Ora prânzului se îndepărtează ca Fata Morgana.
Ochi din lut arşi de soare.
Vultur flămând în deşertul în care şi-a pierdut prada.
Intestinele plâng chinuindu-se la limita caloriilor.
Pedometrul, marcă de renume, îngâmfat ca un curcan pe care nu-l mai interesaează nimic,
Râde de mine.
Mă fură.
Ticăie impasibil.
Parcă mai rar decât paşii alergării.
Cămaşa se scaldă într-un şuvoi de sudoare.
Viaţa se chirceşte; flacără gata să moară.
Doar creierul mai primeşte câte un strop de energie;
Să nu-şi piardă busola.
Să mai poată repera Steaua Polară.
Maşina, baracă părăsită în câmp,
E în pericol să-i explodeze anvelopele înecate în praful fierbinte.
„Hai băiete, aleargă! Mai ai zece minute.”
