Apel către
Preşedintele României şi Preşedintele Republicii Moldova
pentru unitatea naţională a poporului român
– apel semnat de 35 de organizaţii civice şi sindicale –
E.S. D-LUI PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI – TRAIAN BĂSESCU
E.S. D-LUI PREŞEDINTE AL REPUBLICII MOLDOVA – MIHAI GHIMPU
Bucureşti, 21 Ianuarie 2010
Stimate Domnule Preşedinte al României,
Stimate Domnule Preşedinte al Republicii Moldova,
Anul trecut s-au împlinit 70 de ani de la semnarea pactului dintre cei mai mari criminali ai istoriei – Stalin şi Hitler. Consecinţele acestui pact au fost ilegitime şi criminale inclusiv faţă de România şi poporul român. Parlamentul European a adoptat anul trecut, cu o largă majoritate, rezoluţia prin care ziua de 23 August a fost declarată Ziua europeană a victimelor stalinismului şi nazismului.
Spre ruşinea noastră, românii din Basarabia şi din nordul Bucovinei sunt încă victime ale Pactului Hitler-Stalin. Dintre ţările care au îndurat consecinţele ilegitime şi criminale ale acestui pact (ţările baltice, România şi Polonia), doar noi nu am dat dovadă de demnitate naţională şi nu am acţionat pentru ca asemenea consecinţe să nu mai existe, în condiţiile în care Uniunea Sovietică s-a desfiinţat pe cale paşnică încă din 1991.
Avem datoria morală şi dreptul legitim de a condamna Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.
În numele sutelor de mii de compatrioţi care au murit pentru unirea tuturor românilor, cu ocazia aniversării Unirii Principatelor Române din 24 Ianuarie 1859, vă cerem să acţionaţi cu demnitate pentru unitatea naţională a poporului român.
A s t f e l :
1). Vă cerem să înfiinţaţi Comisia prezidenţială a României şi a Republicii Moldova pentru analiza consecinţelor Pactului Hitler-Stalin asupra României şi asupra poporului roman.
2). Vă cerem să condamnaţi în numele poporului român Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale. Această condamnare trebuie făcută în deplină cunoştinţă de cauză, în baza viitorului raport al respectivei comisii, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României şi în faţa Parlamentului Republicii Moldova.
3). Vă cerem să acţionaţi pentru condamnarea de către forurile competente internaţionale, a Pactului Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale.
4). Vă cerem să acţionaţi pentru reintegrarea în România, în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale, a teritoriului românesc ocupat prin forţa armată de Uniunea Sovietică (Basarabia, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţei şi Insula Şerpilor) ca urmare a Pactului Stalin-Hitler. Această reintegrare trebuie făcută în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.
5). Vă cerem să acţionaţi pentru despăgubirea morală şi materială a poporului român şi a României faţă de crimele, fărădelegile şi abuzurile comise de Uniunea Sovietică împotriva României şi a cetăţenilor ei, nivelul şi modalităţile de despăgubire urmând a fi stabilite de o comisie recunoscută de forurile competente internaţionale.
Stimate Domnule Preşedinte al României,
Stimate Domnule Preşedinte al Republicii Moldova,
Sute de mii de soldaţi români şi-au dat viaţa în cele două războaie mondiale pentru realizarea celui mai important proiect din istoria românilor – unitatea naţională. Astăzi, România se poate reîntregi fără sacrificii umane. Stă în puterea noastră de a demonstra întregii lumi că Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui au fost ilegitime şi criminale.
Soarta fraţilor noştri din Basarabia şi din nordul Bucovinei, care au îndurat cele mai abominabile crime şi fărădelegi ale comunismului începând din 1940, nu trebuie să rămână decisă de cei mai mari criminali ai istoriei, Stalin şi Hitler.
