unde vine și cine e, dar misteriosul personaj păstrează misterul, iar fratele lui Isus ajunge la concluzia că e un înger trimis de Dumnezeu.
Momentul decisiv survine după intarea lui Isus în Ierusalim, de Florii.
“Peste o altă generație, numele lui Isus nu va mai însemna nimic și nici cel de Hristos. Câți vindecători, exorciști și predicatori bat drumurile Palestinei?”, îl întreabă străinul pe fratele lui Isus.
“Zeci și zeci. Fiecare dintre ei va fi uitat, ca și Isus, de altfel. Doar dacă…”
Străinul îi dezvăluie apoi lui Hristos că trebuie să-l trădeze pe fratele său, care devenise suspect autorităților religioase evreești și ocupanților romani. Incredulității lui Hristos străinul îi răspunde că Dumnezeu nu dorește o Împărăție a sa pe pământ, ci Biserică după chipul Împărăției. De aceea, spune el, sacrificiul lui Isus este necesar.
Străinul îi mai spune lui Hristos că perfecțiunea pe care Isus o prevestește oamenilor odată cu venirea Împărăției Domnului este iluzorie și că învierea lui va garanta dăinuirea Bisericii.
După plecarea străinului, Hristos trăiește un zbucium sufletesc intens, dar până la urmă acceptă misiunea și, întâlnindu-se din nou su străinul la palatul marelui preot Caiafa, îl vinde acestuia pe fratele său, care este predat romanilor și răstignit.
Philip Pullman, un cunoscut autor care și-a început cariera scriind romane pentru copii, este un ateu declarat și într-un interviu cu ziarul Times în septembrie 2009 îl credita pe apostolul Pavel ca întemeietor al creștinismului prin inventarea acestei povești despre divinitatea lui Isus.
“Pavel a fost un geniu literar și de imaginație și a avut probabil mai multă influență asupra istoriei omenirii decât orice altă ființă omenească, inclusiv Isus. Iar eu cred că e păcat.” spunea Pullman toamna trecută, adăugând că divinitatea lui Isus e rodul imaginației febrile a lui Pavel.
Scrisă într-o proză simplă și cursivă, cartea lui Pullman îi va scandaliza cu siguranță pe creștinii fundamentaliști și nu numai pe ei. Dar dacă stai să te gândești mai profund realizezi că ideea lui Pullman este extrem de logică și parabola prin care o exprimă este foarte convingătoare. Înainte să înjurați această carte, pe autorul ei și revista ACUM care o recenzează, vă recomand totuși să o citiți și abia după aceea să vă pronunțați.
Bine era daca-l lasati pe Iisus Hristos, Fiul Dumnezeului crestinilor in pace. La ce bun sa-l mai puneti in discutie, in afara ca veti starni revolta crestinilor? Chiar daca e ultimul lucru de care va pasa, doar nu va-nchipuiti ca-l veti putea desfiinta. De 2000 de ani au mai incercat si altii, dar… degeaba.
STIMATE DOMN,PETRU CLEJ,CEA CE E SCRIS IN SCURTA,DAR EVIDENTA D-VOASTRA RECENZIE,E DUPA PAREREA MEA, FOARTE INTERESANT.AVETI VREO IDEIE UNDE SE POATE OBTINE CARTEA IN ISRAEL?
MULTUMIRI ANTICIPATE SI URARI DE BINE,ITZHAK BAREKET.
Va recomand sa cititi THE MYTHMAKER PAUL AND THE INVENTION OF CHRISTIANITY de Hyam Maccoby,(Paul et l’invention du christianisme)aparuta la editura Lieu Commun/Histoire in 1987,nu stiu daca a aparut in romaneste.Pentru curiosi si pentru cei care vor sa stie ceva despre acest subiect,va fi o revelatie.Suntem totusi in secolul XXI oameni buni.
„Observator” – în fapt N.D.Rusu din California, cunoscut ultra-naționalist și xenofob, participant activ la un forum pro-unire cu Republica Moldova unde se exprimă vederi antisemite, negaționiste și rasiste, la care N.D.Rusu nu are niciodată vreo obiecție – vrea să ne impună fundamentalismul creștin.
