Politologul și strategul neo-conservator David Frum a fost dat afară sau, după alte versiuni, a demisionat de la American Enterprise Institute (AEI) – principalul “think tank” conservator din Statele Unite.
Potrivit lui Frum, cunoscut ca autor al discursului președintelui George W Bush din 2002 în care a introdus sintagma “Axă a răului” cu referire la Iran, Irak și Coreea de Nord, directorul AEI i-ar fi explicat că donatorii conservatori sunt mult mai pretențioși cu temele de studiu ale membrilor institutului pe care-l sponsorizează.
Aparent, paharul răbdării AEI a fost umplut de un articol al lui David Frum intitulat “Waterloo” și postat pe FrumForum http://www.frumforum.com/waterloo, în care repoșează conservatorilor și Partidului Republican că s-au închis într-o logică a confruntării cu orice preț cu președintele Barack Obama și cu Partidul Democrat care domină ambele camere ale Congresului.
Contra-atacul n-a întârziat să apară. Nu mai puțin de Charles Murray, autorul celebrei cărți “The Bell Curve”, în care avansează ideea extrem de controversată a diferențierii IQ-ului în funcție de rasă, l-a calificat pe Frum drept mincinos. Murray susține că de fapt Frum a fost concediat pentru slaba sa contribuție la AEI, care între 1994 și 2004 a fost principala “fabrică de idei” a curentului neo-conservator și a stat la baza succeselor remarcabile ale Partidului Republican în acea perioadă.
Poate mai grav, cotidianul de orientare conservatoare Wall Street Journal l-a atacat într-un editorial pe Frum acuzându-l de sabotarea Partidului Republican și de “revizionism istoric”.
Dar care e “crima” de care se face vinovat David Frum în ochii conservatorilor? Principalul cap de acuzare e Frum a acuzat Partidul Republican de lipsă de idei alternative în domeniul reformei asigurărilor de sănătate, adoptate recent de Congresul în pofida unei tactici de gherilă adoptate de parlamentarii Republicani.
Frum îi acuză pe comentatorii conservatori și în primul rând pe animatorul de talk-show Rush Limbaugh, cu o audiență radio de milioane și cu venituri anuale din acest show de peste 30 de milioane de dolari, că sunt mai interesați de menținerea unei atmosfere de isteria anti-Obama și că o înfrângere a Republicanilor în alegerile congresionale din toamnă ar fi în interesul lor.
Profet impopular
David Frum, în vârstă de 50 de ani, evreu de origine canadiană, n-a renunțat niciodată de la valorile conservatoare, dar nu a fost un dogmatic, ci un pragmatic. A fost de exemplu primul care a tras semnalul de alarmă când George W Bush a vrut să o numească judecătoare la Curtea Supremă pe Harriet Miers, o non-entitate sprijinită de aripa de dreapta a Partidului Republican. Când a devenit clar că Senatul nu va ratifica niciodată această numire, președintele Bush l-a numit pe Samuel Alito, un jurist conservator de elită, iar Curtea Supremă rămâne azi singura contrapondere majoritar conservatoare puterilor executivă și legislativă, dominate de liberali. Dar dreapta nu l-a iertat niciodată pe David Frum.
Partidul Republican este împins tot mai la dreapta în chestiuni sociale de mișcarea de mase Tea Party și de eroina lor, Sarah Palin, fostă candidată la vice-președinție pe tichetul cu John McCain în 2008. Anti-homosexualitatea, intoleranța rasială, opoziția față de imigrare și politica penală represivă sunt doar câteva dintre pozițiile care devin dominante în Partidul Republican și oricine are alte opinii riscă să fie marginalizat.
Or, un gânditor ca David Frum știe că alegerile se câștigă la centru, iar astfel de poziții populiste, radicale de dreapta nu pot aduce Republicanilor succesul electoral.
Frum a fost unul dintre exponenții de bază ai curentului neo-conservator, privit cu suspiciune de conservatorii tradiționali. El a încercat întotdeauna să fie alert la schimbări și să propună adaptarea Partidului Republican la noile realități. Cartea sa “Comeback. Conservatism that can win again” se constituie ca o critică constructivă a administrației Bush târzii.
În fapt, ceea ce dreapta conservatoare nu-i poate ierta lui Frum este că a avut dreptate și a prevăzut dezastrul electoral din 2008. Intelectualul rafinat a intrat în conflict cu propagandiștii scandalagii ai Partidului Republican. Și din acest conflict are puține șanse să iasă învingător. Drama este că și partidul va avea de suferit de pe urma marginalizării acestui strălucit gânditor politic.