Pactul dintre Hitler şi Stalin (cunoscut ca Pactul Ribentropp-Molotov) a fost semnat la 23 august 1939, la Moscova, stipulând într-un protocol secret interesele sovietice de a anexa ţările baltice, estul Poloniei şi estul României (Basarabia). La 23 august 1939, nazismul şi comunismul şi-au dat mâna. Hitler şi Stalin au semnat un pact de \”neagresiune\” şi au împărţit ceea ce nu era al lor: ţările baltice, România şi Polonia. Acest pact a însemnat începutul dezastrelor naţionale pentru aceste ţări.
În iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, ultimele două neaparţinând niciodată Rusiei sau Uniunii Sovietice.
Teritoriul românesc ocupat de Uniunea Sovietică are o suprafaţă de 44.000 km2, fiind locuit în momentul cedării de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici români; după cedare, aceştia au fost supuşi deznaţionalizării forţate, persecuţiilor etnice, deportării (inclusiv în lagăre de muncă în Siberia), asasinatelor în masă, precum şi altor forme de exterminare; teritoriile româneşti au fost masiv colonizate cu populaţii alogene.
În 1948, insula Şerpilor, teritoriu românesc din Marea Neagră, a fost ocupat ilegitim de Uniunea Sovietică.
*
Anul trecut, zeci de mii de tineri români au fost reprimaţi de puterea comunistă din Republica Moldova pentru că au demonstrat pentru re-integrarea europeană a Basarabiei, scandând lozinci precum: „România nu uita, Basarabia e-a ta!”, „Suntem români!”, „Vrem să fim în Europa”, „România – ultima salvare”, „Libertate!”, „Jos comuniştii!”, „Jos comunismul!”.
Stimate Domnule Preşedinte al României,
Stimate Domnule Preşedinte al Republicii Moldova,
Cităm din rezoluţia marii uniri din 1 Decembrie 1918: „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”.
Cităm din actul unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918: “În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia, acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România”.
Cităm din declaraţia de unire a Bucovinei cu România din 28 noiembrie 1918: „Noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare, în numele Suveranităţii naţionale, hotărâm Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României”.
*
Menţionăm că solicitările noastre din prezentul apel sunt conforme cu cererile Proclamaţiei pentru decomunizarea României (pe care o anexăm în continuare), lansată simbolic la 23 august 2008, la 69 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalin.
Avem convingerea că veţi acţiona cu demnitate pentru unitatea naţională a poporului român.
Bucureşti, 21 ianuarie 2010
Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismuluihttp://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/articles/40-appeal-for-the-condemnation-of-the-criminality-and-illegittimacy-of-communism.html
Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv
Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte
Societatea Timişoara, Florian Mihalcea – Preşedinte
Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, Antonie Popescu
Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte
Grupul de acţiune Noii Golani
Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban – Preşedinte
Fundaţia Culturală Timpul, Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte
Fundaţia Culturală Memoria – filiala Argeş, prof.univ.Ilie Popa – Preşedinte
Fundaţia Icar, Dr. Camelia Doru – Preşedinte
Romanian-American Network Inc. NGO – Chicago, SUA – Steven V. Bonica – Preşedinte
Asociaţia Cives, Ioan Roşca – Preşedinte
Fundatia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros – Vicepreşedinte
Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte
Organizaţia luptătorilor pentru apărarea drepturilor omului, I.Leşu – Preşedinte
Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte
Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte
Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte
Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte
L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte
Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte
Consiliul Român American, Neculai Popa – Preşedinte
Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte
Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte
Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte
Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte
Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea – Preşedinte
Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte
Grupul văduvelor de eroi martiri
Federaţia sindicală “Solidaritatea – Virgil Săhleanu” a siderurgiştilor din România
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea Hunedoara
Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte
PROCLAMAŢIA
PENTRU DECOMUNIZAREA ROMÂNIEI1
Bucureşti, 23 August 2008 – la 69 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalinde la Moscova
Reformarea României postcomuniste şi reconcilierea naţională
sunt posibile numai prin decomunizare.
1.0. Având în vedere că:
1.1. La 23 august 1939, la Moscova, a fost semnat Pactul dintre Hitler şi Stalin (cunoscut ca Pactul Ribentropp-Molotov) care prevedea într-un protocol secret interesele sovietice de a anexa ţările baltice, estul Poloniei şi estul României (Basarabia).
