onix, jasp şi solzi turcoaz.
el mă face să alunec, iubirea
să fie un joc ciclopic,
dirijat de spiralatul fachir.
privim visul fantastic al iernii,
tămâia ce-şi trece fumul prin psalm,
corsetul de post, strâns în petale,
trăind în vers de trandafir.
fereastra joacă sudoku.
numerele sunt desenate calm,
din lacrimi de cerneală…
se învârte dorul copilăriei,
mijlocul singurătăţii respiră
profetic, cyclamen, a carte
dintr-un virtual aiurea…
suntem urmăriţi, clinchete,
deşirând costume de entitate,
timp ce ne promite fericirea!
25 ianuarie 2010, 01:53