Reconstructia Bibliotecii din Alexandria, azi.Nu cred ca a existat in antichitate un eveniment cultural mai important decat infiintarea primei biblioteci de proportii, cunoscuta in lumea intreaga sub numele de Biblioteca din Alexandria. Aceasta monumentala constructie a constituit si primul adevarat institut de cercetari al lumii. Problema centrala in antichitate era nu atat lipsa informatiilor, cat pierderea lor de la o generatie la alta. Era ca si cand s-ar fi cladit monumente pe nisip. Uneori chiar mentalitatea oamenilor celebri era deficitara. De exemplu Pithagora considera ca teoremele matematice pe care le-a creat trebuiau sa fie ascunse sub obroc, intrucat dupa parerea lui matematica era o stiinta a zeilor la care nu trebuie sa aiba acces oricine, ca sa nu o foloseasca in scopuri vulgare.
O asemenea atitudine este mai potrivita astazi pentru fizica moderna decat pentru matematica de atunci. Si totusi, in mod surprinzator, chiar si in prezent se mai descopera pe palimpseste (pergamente razuite si reutilizate pentru alte scopuri) cate o lucrare sau un text necunoscut din antichitate. Ultimul palimpsest descoperit a fost un text al bibliei. Cu ajutorul unor tehnici speciale s-a putut vedea si textul razuit de utimii utilizatori, care s-a dovedit a contine o teorema necunoscuta a lui Pithagora, cu demonstratie cu tot!
Probabil ca omagiul cel mai adanc in fatza acestui miracol al creativitatii antice a fost apreciat cel mai mult in timpurile noastre de catre Carl Sagan, care i-a dedicat mai multe documentare. Recomand a se vedea cel putin cateva dintre ele, si mai ales acest scurt clip video: http://www.youtube.com/watch?v=jixnM7S9tLw
1. Infiintarea bibliotecii din Alexandria
Biblioteca a fost infiintata si construita de catre regele Ptolemeu al Egiptului la cererea si sub supravegherea lui Demetrius Phalereus, un atenian celebru care a condus pe timp de 10 ani Atena, fiind foarte apreciat de atenieni pentru talentul sau de orator si pentru succesele sale politice. Numai ca la Atena el era apreciat nu numai de adulti, ci si de baietii locali. Conform marturiilor contemporane, baietii atenieni ii atineau calea, stiind locurile sale predilecte de plimbare. Majoritatea lor erau foarte gelosi pe iubitul sau Diognis si de multe ori se imprieteneau cu el pentru a fi vazuti de Demetrius.
Asemenea situatii au fost foarte frecvente in antichitatea greaca si oricat de mult ar incerca unii sa condamne moravurile respective ramane un fapt clar stabilit rolul pozitiv al unor asemenea prietenii si iubiri in dezvoltarea culturii antice. Numai numarul si natura realizarilor anticilor ar fi de ajuns sa convinga pe cineva de faptul ca ele au avut un rol pozitiv in istorie. Dar au ramas si destule marturii personale ale celor implicati in aceste relatii, documente extrem de emotionante.
As vrea sa adaug aici un amanunt: dintre imparatii romani numai unul singur a fost in sensul strict al cuvantului heterosexual. Este vorba de imparatul Claudiu. Toti ceilalti au fost bisexuali sau exclusiv homosexuali, ca imparatul Hadrian (care de altfel a avut o incaierare cu unchiul sau imparatul Traian pentru un sclav tanar).
In privinta Greciei Antice, este si mai greu de gasit personalitati strict heterosexuale.
Voi consacra in final cel putin un articol (cred ca e nevoie totusi de mai multe) ca sa discut despre moralitatea sau imoralitatea lor si invit cat mai multi cititori sa participe la aceste dezbateri. Mai ales ca acum chiar si in cadrul APA sunt discutii aprinse pe aceasta tema, uneori chiar cu acuzatii foarte dure dintr-o parte sau alta.
