La fiecare inceput de an, seful statului tine un discurs in fata sefilor misiunilor diplomatice acreditati la Bucuresti in care le vorbeste despre prioritatile politicii externe ale Romaniei. Demersul de anul acesta a avut o incarcatura simbolica mai mare, fiind primul dupa ce Traian Basescu a obtinut al doilea mandat de presedinte. El poate fi comparat deci cu primul exercitiu de acest fel, cel de acum cinci ani, cind presedintele a lansat faimoasa axa Bucuresti-Londra-Washington.
Intre timp, Axa a disparut de pe ecranul politicii externe. In 2005, enuntul lui Basescu a surprins multa lume, mai ales in zona Europei continentale. Proiectul nu a avut insa niciodata mare consistenta si, cinci ani mai tarziu, e inlocuit de o retorica mai putin atlantista, firesc pentru o tara care in rastimpul 2005 – 2010 a facut un pas important, prin aderarea la UE.
In mare, discursul a fost pe liniile obisnuite ale politicii externe din ultimii ani. Este si normal, din doua motive : o tara serioasa nu isi schimba politica internationala de la o zi la alta si, in al doilea rind, la Cotroceni se afla tot Traian Basescu, care nu avea nici un motiv sa faca mutari majore in politica sa. Citeva observatii despre capitolele cele mai importante.
Republica Moldova
Ambasadorii, si nu numai ei, s-au dus probabil repede sa caute in cartile de istorie cind, in introducerea discursului, seful statului le-a vorbit despre Basarab I de la a carui urcare pe tron se implinesc 700 de ani in 2010. Probabil ca, in afara de istoricii evului mediu romanesc, nu multa lume isi amintea de aceasta data. In gura unui om politic istoria e pretext pentru o tema de actualitate, de data aceasta fiind vorba despre Moldova : „Basarabia isi datoreaza numele acestui mare domnitor” iar Moldova este „proiectul meu de suflet”, spune presedintele.
Peste o saptamina el va efectua o vizita in tara vecina. Basescu respecta astfel propria traditie : in 2005, dupa ce a devenit presedinte, prima vizita a facut-o la Chisinau. La fel s-a intimplat si in 2007, prima vizita bilaterala dupa ce Romania intrase in UE. Precedentele vizite nu au adus un progres prea mare in relatia romano – moldoveneasca. Vina apartine in primul rind autoritatilor de atunci ale Moldovei, care nu doreau raporturi strinse cu Bucurestiul. Exista deci mai multa asteptare de la vizita de saptamina viitoare pentru ca puterea s-a schimbat la Chisinau, chiar daca Moldova nu are inca un presedinte ales de Parlament, ceea ce risca sa duca la instabilitate politica.
Situatia este insa cu totul alta decit acum 5 sau acum 3 ani, iar Romania trebuie sa profite repede de schimbare. Romania vrea sa atraga Moldova in UE si, pentru asta, o relatie buna cu Chisinaul nu e de ajuns. Traian Basescu trebuie sa isi convinga mai bine si partenerii europeni ca Moldova merita sa intre in UE, deoarece pina acum nu si-a facut prea multi aliati. Ne putem aminti de cele intimplate in urma cu un an si jumatate cind proiectul romanesc de accelerare a acordarii cetateniei pentru moldoveni a stirnit iritare la Bruxelles.
Acum Romania vrea sa introduca mai multe state europene intr-un „Grup de prieteni ai Moldovei”. Ramine de vazut ce tari vor accepta invitatia si care vor fi proiectele acestui grup dincolo de bunele intentii ( dupa cum se stie exista si un Grup de prieteni ai Georgiei, ceea ce nu a impiedicat razboiul din acea tara in vara lui 2008 ). Si mai este un lucru pe care Romania trebuie sa il faca – sa trimita un ambasador la Chisinau, un ambasador care va avea si o „anvergura intelectuala” dupa cum spunea ministrul de Externe, Teodor Baconschi, deoarece „elitele de la Chisinau sint foarte sensibile la aceasta dimensiune”
Europa
La acest capitol, seful statului are in primul rind ambitia ca Romania sa devina un stat european cu \”drepturi depline\”. La trei ani de la aderare, nu e cazul. Romania e inca supusa unui „mecanism de control si verificare” pe reformele din Justitie ( desi autoritatile romane au vrut sa scape de el inca din 2009) iar romanii nu au inca drept de lucru in toate domeniile si in toate tarile UE.
