Nu este niciodată prea târziu pentru înfăptuirea justiţiei.
A celei morale, ca şi a celei reparatorii, menită să rectifice cele mai şocante şi revoltătoare stări de fapt ce ţin de moştenirile unui regim, declarat oficial, de preşedintele României, drept ilegitim şi criminal.
Justiţia postdictatorială include sancţiunile criminale, sancţiunile non-criminale şi pe cele morale. Petiţia iniţiată de istoricii ieşeni propune o formă de sancţiune non-criminală de o maximă urgenţă morală. Este un pas extrem de important în procesul decomunizării. Securitatea a fost o instituţie criminală pe întreg parcursul existenţei sale.
Acţiunile Securităţii au fost concepute de aparatul de partid. Cei mai mulţi dintre ofiţerii de rang înalt ai Securităţii erau recrutaţi din rândurile activiştilor PCR. Crimele împotriva umanităţii sunt imprescriptibile, iar cei care le-au comis trebuie să plătească pentru ele.
Sincer vorbind, invocarea vârstei înaintate a pegrei securiste mi se pare o mişelie. Nu erau bătrâni Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Iosif Jumanca, Richard Wurmbrand, părintele Sandu Tudor, monseniorul Vladimir Ghika, militanţii sionişti? Le-a fost cumva milă de aceşti martiri diverşilor Soltuţiu, Enoiu, Butyka, Dulgheru, Pleşiţă, Crăciun, Postelnicu, Merce, Achim, Vlad? Ori patronilor lor de la CC al PCR?M ulţi au murit, dar mai sunt destui care îşi primesc, rânjind satisfăcuţi, pensiile copioase.
Statul român nu are dreptul să răsplătească asasinatul. A sosit clipa ca acest stat care, prin cea mai autorizată voce a sa, a condamnat regimul comunist, să spună categoric şi irevocabil: Ajunge! O societate care îngăduie ca foştii torţionari, ideologii şi admnistratorii regimului dictatorial, ofiţerii care conduceau operaţiunile de terorizare a populaţiei, anchetatorii sadici să primească în continuare pensii scandalos de mari este una care suferă grav la capitolul memorie. Este una şubredă în privinţa autorespectului.
Aceste persoane nu au scuză că ar fi fost doar nişte instrumente obediente care ascultau poruncile magnaţilor comunişti, aşadar nişte simple rotiţe dintr-o anonimă maşinărie infernală care funcţiona pe pilot automat. Că nu aveau opţiune.
Este un fals argument, care trebuie respins ca obscen, tot aşa cum nu au fost admise asemenea pseudo-justificări în procesele intentate criminalilor nazişti. Răul a fost comis de fiinţe (auto) anesteziate ideologic, pentru care comandamentele religiilor tradiţionale erau obiect de batjocură (astfel a funcţionat monstruosul experiment de la Piteşti, astfel a funcţionat Canalul Morţii).
Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, GDS şi IICCR au susţinut această indispensabilă acţiune purificatoare. Este vorba despre igiena etică a spaţiului în care respirăm, trăim, muncim, iubim, ne creştem copiii.
Petiţia a fost iniţiată de Societatea de Studii Istorice din România, Iaşi, 12 ianuarie 2010. Adeziunile pot fi trimise în continuare la adresa asociatiassir@yahoo.com, sub formă: nume, profesie, oraşul de rezidenţă. Lista completă a semnatarilor petiţiei se găseşte pe site-ul: http://ssir.org.ro/.
Cititorii interesaţi de subiect pot afla mai multe de pe blogul meu
http://tismaneanu.wordpress.com