Sinagoga din Mediaș a fost recent renovată cu ajutorul fundației Mihai EminescuNu m-am așteptat ca seara dedicată evreilor din România la Londra, anunțată de curând în paginile revistei ACUM http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=11254 să se bucure de un așa succes.
Organizat de fundația Spiro Ark (http://www.spiroark.org/), organizație de caritate care-și dedică activitatea prezentării istoriei și culturii evreești, evenimentul a fost ocazionat de inaugurarea unei expoziții despre sinagogile din Transilvania. Fundația româno-britanică Mihai Eminescu (http://www.mihaieminescutrust.org) a lansat o acțiune de popularizare a acestor lăcașe de cult, multe dintre ele abandonate și în paragină, contribuind la restaurarea sinagogii de la Mediaș.
Președinta fundației, Jessica Douglas-Home, și directoarea ei, Luminița Holban, au prezentat acest proiect, unul dintre multele menite să ajute la conservarea patrimoniului cultural al Transilvaniei.
Mi-a venit apoi rândul să fac o scurtă prezentare a atitudinilor din România cu privire la Holocaust. Mi-a fost destulo de dificil să mă refer în 20 de minute doar la atitudini, fără să menționez pe scurt faptele despre Holocaustul din România. Audiența – circa 80 de persoane înghesuite în subsolul unui imobil din centrul Londrei care găzduiește expoziția privind sinagogile din Transilvania – a ascultat cu interes și uneori chiar cu surprindere detaliile acestui eveniment tragic, dar puțin cunoscut.
A urmat o sesiune de întrebări și răspunsuri, în care am fost bombardat de oameni mirați să afle că România a fost în același timp țara responsabilă, după Germania nazistă, de moartea a celor mai mulți evrei, dar și de salvarea celui mai mare număr de evrei în timpul Holocaustului.
La sfârșitul prezentării, am fost înconjurat de persoane care vroiau să stea de vorbă cu mine. Am cunoscut evrei originari din Baia Mare, Suceava, Brașov, Herța, București sau Constanța. Un domn în vârstă de aproape 70 de ani, plecat din România în 1950, mi-a povestit că a fost internat împreună cu familia, pe când avea doar câteva luni în lagărul antonescian de la Cobadin, de lângă Constanța.
Alții și-au exprimat dorința de a-și reface arborele genalogic și de a-și găsi strămoșii în diveresele regiuni românești, aflate sau nu în componența României actuale.
În România anului 1940 trăiau circa 800000 de evrei, cel mai mare număr după URSS și Polonia. Azi mai sunt doar câteva mii, dar urmele acestei civilizații vechi de sute de ani pe teritoriul României nu au dispărut. Iată că într-un loc unde te-ai aștepta destul de puțin, la Londra, există interes pentru recuperarea informațiilor despre această civilizație. Și dacă există la Londra, cu certitudine există și în alte părți.
Îndrăznesc să spun că este nu doar în interesul evreilor originari din România ca această civilizație să nu fie dată uitării, ci și în cel al României și românilor, oriunde s-ar afla ei.
Subsolul unei cladiri din centrul Londrei… Un cadru discret pentru un eveniment emotionant.Relatarea mi-a deschis ochii in mai multe privinte (ma refer la numarul de evrei salvati in Romania). In aceeasi ordine de idei, cred ca renovarea sinagogii din Medias reprezinta o proiectie in secolul 21 a unui salut adresat de Eminescu insusi bunului sau prieten-Moses Gaster.