1.2. În iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, ultimele două neaparţinând niciodată Rusiei.
1.3. Teritoriul românesc ocupat de Uniunea Sovietică are o suprafaţă de 44.000 km2, fiind locuit în momentul cedării de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici români; după cedare, aceştia au fost supuşi deznaţionalizării forţate, persecuţiilor etnice, deportării (inclusiv în lagăre de muncă în Siberia), asasinatelor în masă, precum şi altor forme de exterminare; teritoriile româneşti au fost masiv colonizate cu populaţii alogene.
1.4. Insula Şerpilor, insulă românească din Marea Neagră, a fost ocupată ilegal de Uniunea Sovietică în anul 1948.
1.6. Preşedintele şi Parlamentul României au datoria morală şi dreptul legitim să condamne Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.
1.7. Preşedintele şi Parlamentul României vor acţiona pentru:
1.7.1. condamnarea, de către forurile competente internaţionale, a Pactului Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale.
1.7.2. reintegrarea în România, în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale, a teritoriului românesc ocupat prin forţa armată de Uniunea Sovietică (Basarabia, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţei şi Insula Şerpilor); această reintegrare trebuie făcută în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.
1.7.3. despăgubirea morală şi materială a României faţă de crimele, fărădelegile şi abuzurile comise de Uniunea Sovietică împotriva României şi a cetăţenilor ei, nivelul şi modalităţile de despăgubire urmând a fi stabilite de o comisie recunoscută de foruri competente internaţionale.
1.8. Parlamentul, susţinut de Preşedintele României, va adopta punctul 9 al Declaraţiei de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul, prin care se cere „stabilirea datei de 23 August, data semnării pactului dintre Hitler si Stalin – cunoscut ca Pactul Ribbentrop-Molotov, ca zi comemorativă a victimelor regimurilor nazist şi comunist”.
2.0. Parlamentul României, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, va adopta o declaraţie explicită de asumare a următoarelor documente:
2.1. Discursul din 18 Decembrie 2006 al Preşedintelui României în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, discurs devenit act oficial al statului român pentru condamnarea regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal în baza Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR).
2.2. Declaraţia de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul.
3.0. Parlamentul şi Guvernul, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, au datoria să adopte cât mai curând posibil legile şi măsurile pentru decomunizare, din următoarele considerente:
3.1. Poporul român a respins totalmente comunismul înainte ca acesta să-i fie impus prin forţa armată de către Uniunea Sovietică. Dintre toate ţările europene, România interbelică a fost ţara cu cei mai puţini comunişti raportat la numărul populaţiei. La 23 august 1944, PCR avea numai 80 de membri în Bucureşti şi mai puţin de 1000 în întreaga ţară. Menţionăm că în 1938 România avea 316 710 km² şi 19.933.802 locuitori. Înainte de sovietizare, comuniştii reprezentau sub 0,005% din populaţia României.
3.2. Comunismul a fost impus împotriva voinţei poporului român exprimată la alegerile din noiembrie 1946 câştigate în realitate cu o majoritate covârşitoare de opoziţia anticomunistă care a obţinut între 70% şi 90% din voturi, comuniştii inversând rezultatul oficial.
3.3. Poporul român a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, recunoscut ca atare de întreaga comunitate internaţională.
3.4. Dintre statele europene, România a avut cel mai mare număr de deţinuţi politici raportat la numărul populaţiei (între 500.000 şi 2.000.000) şi cea mai înfricoşătoare poliţie politică – Securitatea.
3.5. Dintre toate fostele ţări comuniste din Europa, doar în România s-au înregistat victime la căderea comunismului. Nu au fost doar câteva victime, ci a fost un uriaş masacru – peste 1200 de morţi şi peste 4800 de răniţi.