Eu îi spun, bine ar fi să mai lăsați în pace, domnule Rusu, dumneavoastră și cei care credeți în divinitatea lui Isus sunteți o minoritate a populației globului și obișnuiți-vă cu această realitate.
Pe urmă ar fi bine să aflați – dintr-o lectură sumară a Bibliei, Noului Tsetament și a Coranului că Dumnezeul evreilor, creștinilor și musulmanilor este unul și același.
V-am mai spus și în trecut: dacă insistați să ne băgați pe gât extremismul dumneavoastră vă vom răspunde cu duritatea pe care o meritați. Chiar sunteți incapabil să pricepeți acest lucru?
Nu reiese, din lecturile serioase ale istoriei cre_tinismului, ca Isus Hristos s-ar fi erijat vreo data in Dumnezeu însu_i, a_a cum vor s ne conving o parte din exegecii pasionaci ai acestei religii. A se vrea fiul lui Dumnezeu, ca fiecare dintre noi, nu semnific identificarea cu El.
Cu distincciile de rigoare, exist o serie de similitudini cu celelalte religii, unde profecii au decenca de a nu se substitui „Creatoruluiâ€. Idolatria excesiv, proprie religiei cre_tine, metamorfozeaz „transmictorul†a_a-ziselor precepte divine în demiurg, ceea ce constituie deja un sacrilegiu.
Chiar dac am admite c a crede implic o funcciune a iracionalului, scpând mentalului _tiincific, „erezia†substituirii discrediteaz teza existencei divine în care se refugiaz o mare parte a omenirii.
Isus Hristos n-a fost decât un om deosebit, o figur carismatic de excepcie, în jurul cruia s-au brodat o multitudine de legende, prin definicie mai mult sau mai pucin credibile _i a crui existenc trebuie respectat precum a celorlalci profeci animaci de intencii ludabileostici sau ateii manifest încelegere fac de credincio_i, cred c o reciprocitate n-ar face decât s concilieze divergencele dintre convingeri pe acest plan _i s aduc pacea mult dorit dar, paradoxal, _i mult temut…
Domnule Stephane Ionesco,
Daca as fi superficial v-as felicita pentru aceasta interventie cu aparenta de impartialitate.
Ii mentionati pe atei si pe exaltatii religiosi. Dumneavoastra faceti insa abstractie de istoria ultimilor aproape 2000 de ani, cand incepand cu Pavel insusi, inventatorul acestui mit genial al divinitatii lui Isus, au improscat cu ura impotriva evreilor si au tratat cu violenta pe toti aceia care nu au acceptat mitul acesta fondator.
Rezultatul: milioane de victime incepand cu persecutiile initiate de Imparatul roman Constantin, in secolul al IV-lea si terminand cu Holocaustul.
E suficient sa mentionez culpabilizarea intregului popor evreu pentru deicid bazat pe Matei 27, 25, verset care si asta otraveste mintea a milioane de crestini.
Asa incat, domnule Ionesco, v-as recomanda sa aruncati responsabilitatea asupra doctrinarilor crestini, care in intoleranta lor absoluta – aici si Islamul este la fel de agresiv in prozelitism – care au generat aceasta situatie.
Domnule Stephane Ionesco,
Daca as fi superficial v-as felicita pentru aceasta interventie cu aparenta de impartialitate.
Ii mentionati pe atei si pe exaltatii religiosi. Dumneavoastra faceti insa abstractie de istoria ultimilor aproape 2000 de ani, cand incepand cu Pavel insusi, inventatorul acestui mit genial al divinitatii lui Isus, au improscat cu ura impotriva evreilor si au tratat cu violenta pe toti aceia care nu au acceptat mitul acesta fondator.
Rezultatul: milioane de victime incepand cu persecutiile initiate de Imparatul roman Constantin, in secolul al IV-lea si terminand cu Holocaustul.
E suficient sa mentionez culpabilizarea intregului popor evreu pentru deicid bazat pe Matei 27, 25, verset care si asta otraveste mintea a milioane de crestini.
