Excelenței Sale
Domnului Traian Băsescu
Președintele României
Excelență,
Ați promis la începutul celui de al doilea mandat că veți fi președintele tuturor românilor. V-am crezut, continuu să vă cred și doresc să am încredere în dumneavoastră în anii ce vin.
A fi astăzi șeful statului român înseamnă a fi, deopotrivă, președintele românilor scăpați cu viață în decembrie 1989 ca și al celor uciși atunci.
Cei care v-au votat au pus în mâinile dumneavoastră și liniștea pe care o așteaptă morții lor. Cei care nu v-au votat așteaptă și ei liniște pentru morții lor. Cine nu își îngroapă morții cum se cuvine nu merită să trăiască.
Dați celor uciși liniștea pe care nu și-o găsesc; celor vii – liniștea că merită să trăiască.
Fiți cel ce oferă României șansa de-a nu mai sări dintr-o obsesie în alta. Altfel ne transformăm într-un popor de somnambuli și, odată ajunși pe streașina casei, abisul ne poate înghiți în orice clipă.
Celor ce au ucis la ordin, oferiți-le liniștea că nu li se va mai da vreodată un asemenea ordin. Celor ce au ordonat să se tragă în semenii lor, oferiți-le certitudinea că știm cine sunt, dar și liniștea că în ei sau în urmașii lor nu se va trage vreodată.
Timp de peste două decenii, reconcilierea națională a fost imposibilă fiindcă a fost propusă tocmai de cei ce au victimizat. Reconcilierea națională nu poate fi oferită decât de victime.
Fiți cel ce mediază trecerea ramurei de măslin din mâna celor crucificați în mâna celor ce au crucificat. Câtă vreme în România o mână tremură de indignare și alta de teamă, reconcilierea națională rămâne un motiv de spaimă, nu unul de liniște.
Fiți cel ce dă acestei țări șansa de a nu mai tremura, căci ușa spre normalitate aproape că a sărit cu totul din balamale.
Vă mulțumesc,
Dorin Tudoran
5 februarie 2010
Washington, DC