Suntem în anul 2010, la două decenii de la evenimentele din ani 1989 când oficial a căzut comunismul și în țara noastră. Și deși cortina de fier s-a ridicat în majoritatea țărilor socialiste europene, în România se pare că acest proces se desfășoară într-un mod mult mai lent, parcă desfășurat cu încetinitorul.
Dacă în Germania, Ungaria și Cehia a fi gay e din punct de vedere social un lucru banal, nesemnificativ, în România zilelor noastre lucrurile stau un pic diferit: a fi gay nu e un fapt tocmai fericit sau măcar idniferent deoarece încă prejudecățile există și vor continua din păcate să existe pentru încă o peroadă. Si am ajuns la concluzia asta pentru ca interactionând cu o multitudine de persoane din diferite medii sociale si cu o cultura diferita am ajuns la o concluzie destul de interesanta: în Romania parerile despre gay sunt diverse, sunt deja niste pareri împărțite, au o scala de la total îmotrivă pâna la indiferență și aprobare. Parerea fiecaruia depinde de nivelul de educație și de influența religioasa astfel ca:
– un mediu cu un nivel cultural precar cu o puternica influență religioasa (și chiar fără influența religioasă), întâlnit în special la țară, va fi in mod cert homofob;
– un mediu cu nivelul de cultură mediu sau putin mai ridicat si cu influenta religioasă va fi tot hmofob, dar mai temperat, mai deschis spre nou;
– un mediu de oameni culți, chiar și religioși într-o oarecare măsură va fi mult mai deschis.
Ce am observat eu la tineri, în special la cei de 19-23 de ani, colegi de-ai mei de facultate, tendința este de acceptare; deși anumite prejudecăți există – lucru reieșit din bârfele despre cum ca X sau Y ar fi gay/lesbiana.
Pentru ca mai sus am facut o scurta analiza a heterosexualilor, și gayii sunt extrem de diferiți: de la cei extrovertiți care sunt pe față și nu le pasă de nimic, până la gay introvertiți, speriați și ascunși. Ponderea celor extrovertiti e cu mult mai mica decat a celor discreti. Cei mai multi aleg modul de viata discret, fapt datorat inca prejudecatilor marii majoritati care desi spun ca nu au treaba cu homosexualitatea, totusi se pare ca nu sunt chiar asa de open-minded. Si acest lucru l-am observat chiar la un amic francez care deși spunea că e deschis și acceptă gayii, totuși în discuții mai fine pe marginea subiectului parea a fi destul de rezervat și chiar împotrivă.
Având experiență în a „citi dintr-o singura privire” un gay, constat ca în mediile studențești sunt destui de mulți, însă interacționând cu fiecare constat mereu că aleg discreția maximă, abordare luata și de mine. Mulți dintre ei vor sa para ce nu sunt în realitate, vor să arate ca heterosexuali înrăiți, convinși…însă actoria nu e atuul fiecaruia, și comportamentul, privirile etc îi da pe mulți de gol. Dar chiar și așa, un student gay majoritar, nu va recunoaște niciodată în grupul de colegi că are o altă orientare decât cea convențională. Un homosexual român, în eneral, după ce își face comming-out-ul față de sine, trece la pasul doi făcându-l către prietenii cei mai apropiați și mai toți aici se opresc pentru o perioadă bună de timp; pasul trei făcându-l mult mai târziu sau chiar niciodată recunoscând față de familie și societate că este altfel.
Deși lucrurile se află pe un trend bun, ascendent…există un MARE TOTUȘI…încă societatea e prinsă în cutumele religioase și comuniste cu privire la homosexualitate, totul depinzând de noile generații.
Theo, ai dreptate in articol. Situatia din Ungaria este mai buna decat la noi, dar nu cu mult. Situatia din Cehia este si mai buna, si asta se datoreaza faptului ca si sub regimul comunist se discuta acest subiect fara rezerve. Cehia avea avantajul unei paturi mai culte la putere comparativ cu Romania, in timpul comunismului, ca si avantajul faptului ca unul din cei mai apreciati sexologi din lume, Dr. Kurt Freund, inventatorul „plethismografului penil”, a lucrat multi ani ca specialist sexolog in acesta tara si a fost consultat de multe ori de autoritati cand s-a stabilit politica acestei tari in domeniul sexual. Azi o serie de institutii stiintifice din toata lumea cumpara acest instrument fabricat in serie in Cehia.