3.6. Conform Raportului final al CPADCR, “comunismul a căzut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode şi mentalităţi comuniste au continuat să existe sub diferite forme, unele extrem de grave (…) : a) reprimarea manifestaţiilor anticomuniste din perioada decembrie 1989 – aprilie 1990; b) diversiunea etnică de la Târgu-Mureş din martie 1990; c) reprimarea manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii din Bucureşti (…); d) „mineriadele” din 1991 şi 1999. Toate acestea au fost diversiuni şi manifestări tipic comuniste”. Majoritatea vinovaţilor nu au fost judecaţi până în prezent. Dimpotrivă, ei au devenit personalităţi publice şi politice, infestând de aproape 20 de ani societatea românească.
3.7. Reforma morală nu a fost posibilă din cauza nejudecării masacrului din timpul revoluţiei anticomuniste precum şi a fratricidului din iunie 1990 împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Marea corupţie a apărut şi s-a menţinut inclusiv datorită nejudecării acestor crime.
3.8. O parte din clasa politică s-a făcut vinovată de complicitate morală cu autorii masacrului din decembrie 1989 şi a fratricidului din iunie 1990, comise pentru a reprima şi a deturna caracterul anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989. Acum, când România este membră a NATO şi UE, această revoluţie trebuie terminată şi se cuvine să devină “de catifea”.
3.9. În 18 Decembrie 2006, regimul comunist din România a fost condamnat ca ilegitim şi criminal de către şeful statului în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, prin discursul devenit act oficial al statului român, în baza Raportului final al CPADCR, document edificator şi incontestabil, sintetic şi analitic (care însumează 660 de pagini) elaborat de peste 40 de autori, majoritatea experţi în domeniile abordate. Actul condamnării comunismului este începutul renaşterii morale a României şi al reconcilierii naţionale, cel mai important act din istoria postcomunistă a ţării noastre alături de aderarea la NATO şi integrarea în UE, un exemplu pentru condamnarea internaţională a regimurilor comuniste.
4.0. Legile şi măsurile pentru decomunizarea României2:
4.1. Cercetarea prin Justiţie a crimelor istoriei recente a României. Finalizarea urgentă a cercetărilor justiţiei referitoare la masacrul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 comis împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Cercetarea prin justiţie a următoarelor evenimente: reprimarea revoltei muncitoreşti din Valea Jiului, 1977, reprimarea revoltei anticomuniste din Braşov, 1987; diversiunea etnică din Târgu-Mureş, 1990; mineradele din 1990, 1991, 1999. Desecretizarea imediată a arhivelor lămuritoare faţă de aceste evenimente.
4.2. Recunoaşterea caracterului anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989; recunoaşterea Proclamaţiei de la Timişoara (martie 1990) şi a manifestaţiei din Piaţa Universităţii din Bucureşti (aprilie-iunie 1990) ca momente reprezentative ale revoluţiei.
4.3. Legea lustraţiei anticomuniste.
4.4. Legea declarării crimelor şi abuzurilor regimului comunist ca fiind crime împotriva umanităţii şi imprescriptibile juridic.
4.5. Legea interzicerii şi pedepsirii actelor de apologie a comunismului, precum şi a actelor de negare a crimelor şi fărădelegilor regimului comunist (extremismul de stânga trebuie respins cu aceeaşi hotărâre precum cel de dreapta). Interzicerea comercializării, difuzării, publicării şi afişării simbolurilor grafice comuniste şi a materialelor de propagandă comuniste cu excepţia contextului cultural/educativ antitotalitar. Eliminarea numelor de foşti comunişti pentru denumiri publice: străzi, localitaţi, instituţii etc..
4.6. Legea anulării sentinţelor de condamnare politică emise de justiţia comunistă după principiile luptei de clasă între anii 1945–1989; anularea condamnărilor la moarte a celor care au au dat pe faţă criminalitatea comunismului; abrogarea prevederilor decretului lui N.Ceauşescu din 1988 referitor la crimele politice.
4.7. Reînhumarea victimelor comunismului îngropate în gropi comune.
4.8. Legea recunoştinţei faţă de luptătorii anticomunişti, faţă de foştii deţinuţi politici; majorarea semnificativă a pensiilor acestora şi acordarea de gratuităţi.
