Pentru început: cauzele invaziei ruseşti în Cecenia au fost, pe de o parte, economice – Rusia dorea acces liber la resursele de petrol din Cecenia, iar pe de altă parte, politice – “pierderea” Ceceniei ar fi fost un semnal clar pentru celelalte popoare mai mici din Federaţia Rusă, asupra lor funcţionând efectul de domino – ar fi ştirbit din imaginea muntelui de neclintit numit Rusia şi cea de stabilizator politic al acelei zone.
Problema cecenă a fost (şi este!) o treaptă către piedestal pentru preşedinţii de până acum ai Rusiei: Elţân, Putin şi Medvedev, care au acumulat capital politic mizînd pe războaiele ruso-cecene.
Evenimentul din dimineaţa de astăzi, 29 martie 2010, are mai multe semnificaţii.
În primul rând, totul pare bizar. Întâmplarea are loc chiar după convorbirile preşedintelui american Obama cu preşedintele rus Medvedev, convorbiri care au avut drept subiect intenţia NATO de a construi un scut anti-rachetă în România. Nimic nu este întâmplător în politica mondială.
Apoi, ni se pare ciudat că este aruncată vina atentatelor pe “grupările rebele cecene”. Din informaţiile vehiculate pe la posturile ruseşti de televiziune, numărul “rebelilor ceceni” în viaţă ar fi de aproximativ 1500.
Poetul şi liderul cecen Yandarbiev spunea, într-un interviu, că drumul tinerilor şi tinerelor cecene (“văduvele negre”) spre moarte este “un drum în căutarea mirosului Paradisului”. Dar ce pot face astăzi o mână de oameni împotriva colosului rusesc? Pot ei oare să escaladeze organele vigilente ale Rusiei? FSB-ul, GRU-ul, miliţia rusească şi restul agenţilor neştiuţi? Pot să ocolească tehnologia de ultimă oră de care beneficiază siguranţa rusă?
Este curios şi faptul că într-o oră de vârf – 07:30 – 07:50 – când toată lumea pleacă la serviciu, nimeni nu a surprins aceste “văduve negre”. Un om care merge la moarte îşi rosteşte rugăciunea necontenit, mai ales că el crede cu toată fiinţa sa în Allah. Nu râde, nu este somnoros, chipul său exprimă durere şi nelinişte.
La câţiva ani după atentatele din metro şi după ce câteva blocuri de locuit au fost aruncate în aer, un cetăţean în depline facultăţi mintale nu concepe faptul că în Moscova poate călca picior de “cecen terorist”.
Practica ne arată că după fiecare asemenea “atentat”, trupele ruseşti au devastat satele şi oraşele cecene, în căutarea “criminalilor”, le-au răpit soţiile şi copii şi le-au schingiut părinţii.
Iată ce spuneau liderii ceceni după luarea de ostateci din Beslan:
Aslan Maskhadov: Eu nu iau asupra mea răspunderea pentru indivizi care au luat cu asalt şcoala din Beslan. Nici nu încerc să mă îndreptăţesc. Aş vrea doar să iasă la iveală adevărul. Este politica inumană şi barbară a ruşilor în Caucaz. Cel de-al doilea motiv este continuarea războiului, un război care nu mai poate fi comparat cu altele. În ultimii 5 ani, toţi copiii ceceni, întregul popor cecen, au fost prizonieri. Ei sunt victime ale imperialismului şi terorismului statal rus.
Alt lider cecen: Beslanul ăsta se întâmplă în fiecare zi în Cecenia.Cine i-a împuşcat? Cine i-a împuşcat din tancuri? Sau din elicoptere? Aveau ei oare tancuri şi elicoptere înauntrul şcolii? Sau aruncătoare de flăcări? Pentru mine, Beslanul se întâmplă în fiecare zi în Cecenia. Care este diferenţa? Mori într-o şcoală, sau mori acasă… Cei care au împuşcat în Beslan sunt cei care împuşcă în fiecare zi în familiile cecene. De ce, în opinia internaţională, copiii din Beslan sunt preferaţi copiilor ceceni?
Dokku Umarov: Niciodată nu mi-am văzut poporul atât de umilit şi atât de înfricoşat. Nici în anii ’40 nu era aşa. Studiez istoria noastră, … am avut în casa mea bătrâni pe care i-am întrebat dacă era tot aşa … Dar astăzi, oroarea prin care trece poporul meu şi teama asta animalică, nu am mai văzut-o! Sunt împotriva genocidului. Mi-e milă de copiii din Beslan. Dar nimeni nu vorbeşte, niciodată, de genocidul copiilor ceceni. Nimeni nu vorbeşte despre lagărele de tortură de lângă Khankala sau din bazele ruseşti din Lupoi, sau din jurul castelului lui Ramzan Kadârov, în Khasi-Yurt, unde oamenii sunt dezmembraţi… (Morala putinistă: Soţia, copiii şi tatăl lui Dokku Umarov au fost răpiţi şi torturaţi chiar de Ramzan Kadârov, acualul “preşedinte” al Ceceniei, în închisoarea din Ţentoroi. Răpirile au continuat cu sora sa, Natalia Khumaidova, care a fost eliberată ca urmare a blocării căii ferate din Urus-Martan de către localnici. Vărul lui Umarov, Zaurbek şi nepotul său, Roman Atayev, au fost asasinaţi.)
Cheia “atentatelor” de astăzi este iniţierea “reformei” lui Putin pe plan extern. A şi menţionat-o, în această după-amiază, într-o conferinţă de presă: LEGISLAŢIA CU PRIVIRE LA SIGURANŢA NAŢIONALĂ TREBUIE MODIFICATĂ.
Fireşte, nişte “văduve negre” inexistente sunt un motiv serios ca domnul Putin să-şi scuture blana* şi în Cecenia nesupusă (că în cea supusă vedem ce se întâmplă), trecând prin Georgia, care are veleităţi pro-NATO şi instalându-şi, de ce nu, rachetele în Transnistria.
Cu un scut american anti-rachetă în Carpaţi şi cu nişte rachete ruseşti în Transnistria se împlinesc şi spusele cronicarilor noştri:Poporul român – punte dintre Orient şi Occident!
* “De câte ori trebuie să le amintim că este periculos? Ursul rus va ieşi şi le va da un şut în fund acestor vânători mizerabili”, scrie într-un mesaj pe Twitter Dmitrii Rogozin, ambasadorul rus la NATO, cu referire la sistemul american anti-rachetă.