Acum câteva zile am primit un dar din Viena: marea soprana internaţională Sylvia Greenberg a avut gentileţea de a-mi trimite ultimul ei CD intitulat cu tâlc „Hausmusik” .Vă veţi întreba , ca şi mine, de ce muzica de casă şi nu muzica de cameră? Pentru că „eroul” acestei înregistrări e …apartamentul în care locuieşte celebra cântăreaţă împreuna cu soţul ei pianistul şi dirijorul american David Aronson din 1994. Apartamentul se afla intr-un imobil din centrul Vienei, nu departe de celebra clădire a Operei de pe Ring. În decursul anilor am aflat că în acest imobil, clădit în 1902, au locuit o seamă de muzicieni şi a fost frecventat de o seamă de celebrităţi. Câteva nume? Bruno Walter, Erich Krongold, Gustav Mahler, Alexander Zemlinsky, ba chiar şi Giaccomo Puccini. Fiecare dintre ei a scris muzica în stilul său propriu, multe lucrări de mari proporţii, simfonii, opere: dar acasă, în intimitate, oare ce muzica cântau? E tocmai ceea ce povesteşte în felul său, plin de farmec, CD-ul cuplului Sylvia Greenberg – David Aronson.
Vocea Sylviei are prospeţimea, precizia intonaţională şi fineţea irizată a nuanţelor ce i-au adus faima de
” diva internaţională”. Ne amintim toţi de „Regina nopţii” din „Flautul fermecat” de Mozart, rol care a lansat-o pe cele mai prestigioase scene de operă din lume. Soprana israeliana a fost pe firmamentul Scalei di Milano, a operelor din Viena, München, Glyndebourne, a festivalurilor din Salzburg, Bayreuth, Aix en Provence şi până în China.
I-au urmat alte roluri mozartiene : Konstanze, Donna Anna, dar şi repertoriul romantic italian cu Gilda de Verdi,
mult aplaudata sau Michaela, din Carmen de Bizet.
În America a fost solista marilor orchestre simfonice sub bagheta unor maeştri extrem de exigenţi precum Lorin Maazel, Christoph von Dohnany, Tilson Thomas, Ricardo Muti, Claudio Abbado şi, desigur, Zubin Mehta.
Repertoriul de concert al Sylviei Greenberg merge de la Bach şi Haendel, la contemporanii din secolul XX, fie ei Francis Poulenc, Carl Orff, Luciano Berio sau Leonard Bernstein. În Israel – patriotismul obligă – a fost de mai multe ori solista Filamonicii, dar şi a Operei.
Discografia Sylviei Greenberg, pe cât de bogată pe atât de variată, oglindeşte evoluţia, maturizarea şi acumularea de cultură artistică; măiestria aceasta recunoscuta a condus-o la pedagogie şi chiar dacă povesteşte cu un aer ştrengăresc că nu s-a obişnuit ca studenţii să i se adreseze cu deferenţă : „Frau Professorin” , predă la vestitele Academii de muzică din München şi Viena.
Sylvia Greenberg beneficiază de suportul şotului eu David un excelent, sensibil şi cultivat pianist specializat în acompaniamentul vocal. În „Hausmusik” aportul său este esenţial. M-am delectat cu miniaturile destul de sofisticate de pe acest CD şi reascult cu plăcere câte un lied sau două, pe care nu le cunoşteam (de ex. Copilul doarme de Bruno Walter ). Succesele Sylviei Greenberg mă bucură în mod deosebit pentru că fetiţa talentată, rămasă orfană de tata de timpuriu, a fost crescuta cu un devotament neţărmurit de mama ei, croindu-şi prin muncă cinstită drumul spre culmile unei cariere strălucitoare.