4.9. Legea reducerii la minimum a pensiilor responsabililor pentru crimele comuniste: foşti activişti comunişti din nomenclatura PCR, foşti conducători şi torţionari ai Securităţii, foşti conducători ai Miliţiei, ai Ministerului de Interne şi ai „Justiţiei” comuniste.
4.10. Legea desecretizării şi deschiderii arhivelor comuniste şi postcomuniste; garantarea accesului liber şi neîngrădit la aceste arhive; transferul urgent al acestora la CNSAS sau la Arhivele Naţionale; publicarea pe internet a arhivelor; trecerea Arhivelor Naţionale în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.
4.11. Legea împotriva distrugerii, manipulării, falsificării, ascunderii sau sustragerii de documente din arhivele comuniste şi postcomuniste; urmărirea penală a făptuitorilor.
4.12. Legea restituirii arhivelor confiscate abuziv (arhivele cultelor religioase, arhivele sioniste ş.a.).
4.13. Legea reparaţiilor faţă de foşti cetăţeni români exilaţi, autoexilaţi sau „vânduţi” în perioada comunistă.
4.14. Legea prezentării adevărului referitor la perioada precomunistă, comunistă şi neocomunistă în manualele şcolare de istorie naţională şi universală. Studierea în şcoli a istoriei comunismului şi a Holocaustului să fie obligatorie, nu opţională.
4.15. Legea pentru instituirea Zilei Memoriei Victimelor Comunismului, pentru înfiinţarea în Bucureşti a Muzeului Dictaturii Comuniste, pentru construirea în centrul capitalei a Monumentului Victimelor Comunismului.
4.16. Legea cercetării prin Justiţie a reconsolidării oligarhiei securisto-comuniste în România postcomunistă. Confiscarea de către stat a averilor dobândite prin fraudă.
4.17. Legea cercetării prin Justiţie a privatizărilor făcute de oligarhia securisto-comunistă care a acaparat puterea economică în România. Confiscarea de către stat a fostelor bunuri ale statului privatizate fraudulos şi reprivatizarea acestora în beneficiul exclusiv al poporului român.
5.0. Solicităm Preşedintelui României să ceară poporului să-şi exprime voinţa cu privire la adoptarea dezideratelor şi legilor decomunizării României, precum şi a condamnării Pactului Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale, printr-un referendum organizat cât mai curând posibil.
5.1. Solicităm Preşedintelui României, Parlamentului, Guvernului, organizaţiilor nonguvernamentale, sindicatelor, tuturor cetăţenilor, mass-mediei, să se solidarizeze în jurul idealurilor Proclamaţiei pentru decomunizarea României.
5.2. Facem apel la Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Organizaţia Naţiunilor Unite, Curtea Internaţională de Justiţie a Naţiunilor Unite, să acţioneze pentru decomunizarea României.
Bucureşti, 23 August 2008 – la 69 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalin de la Moscova
Sorin Ilieşiu – iniţiator, vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/content/view/40/7/
Vladimir Tismăneanu – preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România
Mihai Şora – scriitor
Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte
Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv
Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban – Preşedinte
Fundaţia Memoria – filiala Argeş [Experimentul Piteşti], prof.univ.dr Ilie Popa – Preşedinte
Fundaţia Corneliu Coposu, Rodica Coposu şi Flavia Bălescu
Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, avocat Antonie Popescu – Senior
Fundaţia Culturală Timpul, Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte
Asociaţia Cives, Ioan Roşca – Preşedinte
Grupul de acţiune Noii Golani
Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte
Fundatia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros – Vicepreşedinte
Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte
Organizaţia internaţională a luptătorilor pentru apărarea drepturilor omului, Ionel Leşu – Preşedinte
Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte
Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte
Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte
Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte
L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte
Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte
Consiliul Român American, Neculai Popa – Preşedinte
Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte
Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte
Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte
Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte
Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea – Preşedinte
Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte
Grupul văduvelor de eroi martiri
Federaţia sindicală “Solidaritatea – Virgil Săhleanu” a siderurgiştilor din România
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea Hunedoara
Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte
1 “Proclamaţia pentru decomunizarea României” din 23 August 2008 a fost adoptată de cei aproape 400 de delegaţi la congresul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat din 24 August 2008, partid afiliat la Internaţionala Creştin Democrată în 1987 în timpul dictaturii comuniste când se afla în clandestinitate.