Asa incat, domnule Ionesco, v-as recomanda sa aruncati responsabilitatea asupra doctrinarilor crestini, care in intoleranta lor absoluta – aici si Islamul este la fel de agresiv in prozelitism – care au generat aceasta situatie.
Domnule Petru Clej,
Condamnarea mea nu este aparent, e mai degrab implicit. Nu m pot imagina în partizanul vehemencei cu care cre_tinismul vindicativ a descins campania secular anti-ebraic, perpetuat de capete înfierbântate pân în zilele noastre, înfrcindu-se, dac pot spune astfel, cu ura visceral islamic. A fost oare iudeul Isus cel care a dat semnalul ostilitcilor? Personal, nu cred c un profet încelept poate incita omenirea la astfel de încierri diabolice.
Dup cum discipolii lui Marx au instituit ura omului contra omului, ajungându-se la situacii apocaliptice, a_a _i discipolii lui Isus, falsificatori prin excelenc, au oferit lumii spectacolul dezolant de-a lungul secolelor.
Spre deosebire de buddhism, religiile cre_tine _i islamice _i-au fondat convingerile religioase pe animozitci _i discordie, exploatând slbiciunile omene_ti cele mai joase.
Ps. Dup aparicia ecoului meu precedent, s-ar prea c accentele ortografice autohtone n-au curs la capitolul ecouri. Aci putea remedia la aceast insuficienc? Mersi !
Domnule Ionesco,
Nu stiu de ce aduceti in discutie marxismul, o ideologie in mare masura discreditata in anul 2010. Sper ca nu faceti o confuzie, asa cum fac unii romani intre marxism si ateism.
Iata de pilda Philip Pullman este ateu fara a fi marxist, asa cum sunt zeci de milioane de occidentali.
Cert este ca crestinismul (ca si Islamul de altfel) continua sa fie aceeasi religie bazata pe prozelitism si pe aceasta elucubratie a divinitatii evreului Isus – care asa cum spuneti nu s-a pretins niciodata a fi fiul lui Dumnezeu, generand conflicte asa cum a facut-o de cel putin 1700 de ani (1400 pentru Islam).
Domnule Clej,
Nu e vorba de vreo confuzie ci de o simpl asociatie de idei.
In ceea ce priveste marxismul, nu toti politologii subscriu perimarii acestuia. Binecunoscutul jurnalist, expert in marxism, Pierre Tourev scria relativ recent (2008) :
« Pour toutes les victimes de la mondialisation, pour tous les laissés pour compte de l’économie de marché, pour tous les miséreux, les esclaves du travail et les prolétaires, Marx est encore d’actualité »
Observand cu atentie societatile actuale, nu ma pot desolidariza de cele mentionate mai sus, fara a visa la tipul de revolutie instituita de epigonii lui Marx si Engels. Eu am o alta lectura a «Capitalului», dece n-as recunoaste-o ?
Poporul evreu a avut multi profeti,unii nefiind consemnati in lunga lor istorie.Ultimul a trecut chiar la islam.Iehoshua(Isus Christos)prezentat ca un profet a fost un fariseu (corespondentul de astazi al rabinului liberal).A vrut prin predicile sale sa elibereze Iudeea de ocupatia imperialista romana si a fost livrat de preotii saduchei(obedienti fata Roma)judecatii si crucificarii de catre romani.Ulterior adepti evrei ai lui Isus(printre care apostolii in frunte cu fratele sau Jaques au format grupul dizident numit Biserica primitiva crestina de la Ierusalim.Pavel din Tars un om de mana al marelui preot saducheu din acea vreme aspirant la grupul fariseilor neputand atinge performantele cunoasterii si interpretarii Torei,neobtinand un rol de seama in mijlocul lor,a devenit adept al primei biericii crestine primitive din Ierusalim.El a deviat semnificatia luptei evreilor de sub dominatia romana dusa de rabi Iehoshua in eliberarea tuturor (universalismul crestin)oferindu-le viata vesnica,raiul etc.Toate acestea zeificand rabinul fariseu Iehoshua si adaugand percepte filozofice si religioase helenistice in noua religie,crestinismul.Poate ca un complex de inferioritate si faptul ca Pavel nu a fost evreu din nastere,combinat cu universalismul noii doctrine a fost geniul sau.Un dinte a avut impotriva scolii fariseice la care a fost invatacel,transformand-o in dusmanul lui Cristos si de aici antisemitismul atat de actual din ultimii o mie opt sute de ani.Sa recunoastem cu tristete ca a reusit pe deplin,ca dovada valurile starnite de acest articol excelent!;
Domnule Ionesco,
Cu regret, dar obsesia dumneavoastră cu marxismul deviază de la subiectul acestui articol. N-am auzit în viața mea de persoana pe care mi-o citați, dar dacă citiți presa internațională sau treceți în revistă aparițiile editoriale (mai ales în engleză, limba care, chiar și dumneavoastră trebuie cu ciudă să recunoașteți are o circulație mult mai mare decât franceza) care vorbesc despre pericolul fundamentalist sunt mult mai numeroase decât cele care vorbesc de un presupus pericol de sorginte marxistă. De altfel, după ce am să termin citit cartea „Shall the Religious Inherit the Earth?” de Eric Kaufman o voi recenza în revista ACUM.
