Amintirile despre tine mă dor.
Toate, nu doar cele triste.
Am ieşit în cartier.
Şterg cu tălpile pietrele pe care le-am călcat împreună.
Aerul serii îmi e străin;
Mi se pare irespirabil, o ceaţă de clor.
Lumina de pe terasa Clarei mă irită.
Lovesc umbrele, frunzele căzute,
Imaginile care mă inundă.
În zadar îmi repet în gând:
Coboară, coboară!
În cutia poştală nu găsesc nimic;
La fel ca ieri, ca luna trecută, ca acum un an!
Privesc încruntat la balconul lui Doran.
Din cameră curg, le simt în urechi,
Lacrimile pianului său dezacordat.
Mi-e dor de ceva,
Mi-e dor de toate pe care noaptea asta le înghite.
Aerul serii îmi e străin.
Mi se pare irespirabil, o ceaţă de clor.
Amintirile despre tine mă dor.
Toate, nu doar cele triste.