2Majoritatea măsurilor şi legilor pentru decomunizare sunt propuse iclusiv de Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (decembrie 2006). Legile decomunizării sunt, de asemenea, în spiritul următoarelor documente: Proclamaţia de la Timişoara (martie 1990), Proclamaţia pentru România (aprilie 2005), Apelul pentru România (iunie 2005), Rezoluţia nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (ianuarie 2006), Apelul pentru condamnarea comunismului (martie 2006), Discursul din 18 Decembrie 2006 al Preşedintelui României în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului pentru condamnarea regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal în baza Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (decembrie 2006), Apelul către Parlamentul României şi Parlamentul European (martie 2007), Apelul pentru Adevăr (ianuarie 2008), Rapoartele Comisiei Europene privind România (2007, 2008), Declaraţia de la Praga privind conştiinţa morală europeană şi comunismul (iunie 2008).
Pentru România suntem doar „străinătate”,”stat vecin” sau şi judeţe româneşti pîmă la 1944?
Deşi am cetăţenia ţării din 1992,prin 2002 -03 am participat la o demonstraţie în faţa „ambasadei” României la Chişinău în susţinerea unei legi onorabile a statului român pentru cetăţenii săi din teritoriile româneşti de pînă la 1944 din stînga Prutului,ce şi-au pierdut cetăţenia fără voia lor după ocuparea acestor teritorii de Imperiul Sovietic.
Ţin minte că până atunci se vorbea doar de acordarea cetăţeniei române basarabenilor.(era după ce Geonă lansase ” geniala ” sa idee de a acorda cetăţenie basarabenilor la loterie) Am pus atunci întrebarea :Cu ce sunt mai mari cetăţeni români acei ce ne-au abandonat în 1944 decît noi,nepoţii la acei basarabeni ce la 27 martie 1918 au pornit realizarea României Mari?După acestea,am auzit mai mult mediatizîndu-se ideea redobîndirii cetăţeniei româneşti şi nu a acordării,sper că şi acest articol va avea rezonanţe asemănătoare.
Ascultînd discursul preşedintelui României referitor la vizita sa la Chişinău la 27 ianuarie am rămas stupefiat de expresia sa „prima vizită în „străinătate” după realegerea ca preşedinte”.Oare judeţele României de pânâ la 1944,preponderent populate de români merită să fie numite „străinătate” de preşedintele României ales de cetăţenii români din Basarabia în proporţie de 94%?Oare d-lui,ori acei ce ia-au scris discursul,nu şi-au dat seama că a numi teritoriile româneşti din stînga Prutului „străinătate” e o insultă la băştinaşii români ai Basarabiei?Eu înţeleg că aşa prevede limbajul juridic de a numi „străinătate” teritoriile din afara României,dar acei ce aplică acest limbaj pentru teritoriile româneşti din stînga Prutului,oare nu-şi dau seama că aceasta e o nerozie/negheobie ordinară?
Da,într-adevăr mama,fratele,poate să-ţi fie juridic cu gospodăria vecin,dar nu le zici vecini,ci le zici mama,frate,că doar nu-ţi sunt străini să le zici vecini în primul rînd, sunt sînge din sîngele tău şi le zici după gradul de rudenie,nu după gradul juridic.