Fapt este ca antichitatea greaca este caracterizata de aceste iubiri si prietenii virile nu numai datorita traditiilor militare antice dar si pentru ca exista un profund dezechilibru intre educatia baietilor si lipsa de educatie a fetelor, care erau considerate ca fiind potrivite numai pentru un numar mic de activitati. Oricat de proasta ar fi fost insa pozitia femeilor in societatea greceasca, vom vedea ca totusi ea a fost incomparabil mai buna decat in societatile semitice si mai ales in cea feniciana.
1. Distrugerea Bibliotecii
Exista mai multe etape in distrugerea bibliotecii din Alexandria si nu vreau sa ma refer la toate. Biblioteca a fost in mod intentionat aprinsa de mai multe ori, inca de pe vremea lui Cezar. Totusi, in perioada antichitatii ea a fos si recompletata cu suluri de papirus, mai ales dupa incendiul din timpul lui Cezar. Dar distrugerea ireversibila a bibliotecii a avut loc in principal in doua etape: odata, cu ocazie uciderii directoarei ei Hypathia de catre crestini (ea a fost sfasiata in plina strada la incitarea episcopului Chiril al Alexandriei) si a doua si ultima oara, de catre musulmani.
Ambele religii abrahamice erau dusmanele declarate ale stiintei.
In cuvintele lui Omar, ultimul distrugator al Bibliotecii, din anul 640, „Fie ca aici sunt manuscrise care scriu lucruri ce nu exista in Coran, iar atunci biblioteca trebuie distrusa, fie ca sunt scrise lucruri care exista si in Coran, iar atunci nu avem nevoie de aceasta biblioteca”.
Este jalnic faptul ca in aceasta biblioteca au existat si manuscrise care sustin ca planetele se invartesc in jurul soarelui si nu invers (cum sustinea Aristarchos din Samos) cu 15 secole chiar inaintea lui Copernic!
Extraordinara admiratie a lui Carl Sagan in fatza acestei minuni care a fost Biblioteca din Alexandria arata cel putin in parte importanta ei pentru omenire.
2. Themistocle
Daca incercam sa evaluam care a fost cea mai mare victorie a grecilor antici de dinainte de victoriile lui Alexandru Macedon, numit pe drept si Alexandru cel Mare, o personalitate gigantica este suprema: Themistocle!
Despre el se stie ca era rivalul unui alt barbat, Aristide, politician atenian vestit, pentru iubirea unui baiat atenian, pe nume Stesileos, care era considerat cel mai dragutz baiat al timpului respectiv. Aceasta concurenta s-a transformat in timp intr-o adevarata disputa plina de pasiune si chiar in ura reciproca.
Meritul lui Themistocle in invingerea persanilor a fost covarsitor. Provenit dintr-o familie de origine modesta, promovat in pozitie inalta numai datorita sistemului democratic de conducere adoptat de atenieni dupa ce tiranicizii Harmodius si Aristogiton au intrat in istorie, Themistocle a avut intr-adevar un succes enorm. Cetatea Atena a descoperit un zacamant de argint in vecinatatea ei, zacamant care ar fi furnizat fiecarui atenian o suma importanta de bani. Themistocle i-a convins pe atenieni ca trebuie sa-si dezvolte flota pentru a apara cetatea de armata unei insule vecine, cand in realitate el ii viza pe persani si armata lor. Numai tragandu-i pe sfoara pe concetatenii sai a reusit sa construiasca flota cu care Atena a reusit sa infranga armata persana!
3. Alti homosexuali celebri, factori de decizie in Grecia Antica
Este foarte greu sa se faca o numaratoare a homosexualilor celebri, intrucat toti grecii erau (cel putin cei de mare faima) homosexuali sau mai precis bisexuali. Dar putem enumera cel putin pe cei de care a depins politica greaca in antichitate. Astfel sunt:
Minos, regele Cretei care a formulat politica de stabilizare a populatiei insulei Creta in Antichitate prin legalizarea pederastiei in insula.
Cum am vazut, el a stabilit traditia de „rapire formala a baietilor” de la familiile lor, cu acordul parintilor, de catre adulti mai in varsta decat acei baieti, de obicei cu 10-15 ani.
Putem sa observam ca problema suprapopulatiei a existat si exista si azi in multe parti ale lumii si este rezolvata de fiecare tara in felul sau special. China de exemplu prefera in trecut dar si acum aruncarea fetitelor la cosul de gunoi sau trimiterea lor in SUA, dupa cum se nimereste, ca si politica „un cuplu-un copil”, cu impunerea fortata a avortului chiar si in luna a 8-a.
