trecerea dintre ieri şi mâine
m-a trezit azi cu buzele uitate pe tine
iar răscrucea dintre aducerile aminte
săruta secunda celestă a bucuriei
ce nu mai sătura braţele
descătuşate de nimicuri
să-şi danseze
existenţa.

şederea mătăsoasă a unei atingeri
se rătăceşte pe coapsa avidă
a unui copac ce parcă plânge
o creangă ce-şi usucă timpul
pe culmea dintr-un deal
ce este atât de aproape
să-şi contexte
existenţa.

plecarea unui ecou stârneşte valea
pentru un azi plecat fără să spună
un bun rămas refren de cânt
inexistenţa.