Ruşii utilizează în aceste cazuri „zarubejie” ce se traduce ” în afara frontierelor”,şi e corect juridic mai ales că pentru ei orice pămînt unde au călcat ruşii sunt „isconno russchie zemli”,adică în traducere „pămînturi strămoşeşti ruseşti”.Lor nu le vine în cap în limbaj diplomatic să zică „străinătate” nici la pămînturi străine,pe cînd „deştepţii” limbajului diplomatic românesc şi la teritoriile româneşti istorice le zic „străinătate”.Oare nu se poate de evitat pentru teritoriile din afara frontierelor României expresia „străinătate” şi de înlocuit cu” teritorii în afara ţării”,cel puţin cînd e vorba de Bucovina şi Basarabia? Intelectualii (şi nu numai) de pe ambele maluri ale Prutului se strădue din toate puterile la crearea unei conştiinţe naţionale unice la românii de pe ambele maluri ale Prutului, de ce la această străduinţă să nu se alăture şi preşedintele Băsescu cu diplomaţia românească?Iar pentru aceasta (dacă nu sunt capabili de mai mult) să se străduie,cel puţin, cînd e vorba de foste teritorii ale României să ocolească expresii de gen „stat vecin” şi „străinătate”,să găsească echivalente juridic corecte la aceste realităţi istorice,fără ca să jignească cetăţenii din fostele teritorii româneşti ce şi-au pierdut cetăţenia şi ţara România,fără a fi întrebaţi de cineva.
P.S.Am o rugăminte:Acei ce ştiţi cum,făceţi cumva ca acele scrise aici să ajungă la MAE a României şi la Traian Basescu.,să înţeleagă şi dumnealor că e o ruşine/insultă pentru români de a zicre „străinătate” şi „stat vecin” cînd e vorba de teritorii istorice româneşti.
Domnule Anatol Marin,
Traian Băsescu este președintele României, stat care a recunoscut încă din 1991 independența și suveranitatea Republicii Moldova, spre deosebire de dumneavoastră care sunteți un iredentist extremist, minoritar în populația acestui stat. De aceea el utilizează limbajul unui om de stat, nu al unui demonstragiu cunoscut la Chișinău, printre o mână de oameni.
Cât despre votul de 94% pentru candidatura sa la recentele alegeri prezidențiale, vă reamintesc că la acest scrutin din Republica Moldova au participat circa 12000 de persoane dintr-un total de circa 100000 de cetățeni români, în comparație cu un electorat total de 1,6 milioane.
Dacă dumneavoastră ziceți că e insultător a spune că Republica Moldova e străinătate, atunci și mai insultător e că doar 70000 de persoane din această semi-colonie rusească s-au declarat „români” la recensământ. Eu aș zice să nu mai faceți gălăgie datorită faptului că faceți parte dintr-o infimă minoritate.
D-le Petru!
Pentru început să nu uităm că datele acelui recensămînt au fost falsificate de regimul comunist,regim comunist aflat la guvernare şi în România până la 1989 şi care a contribuit destul de mult la abandonarea teritoriilor naţionale începînd cu 23 august 1944 şi terminînd cu tratatul de la Paris din 1990,cît şi cu recunoaşterea creaturii staliniste Republica Moldfova la declararea Independenţei la 27 august 1991.
Mă mai întreb oare mulţi japonezi sau germani care revendicau teritoriile nordice(japonezii),sau reunificarea (germanii vestici) erau numiţi de concetăţenii lor iredentişti pentru că sesizau nişte nedreptăţi cauzate statelor şi naţiunilor lor?De ce în loc să semnalaţi unde trebuie de nemulţumirile cetăţenilor români ce l-au votat pe Băsescu în afara frontierelor ţării, ce sunt nedreptăţiţi/insultaţi prin utilizarea unui asemenea limbaj diplomatic d-ră îi acuzaţi de iredentism.Nu am cerut ceva greu,imposibil ci mai multă corectitudine în exprimare pentru a nu se jigni cetăţenii ţării,oricîţi ar fi ei şi unde ar fi ei.Nu uitaţi că majoritatea basarabenilor cu cetăţenie românâ se află în afara teritoriilor României şi Basarabiei,alţii au trecut cu domiciliul în România,şi nimeni nu poate stabili cîţi cetăţeni români originari din Basarabia au perticipat la alegeri.De altfel,din toţi cunoscuţii mei cu cetăţenie română cu domiciliul în Basarabia,nu am auzit nici unul să nu fi participat la alegeri.