In antichitate unii zei aveau obiceiul sa „fagaduiasca” pamantul altora pentru poporul lor. Alte popoare, numite migratoare, migrau dintr-un spatiu in altul cand nu mai aveau rezerve, etc, etc. In acest context solutia lui Minos a fost cea mai putin disruptiva, cred eu. Dar poate altii au alte pareri, evident ca la fel de legitime.In mod asteptat, unii aplica morala noastra contemporana pentru a judeca morala civilizatiilor de mult apuse. Ma voi situa cat mai departe de aceasta meteahna.
Lycurg, regele Spartei, care a creat sistemul spartan de educatie a baietilor, sustinea acum 2800 de ani, intre altele, ca „acel care nu are noaptea langa el in pat macar un tanar nu poate fi un bun cetatean”.
4. Cleomenes si Pantheus
Nu vom vorbi aici despre toate cuplurile pederastice din antichitate, pentru ca ar fi imposibil. Dar unele cazuri speciale trebuie totusi amintite pentru a intelege mentalitatea vremii.
Regele spartan Cleomenes s-a indragostit de un baiat spartan, Pantheus.
Iubirea lor a fost atat de puternica incat, atunci cand Cleomenes s-a sinucis, Pantheus a ajuns langa el in timp ce el murea, apoi vazand ca inca misca l-a sarutat si si-a implantat sabia in inima si el, ca sa moara odata cu iubitul sau.
Exista psihologi gata pregatiti sa caute abuzul in orice. Intrebarea fireasca este, in acest caz ce soi de child abuse se poate depista?
Asta imi aduce aminte de perioada comunista, cand proprietarul unei fabrici automate, robotizate din occident a invitat niste ideologi sovietici in fabrica lui si i-a intrebat: acum puteti sa-mi aratati unde este exploatarea omului de catre om? Evident ca lumea este cu mult mai complicata si nu poate fi judecata in sabloane.
Cu siguranta ca au existat multe aspecte negative ale Greciei Antice; de exemplu conditiile in care au lucrat sclavii in minele de argint ale Atenei au fost mai mult decat ingrozitoare. Recomand o excursie acolo. Dar in privinta relatiilor erotice ar fi cu totul gresit sa judecam ceea ce se intampla in antichitate dupa criteriile de azi.
5. Mesaje contradictorii la Platon si Aristotel
Poate ca unii vor fi surprinsi sa afle ca atat Platon cat si Aristotel au avut mesaje contradictorii cu privire la pederastie, desi in viata ei au avut experienta tipica a oricarui grec din timpul respectiv.
Pentru cei care citesc dialogul Charmides, nu se poate sa nu apara clar din text admiratia tuturor tinerilor pentru acest baiat care, din pacate, isi va sfarsi viata in mod violent impreuna cu varul si mentorul sau Critias, dupa ce regimul lor autoritar s-a prabusit. Sau, citind dialogul lui Platon Fedru (Phaidros), se poate vedea la ce nivel inalt de stima era tinuta pederastia. Sau Banchetul (Symposion). Cu atat mai mare este mirarea celor care ajung sa citeasca si dialogul Republica!
Pentru ca in acest dialog Platon intoarce pe dos tot ce spusese mai devreme!
Ceea ce propune el in acest dialog este nici mai mult nici mai putin decat „Cetatea Totala”. Probabil nu exista nici o prefigurare mai buna a totalitarismului comunist decat acest ultim dialog, de batranetze, despre care cei care i-au analizat opera spun ca reprezinta „strugurii acri” pe care Platon nu mai reusea sa-i ajunga!
Lucrurile stau asemanator si la Aristotel, care dupa ce si-a petrecut tineretea cu baietii, fiind indragostit lulea mai ales de Nicanor, ajunga sa critice pederastia…altora.
Dar aceasta trasatura (inconsecventa in pareri) va fi si mai vizibila la unii latini, mai ales in romanul Satyricon al lui Petronius Arbiter, scris mai tarziu.
(va urma)