Cind vine vorba despre profilul european al Romaniei, presedintele scoate in fata o initiativa recenta romano-austriaca, „Strategia pentru Dunare”, asumata de UE. Ideea e buna, dar trebuie sa capete contur dincolo de conferinte si seminarii. Riscul este sa devina un proiect unde se vorbeste mult, dar se actioneaza putin – asa cum se intimpla cu Sinergia Marii Negre, despre care chiar ministrul de externe recunostea ca „nu a fost inca probat”.
In fine, referitor la actiunea in lume a UE, discursul presedintelui este destul de conventional. Intelegem ca vrea o Uniune puternica, cu ajutorul Tratatului de la Lisabona, dar, la un discurs atit de important, te astepti la expresii mai putin terne decit „politica mai coeziva”, „avansarea reformei institutionale” sau „solutionarea problemelor globale presante”.
Traian Basescu a amintit si despre parteneriatul strategic cu Franta, un model de relatie in UE. Acest parteneriat a functionat deja in cadrul desemnarii lui Dacian Ciolos drept comisar european, iar Franta este principala ancora europeana a Romaniei.
Romania ar trebui sa caute insa si alte parteneriate de acest tip. Bazele celui cu Polonia au fost puse, dar trebuie avansat, mai ales ca Polonia are multe obiective comune cu ale Romaniei si a aratat ca stie sa le apere. De asemenea, un parteneriat cu Germania ar putea sa fie un obiectiv pe termen mediu. Deocamdata nu vorbeste nimeni despre el.
De remarcat si ca seful statului nu a vorbit in acest discurs despre dorinta ca sediul unei agentii europene importante sa fie instalat la Bucuresti. Asta dupa ce unul dintre esecurile lui 2009 a fost alegerea Sloveniei in dauna Romaniei pentru Agentia Europeana pentru Cooperare a Autoritatilor de Reglementare in Domeniul Energiei.
SUA si Rusia
Aparent, relatia cu SUA este neschimbata, deci foarte buna. Exista insa o fraza in discursul presedintelui care lasa loc unor interpetari : „o prietenie dainuieste atunci cind ambii parteneri stiu sa daruiasca”. Sigur, exista proiecte economice care merg, exista un „sprijin american pentru securitatea energetica a Romaniei”, vicepresedintele Biden a tinut recent un discurs important la Bucuresti, dar Traian Basescu are o nostalgie a relatiei cu George Bush, pe care l-a intilnit in atitea rinduri – pe cind cu Barack Obama nu stim inca daca a avut o discutie consistenta la telefon. In acelasi registru, observatorilor nu le-a scapat nici tonul cu care Traian Basescu i-a vorbit lui Mircea Geoana la ultima dezbatere din campanie despre „idolul Dvs, Obama !”
Cit despre Rusia, lucrurile nu par foarte avansate. Basescu foloseste un eufemism spunind ca „au existat accente particulare in relatia dintre cele doua tari” si trimite un mesaj – care suna ca un avertisment – „Rusia poate avea un partener atita timp cit interesele noastre sint respectate”. Altfel, se mentioneaza schimburile economice in crestere, dar nici un cuvint despre dialogul politic. Vizita la Moscova, anuntata in urma cu mai bine de un an, nu pare o perspectiva prea apropiata.
Restul
In rest, discursul nu rezerva mari suprize. Stim ca Romania vrea aderarea Turciei la UE, stim ca exista un interes pentru Orientul Mijlociu, dar fara ambitii prea mari, de remarcat dorinta de relatii mai strinse cu tari precum Canada, Japonia sau India. Subiectul energetic este abordat in repetate rinduri, fie ca e vorba despre Nabucco, despre relatia cu tarile din Caucaz, despre terminalul de gaze lichefiate de la Constanta sau tarile din Golf. Poate fi remarcata si o usoara revigorare a dimensiunii africane a politicii externe, in tarile din nordul continentului : citeva state enuntate, fara obiective palpabile.
Seful statului vorbeste despre multe organizatii in care e prezenta Romania fie ca e vorba despre UE, NATO sau ONU. Din pacate, nici un cuvint insa despre francofonie si nu au trecut decit trei ani de cind Romania gazduia „le sommet de la francophonie”, laudindu-se cu contributia sa la aceasta organizatie internationala. Urmatorul „summit” pe care Bucurestiul vrea sa il gazduiasca e in 2013, o conferinta ONU despre schimbarile climatice. Ar fi o ocazie sa se discute in sfarsit si in Romania serios despre acest subiect dupa ce intilnirea de la Copenhaga a fost inecata in vacarmul politicii interne.
Luca Niculescu este redactor șef al redacției București a postului Radio France Internationaler (RFI).
Articolul a apărut pe pagina de internet www.rfi.fr