În fiecare zi
Moare în mine ceva.
Alaltăieri a murit soarele;
Şi, ca să nu-mi dau seama de asta,
Am aprins lumina electrică.
Ieri a dispărut ultimul nor din mine,
Era alb, iar umbra lui mă răcorea;
Ca să nu-i observ lipsa
Am pus perdele la geamuri.
Astăzi mi-a murit plânsul;
Dar am vrut să cred că a rămas în mine
Şi am pus la radio o melodie siropoasă.
Mâine îmi va muri credinţa;
Şi, ca să nu mă înşel,
Nu voi mai începe nici o frază
Fără cuvântul „Cred”.
Poimâine, cea care va muri în mine
Vei fi, poate, TU.
Şi, fiindcă mi-am pierdut credinţa,
Fiindcă nu voi crede,
Ca să mă induc în eroare,
Voi muri şi eu.
