Un amic imi spunea deunazi ca dupa ce iesi dintr-un restaurant sofisticat te apuca foamea si te mai opresti la chioscul din colt pentru un sandvis sau pentru un hot dog.
Pastrand echilibrul dintre o bucatarie elaborata si una primara, fie ea si grabita daca e atestata calitativ, pregatita cu ingrediente naturale, realizez ca exista nenumarate mancaruri reprezentative in ciuda simplitatii lor.
Competitia din ultimii ani, conceptualizarea fenomenului de slow food, de bucatarie organica, macrobiotica, vin sa lase la libera alegere a consumatorului incotro sa mearga.
Bucataria Quebec-ului se distinge printr-o linie singulara de conservare a elementelor culinare de Ev Mediu din perioada sosirii primilor temerari francezi pe teritoriul Americii de Nord. In timp se poate vorbi si de influenta amerindiana in bucatele de azi.
Adesea intalnim o bucatarie de fuziune ca si in cazul fenomenelor lingvistice in anumite zone din America.
Prin 1990 lucrand ca ghid turistic pe perioada verii in orasul Quebec aveam in programul tururilor si cateva bistrouri, restaurante cu specific local.
Vazusem reclama, intalnisem zeci de trecatori mancand niste cartofi prajiti inmuiati intr-un sos fara a le acorda o atentie anume.
Asadar alaturi de turistii mei germani si elvetieni am degustat un fel numit Poutine.
Sunt de parere si de comun acord cu definirea data de Dictionarul istoric al limbii Quebec-ului, ca e vorba de un cuvant de origine franceza (atestat cam pe la inceputul anilor 1800).
Etimologia numelui ar trimite si la o reformulare francizata a cuvantului pudding din engleza.
Turistii s-au ingramadit comandand alte si alte portii de Poutine-care nu reprezinta altceva decat cartofi prajiti, branza faramitata si sos brun de vita, de pui ori de curcan.
Cand vorbim de sos trebuie sa va precizez ca e vorba de produsul rezultat din sucul de la friptura (la cuptor) ori prin fierberea oaselor fripte pur si simplu in cuptor impreuna cu ceapa, morcovi s.a.
O adevarata reteta traditionala, de mare succes necesita folosirea cartofilor proaspeti taiati in felii mai mari, nu in betisoare subtiri ca in cazul fast food-urilor ieftine.
Cartofii prajiti (100 gr) se aseaza intr-un castron mic ori intr-un pahar din carton (daca vreti sa mancati in masina sau pe strada), se presara cu branza razuita nu foarte fin, ori taiata in cuburi si se toarna putin sos peste aceasta combinatie.
Exista variante, combinatii de Poutine (Cartofi prajiti, bacon, carnati Merguez, sos Bolognese, etc.)
Pentru a nu cadea in pacatul cresterii colesterolului as sugera cartofii fierti in coaja si taiati, dati la cuptor cu putin unt si usturoi, ca apoi sa fie presarati cu branza si cu sosul preferat).
Sugerez ca branza sa fie cedar sau mozzarella.
In cazul parcurgerii acestor randuri cei mai pretentiosi vor schita o grimasa dezaprobatoare.
Vin in apararea acestui fel de mancare cu mentiunea, cu intrebarea:
Oare cati dintre dumneavostra nu ati savurat gustul mancarii inmuind o bucata de paine, cartofii piuree in sosul ramas din friptura pregatita cu sarg in bucataria de acasa ?