Dintr-o mie de steaguri
Nu poţi face o patrie,
Dacă nu ai o limbă, un gând.
Trebuie să te doară
Ca o zgârietură pe piept,
Fiecare silabă, Fiecare drum,
Fiecare pod, fiecare piatră,
Fiecare om care te întreabă:
Ştii unde e inima acestui pământ?
Trebuie să te doară
Păcatele celor care scuipă pe stradă,
Taie pomii înainte de timp,
Care ucid chipurile Dumnezeirii:
Pruncii şi mamele.
Timpul şi ploile spală culorile.
Vârstele se adună ca florile.
Întorc putere
În trunchiul care le-a săltat către cer
Să se vadă.
O mie de steaguri fac Patria;
Dacă ai o limbă, un gând,
O silabă care să te doară
Pentru ea.
Dan David, Los Angeles, aprilie-04-2007.