Cred că liderii mondiali au exagerat un pic cu măsurile luate la Copenhaga contra încălzirii globale, şi uite cu ce ne-am ales: un val de frig fără precedent în ultimii ani.
Domnu’ Obama, domnu’ Van Rompuy (cine?), doamna Merkel, mai daţi un pic cu praf de carbon, că în ritmul ăsta o să degerăm de tot. Aşa de frig s-a făcut, că unora dintre noi, care stăteau cu urechea stângă ciulită spre Est, de unde bate crivăţul, le-a îngheţat complet partea respectivă din creier, care se ocupă cu socotelile raţionale, rămânând funcţională doar cealaltă, care gestionează garagaţa, speculaţiile şi dialogul ocult cu spiritele în nuanţe fuchsia.
Acest simptom transpartinic nu a afectat doar clasa politică, ci şi mare parte din kommentariat. Ca atare, asistăm la proliferarea temelor false şi a dialogului absurdului. Cum se întâmplă de pildă zilele astea în dezbaterea pe marginea autostrăzii Comarnic- Braşov.
Pe de-o parte, oficialii vorbesc cu prune în gură, chiar atunci când ar avea tot interesul să lămurească lucrurile şi să nu lase umbre de îndoială asupra unui contract atât de important, în care investesc nu doar bani publici, ci şi capital politic. Comunicatul Ministerului Transporturilor explică unele lucruri, dar lasă multe aspecte în suspensie, în special din cele legate de costuri.
Mai grav, comite gafa să vehiculeze suma de 4,8 miliarde de euro ca valoare totală a contractului, în urma unei erori elementare de calcul. E de mirare că ministrul Berceanu, altfel un om cu darul vorbirii şi capacitatea de a explica lucruri complicate în cuvinte puţine (deşi nu neapărat şi cu capacitatea de a fi crezut), îşi prinde urechile într-o aşa problemă de comunicare.
Pe de altă parte, comentatori manipulativi sau poate doar neştiutori, aflaţi la primul impact cu ştiinţa dură şi plină de surprize a aritmeticii, se miră zgomotos şi fac tot felul de socoteli aiuristice care ar arăta că autostrada bate spre 100 mil. euro/km. Au circumstanţa confuziei stârnite chiar de comunicatul ministerului, precum şi pe cea a propriei inocenţe computaţionale, care, după cum ştim cu toţii din experienţa şcolară, cere efort şi dedicaţie pentru a fi depăşită (plus degivrarea emisferei cerebrale stângi).
Pe scurt, în acest contract se zice că statul român va plăti 180 de milioane de euro pe an, timp de 26 de ani, începând din anul patru (când autostrada se presupune că va fi gata, pe banii constructorului) până în anul 30. Valoarea prezentă a acestui contract nu se află prin simpla înmulţire a lui 180 cu 26, pentru că 180 de milioane de euro plătiţi în anul 30 nu au aceeaşi valoare în prezent cu 180 de milioane pe care ar trebui să-i achit mâine.
Din ea trebuie scăzute dobânzile aferente perioadei de 30 de ani, ceea ce o reduce la mai puţin de un sfert, în funcţie de rata stabilită pentru această perioadă (care la investiţii se cheamă altfel, dar nu contează). Dacă simţiţi că vi se lasă ceaţa pe ochi, gândiţi problema în felul următor: dacă promit să dau cuiva 180 de euro azi, trebuie să dispun de toţi banii chiar acum.
Dacă promit să-i dau 180 de euro peste 30 de ani, trebuie să am acum doar 42 de euro în buzunar: îi investesc la o rată medie anuală de 5%, iar peste 30 de ani o să am fix 180 de euro, cu care să-mi achit obligaţia. Cu alte cuvinte, în primul caz promisiunea mea valorează azi 180 de euro, iar în al doilea, mai puţin de un sfert. Surprinzător, dar adevărat. (Vedeţi la www.sar.org.ro un material integral de analiză pe tema autostrăzii, inclusiv un simulator de calcule).
Aceste banalităţi de manual stârnesc acum stupoare în România – o ţară surprinzătoare, în care elita politicomediatică se blochează la calculul unor procente, dar e dezinvoltă în materie de programare neuro-lingvistică, chiromanţie şi diete-miracol. Aud că se va înfiinţa o (nouă) comisie parlamentară de anchetă care să investigheze suma virtuală de 4,8 miliarde de euro.
Probabil că, după trei luni de ceartă şi eforturi, vor descoperi formula matematică la care mă refer şi care pot fi găsită în 10 secunde pe Wikipedia. Iar toată discuţia aceasta absurdă acoperă întrebările legitime pe care trebuie să le punem în legătură cu contractul de autostradă Comarnic-Braşov: unde sunt studiile de trafic şi de capacitate de plată care să fundamenteze parametrii proiectului?
Încasările previzionate din taxa de utilizare, de aproximativ 21 de milioane de euro, sunt deja incluse în cei 180 de milioane pe care îi va primi anual contractorul sau se vor adăuga peste? Este adevărat că Bruxelles-ul e pe cale să ne blocheze fonduri de drumuri pe culoarul IV (Bucureşti-Arad) deoarece o tot scăldăm în chestiunea taxelor de autostradă şi nu luăm odată o decizie? Le acoperă atât de bine, încât mă întreb dacă fluturarea valorii-fetiş de 4,8 miliarde nu s-a făcut intenţionat, să stea toţi cu ochii pe ea ca peştii la lanternă şi să nu mai vadă nimeni restul.
Articolul a apărut inițial în Evenimentul Zilei evz.ro
Exista un grad are de neintelegere a problemei evolutiei vremii pe termen lung. Inca nu exista modele corecte care sa prezica cu mare precizie cum evolueaza vremea. Fapt este ca in ultimul secol s-a inregistrat o crestere constanta a temperurilor medii in lume, care a dus la efecte ireversibile in evolutia unor specii de animale, ai ales marine.Dar aceste date sunt doar statistice.
Problema nu se pune in mod mecanic, adica sa fim fortzati sa intoarcem volanul spre stanga sau spre dreapta la prima ploaie sau ninsoare. Dar tocmai pentru ca o serie de factori nu sunt cunoscuti, trebuie a fim foarte atenti la schimbari. Daca urmatoarea suta de ani va avea ierni ca acata, putem rasufla usurati. Dar pana atunci problema incalzirii globale este oricum prioritara, in ciuda reactiilor negative ale publicului.