aş scrie cu rimă
dar mă doare în cot de un comentariu
al confratelui de primă bancă
din fruntea bucatelor rumenite
la o şuetă din duminica orbului
ce-şi caută bastonul
să mă lovească
crezându-se buricul târgului.
îmi trag sufletul cu degetul arătător
şi mă aşez pe scaunul cu trei picioare
cu un spătar plat
îmi văd pixul furat în dinţii rânjiţi
ai câinelui de peste gard
habar n-am de ce
mă înfurii.
latră maidanezul de zici că-i de rasă
se culcă-ntr-o rână şi scoate
o gheară din sticla de ţuică
şi putoare el lasă
pe gardul de fier din noua lui casă
cu oasele de ros stivuite
pe terasa roz bombon
el schelălăie şi cască
cu rimă.