Rolul politic al instituţiei religioase ruse creşte simţitor atât în relaţie cu societatea exclusiv rusă, cât şi cu acele comunităţi din cadrul Comunităţii Statelor Independente în care vibrează interesele Federaţiei Ruse. Câmpul de magnetic al influenţei Bisericii Ortodoxe Ruse (BOR) re-energizat de Patriarhul rus Kirill, apropiat factorilor de decizie de la Kremlin, înscăunat cu acordul lor un an urmă, devine tot mai emancipativ şi în abordarea problemelor de ordin intern non-religios din Ucraina, iar şi mai recent şi din Republica Moldova.
Pelerinajul la “scaunul religios” de la Moscova devine un obicei uzual practicat de liderii politici moldoveni, care nu dispun de suficiente pârghii alternative pentru a se impune în faţa oponenţilor săi sau de a coagula în jurul lor alegătorii pulverizaţi după demararea descompunerii “elementului de bază” (PCRM) de pe stânga eşichierului politic.
Criza economico-politică prielnică pentru revenirea Bisericii
Implicarea religiosului rusesc de vârf în gestionarea crizei politice scânteinde din Moldova denotă ponderea generală pe care o obţine instituţia Bisericii în condiţiile dificultăţilor socio-economice la care sunt expuse structurile statale ruse. Pe de altă parte, paradigma relaţiilor dintre stat şi religie a suferit metamorfoze esenţiale în Rusia. Astfel, odată cu venirea patriarhului Kiril observăm o concreştere şi mai strânsă între cele două componente. În mod deliberat, Kremlinul revine la asistenţa mai mare din partea Bisericii, având nevoie de reanimarea stării spirituale a naţiunii ruse, precum şi de consolidarea legitimităţii guvernării a cărei credibilitate este ştirbită în continuare de conglomeratul de defecţiuni ale “canalelor comunicate” care conferă viabilitate construcţii statale ruse.
Totodată, în condiţiile concentrării capacităţilor pentru rezolvarea problemelor interne sau ale unor “dosare” imperative, precum şi ca urmare a ineficienţei implicaţiilor politice anterioare, se accetuează tendinţa Moscovei de a delega anumite responsabilităţi de politică externă pe spaţiul ex-sovietic către Biserica Ortodoxă Rusă. “Medierea” situaţiei interne din Moldova la fel scoate în relief această misiune.
Întrevederile lui Kiril cu Voronin şi Lupu, dealtfel liderii a două formaţiuni politice parlamentare de (centru) stângă, care reprezintă coaliţia de guvernare, dar şi opoziţia, decelează gradul impactului pe care îl poate avea discursul sau acţiunile întreprinse de Patriarhia rusă.
Contextul discuţiilor dintre liderul spiritual rus şi cei doi politicieni moldoveni relevă spectrul domeniilor asupra cărora Kremlin intenţionează să influenţeze via “vocea” sau “mâna” Bisericii Ortodoxe Ruse în cazul R. Moldova:
•Situaţia politică din Moldova a fost în centrul discuţiilor patriarhului rus atât cu Voronin, cât şi cu Lupu, ceea ce accentează nivelul înalt de politizare al Bisericii Ortodoxe Ruse, dar şi disponibilitatea lui Kiril de a susţine fiecare din cei reprezentanţi pentru “a echilibra” forţele pe scena politică din Moldova.
•Relaţia dintre societate şi biserică reprezintă un alt subiect dezbătut de Voronin şi liderul BOR, care constituie o problemă majoră pentru Patriarhul Kiril preocupat de avansarea poziţiei religiei în raporturile dintre stat şi cetăţean. Indirect, problematica dată vizează şi legătura dintre societatea moldoveană şi BOR, care în contextul apropierii Chişinăului de Bucureşti riscă să-şi reducă din intensitate. [1] De asemenea, la Moscova se conştientizează fragilitatea retoricii “sovietofile” în relaţionarea cu republicile ex-sovietice, de aceea, se recurge la diluarea acesteia cu participarea publică mai mare a BOR. Această predilecţie rezultă şi din sondajele care demonstrează un interes de aproximativ de 80% faţă de Biserică şi preferinţe extrem de volatile pentru trecutul sovietic (între 30-50%, potrivit Barometrului Opiniei Publice, noiembrie 2009).
•Identitatea moldovenească a fost abordată de Patriarhul rus împreună cu Marian Lupu, care prin acest intermediu a fost inclus în grupul celor “miruiţi” ca apărători ai poporului moldovenesc, printre care se numără şi ex-preşedintele moldovean, V. Voronin. [2] Paradoxal, dar tactica Kremlinului de a miza pe mai mulţi actori locali este impregnată şi în diplomaţia Bisericii Ortodoxe Ruse. Or, de aici încolo, PCRM-ul va trebui să se mulţumească de un statut apropiat cu cel conferit PDM, în relaţie cu Patriarhia rusă. Pe lângă amenajările întreprinse de “agentul religios” al Kremlinului (BOR) pe segmentul de stânga al spectrului politic, acesta doreşte să contrabalenseze poziţiile în cadrul actualei puteri de la Chişinău, potenţând vocea democraţilor desconsideraţi în ultimul timp de “mânunchiul” de partide liberale aflate la guvernare.
•La întrevederea cu liderul PDM, Patriarhul Kiril şi-a adjudecat rolul de mediator al societăţii moldovene, subliniind apartenenţa Moldovei la spaţiului religios aflat sub jurisdicţia BOR care cuprinde majoritatea teritoriului CSI. Deşi, la prima vedere factorul religios rusesc este folosit în calitate de canal pentru sensibilizarea publicului religios faţă de anumite forţe politice autohtone, concomitent, acesta trebuie examinat şi în calitate de subiect al schemelor politice locale. Or, antrenarea latentă în rivalităţile dintre exponenţii puterii de la Chişinău permite BOR să-şi redefinească rolul în mediul public moldovean.
În continuare, pentru intensificarea prezenţei sale în R. Moldova, Moscova va miza nu numai pe mecanismul de influenţă oferit de Biserica Ortodoxă Rusă, ci se va focusa şi alte pârghii nu mai puţin importante, care deocamdată sunt într-o stare de “decongelaţie” sau repaus (binomul limba rusă şi minorităţile vorbitoare de rusă sau problema transnistreană).
Referinţe:
1. Святейший Патриарх Кирилл встретился с бывшим президентом Республики Молдова В.Н. Ворониным, http://www.patriarchia.ru/db/text/1050666.html
2. Святейший Патриарх Кирилл встретился с председателем Демократической партии Молдовы, http://www.patriarchia.ru/db/text/1061944.html