Dumneavoastră domnule Ionesco biciuiți un cal mort. Uitați-vă doar la cele mai recente atentate teroriste: Kenia și Tanzania 1998, New York și Washington 2001, Bali 2002, Madrid 2004, Moscova și Beslan 2004, Londra 2005, Mumbai 2008, Irak și Afganistan în permanență și lista e nesfârșită. Cine le-a comis, extremiști de stânga sau fundamentaliști islamici? Cine pune bombe la clinicile de avorturi în Statele Unite? Cripto-marxiștii? Poate reflectați la aceste realități și abandonați această obsesie tipic românească.
Domnule Daniel Macovei,
Potrivit Fapte 22,3, Saul/Pavel spune: „Sunt evreu nascut in Tarsul Ciliciei…”.
Și mai clar, în Filipeni 3,5 scrie același Pavel: „eu, care sunt tăiat împrejur o opta zi, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin…”
Aveti vreo alta informatie in sprijinul afirmatiei dumneavoastra ca Pavel nu era evreu din nastere? Evident, existenta lui Saul/Pavel nu este stabilita cu certitudine.
Domnule Ionesco,
Nu am nici cea mai vagă idee ce legătură au toate ecourile dumneavoastră cu acest articol.
Domnule Clej,
Din fericire in tara care m-a adoptat opiniile nu se numesc obsesii, iar cei care gandesc si resimt altfel, n-au de ce se ingrijora.
Cand am spus ca am o alta lectura a «Capitalului », as fi dorit sa se inteleaga ca nu impartasesc modul cu care marxismul a fost interpretat si practicat de pseudomaterialistii dialectici, falsificatori notorii ai acestei gandiri, traducand-o, deseori, in teroare si dictatura nesabuita a proletariatului
Cine m-ar putea impiedica sa-mi constitui o analiza diferentiata, gasind paralele intre convingerile religioase si cele marxiste, chiar daca Marx n-a fost suficient de explicit in aceasta privinta? Evident, similitudinile provin dintr-o analiza atenta ci nu hazadata asa cum s-ar putea crede la prima vedere.
In ceea ce priveste superioritatea unei prese fata de alta, sunt dezolat, dar nu pot impartasi parerea dvs Fiecare jurnal, nu numai presa nationala, are caracterul sau propriu, atat sub aspectul literar cat si sub cel al obiectivitatii cu care se acrediteaza cititorilor. Fara discutie insa, presa anglo-saxona se bucura de o larga circulatie gratie limbii, ea insasi de o larga circulatie.
Cand imi atribuiti conservarea spiritului tipic romanesc, nu stiu daca o pot lua drept compliment, sau culpa. Realizez insa un lucru agreabil, acela ca pot tot atat de bine gandi in romineste cat si in frantuzeste.
