La înmormântarea poetului
N-a venit nimeni.
Erau atât de absorbiţi cu toţii
Să-i citească poeziile,
Încât nici n-au observat,
Răsfoind ziarele în care
Îşi publica versurile poetul,
Că a murit.
Chiar dacă, din obişnuinţă,
Citeau anunţurile mortuare,
Nu şi-au dat seama
Că după moartea poetului,
Ca după fiecare moarte,
Va avea loc o înmormântare;
Şi n-au venit.
Astfel moartea poetului
A trecut neobservată…
Poate pentru că îl iubiseră toţi,
Şi el nu iubise pe nimeni.
A, da, parcă iubise odată o fată,
Şi, parcă, toate versurile
Le închinase ei…
Şi, parcă, spun unii,
Fata l-a părăsit şi a plecat…
Iar poetul
I-a scris versuri lungi şi triste
Pe care alţii le recitau
În nopţile ploioase,
Sub felinare,
Iubitelor.
Nimeni nu-şi închipuise
Că, în curând,
Poetul va muri.
Doar pentru ei n-avea importanţă
Atâta timp cât, părăsiţi de-o fată,
Poeţii vor scrie versuri triste,
Pe care ei
Le pot şopti
În nopţi ploioase.
La înmormântarea poetului
N-a venit nimeni,
Căci nu vine nimeni la înmormântările poeţilor;
Sau, poate,
La înmormântarea poetului,
Fata căreia îi închinase versurile,
Fata care nu le citise niciodată,
Fiindcă nu are nici un rost
Să citeşti cuvintele unui poet
Pe care l-ai părăsit şi ai plecat,
Văzând anunţurile funerare
Din ziarele de dimineaţă,
A venit la înmormântarea poetului,
Bineînţeles, din curiozitate.
Lirism tulburator si profunzeime pitie ]n spatele versurilor desprinse, parca, din rubrica mondena a unui cotidian colbuit. De curand, intr-un interviu despre Florin Mugur, un scriitor clujean se intreba „Oare cine mai are astazi timp pentru poezie ?” Pentru a citi poeziile lui Vlad Solomon merita sa-ti faci timp.
Cred ca esenta poeziei ai centrat-o in prima strofa. Eu m-as fi oprit aici…Restul e balast.