Atitudinea mai toleranta fatza de homosexuali din Cehia s-a tradus si prin venituri apreciabile ale Cehiei rezultate din vanzarile de pornografie masculina realizate de compania lui Duroy numita Belami. Este absolut incredibil venitul lor pe plan mondial!
Despre moralitatea sau imnoralitatea acestei afaceri, cu alta ocazie.
Eu as fi sugerat sa scrii si despre lupta interioara contra homofobiei, intrucat tu esti un exemplu pozitiv in aceasta privinta!
Lumea poate avea impresia ca exista numai heterosexuali care sunt homofobi. Bineintele ca exista o multime de homosexuali homofobi, tot astfel cum exista si destui evrei antisemiti.
Iar tu poti arata cat de importanta este evolutia psihologica a homosexualir insisi!
Noi toti evoluam in timp, unii mai mult, altii mai putin.
De multe ori putem vedea heterosexuali care sunt cu mult mai putin homofobi decat homosexualii!
EVREI ANTISEMITI?…
Sau, homosexuali homofobi?
Va jucati cu paradoxul, dle Constantinescu
Nu, Domnule Wolf…nu e un joc de cuvinte. E chiar un adevar.
Domnule Puiu Wolf, in literatura acest subiect este discutat de foarte multa vreme.
Mai recent poate ca ati avut ocazia sa vedeti sau sa asistati la piesa si filmul „Ingeri in America”.
Unul din personajele centrale ale acestei piese este Roy Cohn, homosexual homofob si evreu antisemit, care in perioada Mc Carthy era implicat in „curatirea” Americii de evrei stangisti si homosexuali. Pana si personalitati foarte cunoscute, fie politicieni, fie intelectuali sau artisti, au trecut pe atunci prin „ciurul” lui McCarthy si Roy Cohn!
Lucy Arnaz, celebra actrita americana a acelui timp (care a jucat timp de mai multi ani in serialul TV „I love Lucy” a fost arestata cu acuzatia ca ar fi „rosie”, adica membra a inexistentului Partid Comunist din SUA (Partidul fosilelor, cum era supranumit).
La care Desi Arnaz, sotul ei a replicat: „nu veti putea gasi nimic rosu la nevasta mea cu exceptia parului ei!”.
Dar este adevarat ca „fiecare pasare pre limba ei piere”.
Cu toata homofobia sa crunta, cu toata frica lui de a fi descoperit, Roy Cohn, purtatorul virtutilor heterosexuale si a puritatii sangvine ne-evreiesti, a murit putin dupa anul 1980 de AIDS (virusul SIDA).
Moartea lui l-a dat de gol, desi s-a ascuns toata viata, pentru ca in acei ani inca nu existau heterosexuali care sa moara de aceasta boala in SUA. Ulterior numai s-a aflat ca virusul nu era nou si ca exista tesuturi ale unor bolnavi care au murit de acest virus …chiar si in 1906, in Africa!
Nu eu ci natura se joaca cu paradoxul, domnule Wolf!
Din pacate acest joc al naturii este cu mult mai frecvent intalnit decat puteti crede!
O piesa recenta de mare succes, a lui Tony Kushner,numita „Ingeri in America” se refera chiar la acest subiect. Unul dintre anti-eroii piesei (cel mai important personaj) il reprezinta pe raposatul politician american Roy Cohn,care in perioada Mcartismului a fost agentul principal al lui McCarthy in actiunea de eliminare a evreilor stangisti din America si de demascare a…homosexualilor. E prea mult de discutat in legatura cu acest subiect, care este foarte interesant in sine.
Dar puteti sa il intrebati si pe autorul acestui articol, chiar pe Theo, cum a trecut si el printr-o faza de extrema homofobie.
Toti homosexualii trec prin asa ceva, pentru ca noi traim volens-nolens in iudeo-crestinism, nu in civilizatia greco-romana!
Dar ajung oameni echilibrati numai cei care recunosc acest lucru si evolueaza dincolo de aceasta faza. Restul ajung de multe ori sefi religiosi si cuvantul cel mai potrivit pentru a-i caracteriza este ipocrizia.