Dar, n-as vrea sa-mi intind prea mult replica, asa cum spuneti, dincolo de obiectul articolului dvs.
oricit de incitant ar fi subiectul, ma gindesc ca exista o puzderie de pareri menite sa creeze labirinturi de gindire si sa sugereze o alta interpretare.
Ma o presec asupra unui singur element si anume logica gindirii profunde a scriitorului pe care articolul o remarca in pasajul:
<>
Aceasta este directia cartii si anume „logica” care convinge.
Aceasta este o linie diferita de religie si prin urmare ar putea sa se adreseze unor oameni de stiinta sau unor politicieni „liberi cugetatori” de genul lui Iliescu sau experimentatori ai unor alternative si lista ar continua cu precizarea bazarii pe o logica comuna sau nu sau logici diferite.
Cartea nu este religie si nu poate fi considerata ca o interferta cu acest domeniu.
Motivul este ca religia se bazeaza pe credinta si nu pe logica.
Rezulta ca toate cartile care incita la gindire si logica despre o religie nu au aplicabilitate decit in afara religiei.
Domnule Mușat,
Sunt profund dezamăgit că nu-l puteți abandona pe Iliescu nici când comentați o poveste, cum o numește autorul, despre Isus Hristos.
Dar dacă tot vorbiți de linii diferite, de ce vă referiți doar la oameni de știință sau liber cugetători? Referiți-vă la toți aceia care nu cred în natura divină a lui Isus Hristos, în care intră categoriile sus-menționate, dar și oameni de toate religiile în afara religiei creștine (ca să nu mai vorbim de numeroși creștini nominali) – adică o majoritate a populației globului.
Este o informatie patristica care spune ca Paul nu a fost evreu din nastere, ci a fost elen convertit la Iudaism. Din pacate am uitat cine era autorul si manuscrisul unde a specificat…oricum sursa e de prin secolul IV, deci mai degraba Testamentul Grecesc ramane valabil ca sursa.
Pentru toţi cei interesaţi de subiect, propun ca lectură obligatorie romanul: „Evanghelia după Isus Cristos”, de Jose Saramago.
Cartea lui Pullmann e o fantezie nu un studiu istoric, la fel ca şi „Codul lui Da Vinci”. Nu cred că va scandaliza pe nimeni, poate doar va stimula interesul pentru perioda creştinismului timpuriu.În sensul ăsta e chiar binevenită.
Nu stiu de ce se simte nevoit „Ovidiu” sa faca afirmatia ca aceasta carte „nu e un studiu istoric” din moment ce nimeni nu a afirmat asa ceva. Evangheliile insile nu sunt carti de istorie asa ca nu stiu ce are de a face istoria cu acest articol. Iar comparatia cu Codul lui Da Vinci e prost gust. Philip Pullman e un romancier de prestigiu, nu un autor senzationalist precum Dan Brown, care duce ne nas milioane de creduli.
Domnule Mircioane, nu credeti ca „propun” si „lectura obligatorie” este o contradictie in termeni?
–Am spus că „nu cred că va scandaliza pe nimeni” fiindcă e o ficţiune, o biografie fictivă a lui Isus, având ca scop de divertismentul.
E altceva decât studiile istorice, ştiinţifice. De exemplu un studiu, bazat pe ce ştim azi din psihiatrie, despre scenele descrise în Vechiul Testament în care se Moise „aude voci” şi „vede” (halucinează) lucruri imposibile fizic : e un caz standard de schizofrenie.
Acest „Ovidiu” pare sa fie complet autist. Eu il intreb cine a pomenit de studiu istoric si el zice ca nu crede ca va sacndaliza pe nimeni. In plus, tam-nisam pomeneste de Moise (?!)… Cat despre divertisment, se pare ca acest individ nu a citit acest paragraf:
Philip Pullman, un cunoscut autor care și-a început cariera scriind romane pentru copii, este un ateu declarat și într-un interviu cu ziarul Times în septembrie 2009 îl credita pe apostolul Pavel ca întemeietor al creștinismului prin inventarea acestei povești despre divinitatea lui Isus.
