taci… şi ascultă! te iubesc!
cum se apropie miezul nopţii,
străinul matematician,
prins în gardul împărţirii…
mai sunt trei minute, isoscele,
şi stau ca un trifoi de oglindă.
acum se priveşte linia veselă,
pe care pedalează norocul…
bicicleta are o roată ascuţită,
trecutul, şi are o roată rotundă,
viitorul. poţi să vezi fluierul,
cum prinde culoare… hei!
taci… şi ascultă! te iubesc!
şi norocul pedalează spre vis,
şi bicicleta face zgomot
în suflet… e o iubire tăcută.
20 ianuarie 2010, 00:09