Restaurantul Muzeului de Arta Contemporana din Montreal se dispune pe aripa semicirculara a cladirii principale a etajului I. Corpul muzeistic in forma de turn isi divide palierele in rotonde – expozitii de arte vizuale moderne canadiene si internationale.
In urma cu aproape doua decenii am lucrat ca bucatar sef si totodata m-am bucurat de initierea in arta culinara avangardista.
Daca pana atunci experienta mea gastronomica se limita la traditia Europei Occidentale, contactul cu lumea artistilor si a bucatarilor din cadrul bistroului muzeului m-a castigat ca un adept al mancarii – produs de creatie nu numai in a satisface gustul, foamea, ci si dorinta de a desfata ochii la vederea unei farfurii frumos ornate.
Desi sunt frumuseti efemere ca si florile primaverii, mancarurile surprind emotii, seri de neuitat in amintirile clientilor.
Bistroul Le Contemporain a suferit cateva transformari in bine. Mesele scaunele si barul deschis la cativa pasi de operele expuse de o parte, iar de cealalta parte orasul Montreal despartit de un gigant perete de sticla dau impresia de intrare intr-un cadru imagistic al cristalului desfoliat in mii de straluciri.
Metropola montrealeza castiga mereu prin estomparea senzatiei iernatice, printr-o coloristica vie, prin excesul fasiilor de sticla, al oglinzilor.
Am pasit cu o emotie abia retinuta intr-un loc in care mi am petrecut patru ani din tineretea mea. Mobilierul simplu, de culoarea cireselor salbatice, confortabil, salveaza ambianta bistroului de imaginea unei sali de steptare.
Sunt primit cu multa caldura si eleganta de catre doi tineri: Benoit, ospatar si Mattias, managerul localului.
Imi descriu cu usurinta meniul, cartea de vinuri si chiar evenimentele artistice ale sezonului (stagiunea operei, expozitiile si festivalurile).
Spre deosebire de meniurile din timpul perioadei mele de lucru in acest bistrou, astazi saltul tematic impresioneaza prin adaptarea bucatariei traditionale din provincia Quebec intr-o formula de Nouvelle Cuisine (Paul Bocuse) in accente contemporane.
Manifestul programatic al bucatariei restaurantului, imi explica Mattias, consista tocmai in re-crearea unor valori medievale tarzii in linii contemporane, in sincronizarea meniului cu muzeul de arta actuala.
Mancarurile trebuie sa fie opera de arta.
Am comandat un Tartar de din carne de cerb in sos de curry rosu si un Aspic/toba cu fistic in mustar cu afine salbatice, Terina (pateu) de legume si somon atlantic afumat.
Elemente de bucatarie din zona rurala a Quebec-ului se investesc cu titlul de bucate alese, nu numai prin prezentarea pe farfurie, cat si prin eliminarea grasimilor, printr-o elaborare culinara ce depaseste prajeala, sosurile greoaie.
Se respecta cu strictete minimul de calorii destinate celor mai pretentioase diete.
Aproape fiecare fel de mancare se prezinta cu un surplus de verdeata (salata, ierburi de Provence si flori comestibile).
Steak-ul Tartar din carne de cerb m-a impresionat nu numai prin gustul de carne de vanat combinat cu un sos usor picant, dar si printr-o culoare violacee, parca magica, in deplina concordanta cu o floare, a carei corole de galben inchis (ca in Van Gogh) am dibuit a fi nu altceva decat Calendula officinalis (galbenelele).
Intr-o regasire de sine cu locurile de altadata, un parcurs introspectiv imi imi sopteste ca ma trezesc in bistroul etern al tineretii, alergand de colo pana colo, sfidand batranetea si tristetea iernii din Marele Nord.
PS Intr-un articol viitor va voi prezenta cateva retete din bucataria Quebec-ului.