“Pavel a fost un geniu literar și de imaginație și a avut probabil mai multă influență asupra istoriei omenirii decât orice altă ființă omenească, inclusiv Isus. Iar eu cred că e păcat.” spunea Pullman toamna trecută, adăugând că divinitatea lui Isus e rodul imaginației febrile a lui Pavel.
Domnule Ovidiu, nu mai insistaţi să polemizaţi cu domnul Clej. Chiar dacă dvs. veţi fi absolut de acord cu dumnealui, el nu va fi de acord cu dvs.
(Salutări domnule Clej, ştiu că iarăşi n-am spus ce trebuia, dvs. aţi fi spus altfel. Lăsaţi că mă cert singur, dacă vreţi îmi trag şi palme. Observaţie: Pe cuvântul meu, am scris acest comentariu cu zâmbetul pe buze, deci, nu este încrâncenat, cum vi s-ar putea părea dvs. O seară faină, liniştită.)
Domnule Mircioane, ca de obicei, n-aveți ceva prea inteligent de spus, ceva ce dumneavoastră considerați spiritual și oricum nu mi-ați răspuns la întrebarea pusă anterior. Cert este că reușiți, și dumneavoastră și alții, să deturnați tema.
Răspuns, ca să înţeleagă şi domnul Clej. Ştiu de la şcoală că e mai dificil să înţelegi unele lucruri prin teoretizare şi mai uşor cu exemple particulare. De exemplu, se poate spune: „Propun ca armata să fie obligatorie” sau „Propun ca, la şcoală, să se introducă uniforma obligatorie” sau „Propun ca, în şcoală, volumul „Capitalul” să fie lectură obligatorie”. Deci, eu propun, dar dvs. nu este obligatoriu să fiţi de acord. Desigur, sper că nu mă veţi lua în serios. Nu propun sub nicio formă toate acestea. Erau doar nişte exemple.
Ufff, şi mi-am mai propus să nu mai intru în discuţii contradictorii cu domnul Clej, pentru că m-am convins că domnia sa are întodeauna dreptate şi întotdeauna ultimul cuvânt.
Legat de temă: Da, sunt de acord că, din punct de vedere istoric, Pavel este întemeietorul Creştinismului. Până să scrie Pavel despre Isus, grupul format în jurul acestuia era unul din multele grupuri adunate în jurul mulţilor porofeţi, care predicau şi făceau „minuni” în Israel, dar şi prin alte părţi ale lumii. Pe de altă parte, mai sunt de acord şi cu faptul că multe mituri, religii, filosofii, au fost deturnate de la intenţiile iniţiale ale fondatorilor. Dar, oare, nu asta păţim şi noi, zilnic (sau săptămânal), când cuvintele noastre sunt răstălmăcite? De aceea, într-un fel, îl înţeleg pe domnul Clej, care vrea să clarifice fiecare nuanţă din afirmaţiile sale. Totuşi, dacă insişti prea mult, devii enervant.
Domnule Mircioane, diferența dintre dumneavoastră și mine este că eu acord atenție fiecărui cuvânt pe care-l scriu. Știu, e o deformație de la BBC, dar în felul ăsta eu îmi respect interlocutorul, nefiind dispus să vorbesc în dorul lelii. Așa încât, dumneavoastră recurgeți la contorsionism logic ca să deregeți gafa pe care ați făcut-o, iar alăturarea pe care o faceți între, chipurile răstălmăcirea vorbelor dumneavoastră, cu cea a profeților (care or fi ăia?) neo-testamentari este, eufemistic vorbind, ridicolă. Dar se pare că simțul ridicolului, al proporțiilor și mai ales al statutului dumneavoastră vă lipsește cu desăvârșire. Și am să vă amendez ori de câte ori vă veți aventura pe teritorii pe care în mod evident sunteți străin. Vă rog de asemenea să renunțați la această obsesie pe care ați făcut față de persoana mea (care mie îmi miroase a complex de inferioritate) și să comentați, cu inteligență dacă sunteți capabil, ceea ce scriu. Dacă nu sunteți capabil, mai bine abțineți-vă.
Ce pacat ca comentariile articolului excelent al d-lui Clej trec peste barierele civilizate ale (cred eu)discutiilor polemice.