în ţarcul dispus dreptunghiular
cu crengi de brad şi lemn de sânger
stăteau perechi de ochi nevinovaţi
în cercul vieţii ce se duce
mereu în fiecare Paşte
„hai la mielul cu noroace”
glăsuia ciobanul cel bătut de vânt
şi cu privirea dreaptă pe chimirul negru
sângele îi desena pe mâna stângă
parcă o cruce
de dus
întorşi cu faţa către alt dreptunghi
doi ochi bătrâni vorbeau în şoaptă
să nu-i trezească pe stăpâni
când doar gândesc ce pun pe masă
imaginar schiţează un semn
şi taie mielul de pe listă
cu o cruce.