În sfîrşit, numiţi cum doriţi pe alde mine,”iredentişti” aflaţi în minoritate aici,dar ceea ce spunem sunt adevăruri care dor,cineva spunea:”Adevărul îmi este mai prieten ca prietenii”.De acest principiu ne conducem,noi,această minoritate ce după ultimile sondaje a depăşit cifra de 29% în actuala Republică Moldova fără a mediatiza subiectul unionist în massmedia,iar dacă s-ar face o mediatizare corespunzătoare în masmedia în cel mult 2 ani cu uşurinţă ar depăşi cifra de 50% din populaţia basarabeană,necesarul de a adopta un răspuns pozitiv unionismului în cazul unui referendum la acestă problemă.
D-ră,desigur,cum se vede vă doare în cot de problemele teritoriilor româneşti din afara ţării.Da,sunt de acord că aici la noi sunt foarte mulţi conformişti,ei însă pe noi nu ne sperie.Aţi auzit probabil de o expresie:Cine doreşte să realizeze ceva,caută posibilităţi,cine nu,doar motive pentru aşi demonstra inactivitatea.Din noi,cum vedeţi,conformişti nu prea ese,noi căutăm posibilităţi,astfel încît cu timpul şi acei conformişti treptat în mare parte vor trece de partea acelora ce îi numiţi dumneavoastră „iredentişti”,deoarece şi conformiştii înţeleg că au de cîştigat material mai mult dacă vor susţine ideea restabilirii suveranităţii statului român asupra teritoriilor sale din stînga Prutului decît dacă ar rămîne „luptători” pentru apărarea „statalităţii” „Republici Moldova”.Dacă eraţi şi d-ră aici,în Basarabia,foarte posibil că eraţi de partea noastră,a „iredentiştilor”,dar aşa de acolo mai degrabă sunteţi în situaţia sătulului ce nu-l crede pe flămînd.Vă rog ,dacă nu doriţi să ajutaţi,cel puţin nu încurcaţi,e păcat.Nu de alta,dar dacă se realizeza ideile „iredentiştilor” alde mine,ve-ţi fi nevoit să suportaţi multe atacuri de la alde mine,ce nu vor fi atît de înţelegători cu dumneavoastră,precum sunt eu.
de acord, teoretic sustineti un ideal
dar practic ? voi intreba:
-cite state sunt de acord si ar sprijini aceasta initiativa ?
-ne permitem un comflic cu Ukraina ?
-stam destul de bine incit sa putem contracara efectele pe termen lung ale unei astfel de initiative ?
-este initiativa realista si pentru cei din afara statului roman ?
Nu cred că e necesar să ne facem probleme cu Ucraina,ci ca la un incendiu,sau potop să salvăm ce se poate,pe urmă sa mai vedea. Să începem cel puţin cu a nu mai numi Republica Moldova „stat vecin” iar teritoriile ce au făcut parte din România de pînă la 1944 „străinătate”,adică să facem „unirea în cuget şi simţiri” a tuturor românilor,iar dacă va veni un moment prielnic pe viitor,să o realizăm şi pe cea politică.De la d-ră,dacă sunte-ţi de peste Prut,dacă nu ne ajutaţi pe noi,acei ce unii ne socot „iredentişti”,cel puţin să nu ne încurcaţi cu nimic să restabilim suveranitatea României asupra unei părţi a teritoriilor ce iau aparţinut.
Domnule Mușat vă recomand să nu-l băgați în seamă pe domnul Anatol Marin, pe care în general la Chișinău nu-l bagă nimeni în seamă. Este prezent la toate demonstrațiile de stradă, din simplul motiv că n-are altceva mai bun de făcut.
Iar faptul că scrie elucuburații de genul „să nu mai numim Republica Moldova stat vecin” dovedește cât este de rupt de realitate.