ACUM.TV

E de prost gust sa te distrezi pe seama unor intamplari spectaculoase si dramatice prin care trec altii. Mai ales cand se face circ si se ticluieste povestea special ca sa ne lase cu gura cascata. Unele intamplari pot avea totusi un alt aer.

Vreau sa va povestesc despre Jens Tranum Kristensen, danez, lucrator al ONU in capitala Haiti-ului. S-a auzit in mod sigur de el, pentru ca a supravietuit patru zile si jumatate, prins in daramaturile ultimului cutremur. Trei zile este considerata limita de supravietuire, dupa care, rinichii cedeaza, urmand apoi moartea rapida.

Ce ar mai fi de spus despre Jens? L-am urmarit povestindu-si patania la emisiunea ,,Skavlan”, a Canalului 1 al Televiziunii Suedeze.

Fredrik Skavlan este un norvegian, talentat om de televiziune, care realizeaza o emisiune saptamanala de ,,taclale”:
http://en.wikipedia.org/wiki/Skavlan

Invita la emisiune atat personalitati din toata lumea:
http://sv.wikipedia.org/wiki/Skavlan
de la printi, presedinti (l-a intervievat pe Obama) oameni de stiinta, directori de opera, vedete, dar si oameni marunti. Persoane pe care le face sa povesteasca lucruri de interes general din viata lor, sa discute intre ele.

Jens Tranum a povestit in emisiunea din 19 Martie 2010 cum, odata inceput cutremurul, a mai apucat sa se ascunda sub biroul sau de lucru, o mobila mai robusta cu o rama de otel. In numai cateva clipe, planseul s-a prabusit, iar biroul s-a transformat intr-un sicriu in care el s-a nimerit culcat pe spate, cu numai 20 cm deasupra pieptului si cam la fel de mult in dreapta si stanga.

La momentul interviului, trecusera numai doua luni de la salvarea lui, dar Jens povestea pe un ton neobisnuit de senin, radiind de o fericire pe care o ascundea cu modestie.
Primele ore si le-a petrecut incercand sa restabileasca contactul cu lumea exterioara. Calculatorul portabil ii ramasese pe birou si se distrusese. Dupa un timp, a reusit sa ajunga la telefonul mobil care mergea, dar, dezamagire, nu avea semnal. L-a folosit pe post de lanterna si ceas.

Nu mai avea nici o perceptie a timpului si a pendulat intre somn si perioade de veghe. Din prima clipa si-a spus ca atata vreme cat are aer, va putea fi salvat. Si-a impus sa nu intre in panica pentru ca asta i-ar epuiza toata energia de care avea atata nevoie.

Dupa vreo zi a fost apucat de o foame groaznica, care insa l-a lasat cam dupa vreo ora. Dupa aceea nu a mai simtit nici foame, nici sete. Stia ca limita supravietuirii este la vreo 70 de ore, dar a reusit sa nu-si piarda cumpatul nici cand acel timp a venit.

A mai povestit ca in perioada cat a asteptat, a inceput sa auda inca doua persoane prinse in darmanturi pe undeva prin preajma. Au dialogat batand in ce le venea la indemana, dar dupa un timp (timpul trecea in ,,calupuri” de 8-10 ore) semnalele de la acei nefericiti s-au
stins, ramanand numai el pentru inca niste zile.

Cand sfarsitul parea ca se apropie, a putut sa auda semnale din afara si sa se faca simtit, facand zgomot. Restul se stie…

Discutia a continuat pe acelasi ton, linistit, dar radiind o satisfactie profunda. A mai spus ca nu are niciun fel de cosmaruri si nu a resimtit socul post traumatic. Un om care a dat limbile ceasului peste cap… Se va intoarce inapoi in Haiti, cum altfel? a spus. Acum e nevoie…

,,Dumneata trebuie sa fi facut din alta plamada” a izbucnit realizatorul emisiunii.
Jens nu a putut decat sa aprobe, calm, modest dar plin de bucurie.

Nu poti sa nu ramai pe ganduri in fata unor dovezi pe care semeni de-ai nostri le dau cu sau fara voia lor. Ne-am obisnuit sa aruncam cu vorbele mari in dreapta si-n stanga incat nu prea mai e nimic pe lumea asta sa nu fie ,,super” sau dimpotriva.

Si totusi, cum poti sa nu fi tulburat de maretia fiintei umane, de gloria amestecata cu umilinta care rasare ca o floare imposibila de sub daramaturi?

Acest articol a fost publicat duminică, 28 martie 2010 la rubrica Dincolo de trancaneala.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.