Din descrierile revoltei spontane de la Timişoara rezultă că cetăţenii oraşului – e vorba de cea mai mare parte a lor – s-au solidarizat necondiţionat cu László Tőkés în momentul în care s-a pus problema evacuării acestuia din propria locuinţă. Luptător pentru drepturile minorităţii maghiare din România, Tőkés a fost profund impresionat de ataşamentul majorităţii timişorenilor faţă de cauza sa. Planurile Securităţii lui Ceauşescu de a provoca un conflict româno-maghiar au fost dejucate de demonstranţii care purtau însemnele unei societas civilis, animată de idealul eliberării de sub regimul totalitar naţional-comunist şi nu de susţinerea unei prăfuite neînţelegeri istorice.
În 17 decembrie 1989, Radio Budapesta anunţa că Miliţia a risipit demonstraţia organizată în apărarea lui Tőkés, dar că “ea s-a transformat într-un protest anticeauşist” . Cunoscutul ziar german Die Welt, în ediţia sa din 18 decembrie 1989 îşi informa cititorii asupra faptului că la Timişoara aproximativ 4000 de demonstranţi s-au adunat la biserica reformată-calvină spre a opri evacuarea pastorului Tőkés. În aceeaşi zi, Die Welt a anunţat că au avut loc ciocniri violente între populaţie şi Miliţie şi că demonstraţiile, ce iniţial au avut “un caracter etnic maghiar”, „s-au transformat ulterior în demonstraţii anti-ceauşiste” la care s-a alăturat întreaga populaţie a oraşului . Tot în 18 decembrie, SUA a condamnat represiunea brutală de la Timişoara, intenţionînd să consulte NATO şi Comunitatea Europeană în scopul adoptării unei atitudini comune faţă de violenţele autorităţilor îndreptate împotriva populaţiei paşnice a Timişoarei .
La Bruxelles, miniştrii de externe ai Comunităţii Europene condamnau ferm represiunea demonstraţiilor antitotalitare de la Timişoara. Presa europeană şi americană a scris pe larg despre revoltele timişorene, semnalînd atitudinea intransigentă a pastorului Tőkés în apărarea drepturilor maghiarilor din România şi presiunile la care acesta a fost supus de instituţiile represive ale regimului lui Nicolae Ceauşescu. Mediile occidentale au evidenţiat cooperarea româno-maghiară în momentul amplificării demonstraţiilor, subliniind că scînteia revoltelor anticomuniste a pornit de la pastorul Tőkés.
Diplomaţii occidentali erau foarte preocupaţi, cu deosebire aceia britanici şi americani, de situaţia minorităţilor din România. Aşa se explică interesul pentru situaţia lui Tőkés şi vizita lor la Timişoara . Ei cunoşteau foarte bine că regimul Ceauşescu miza pe o politică etnonaţionalistă şi că aceasta rămăsese ultima modalitate de a-şi justifica rămînerea la putere. Revolta Timişoarei nu avusese un caracter etnic, ci unul politic şi trimitea la problema eliberării de sub dictatură a întregii Românii. În 19 decembrie, Frankfurter Allgemeine Zeitung atrăgea atenţia asupra faptului că regimul totalitar al lui Ceauşescu îi nemulţumeşte pe toţi românii şi nu doar pe reprezentanţii minorităţilor .
Pentru o înţelegere a fenomenului Timişoara din decembrie 1989, respectiv a revoltei transformată în revoluţie, trebuie reţinut următoarele în legătură cu pastorul protestant László Tőkés: 1. a atras credincioşii de partea ideii de libertate a conştiinţei; 2. a arătat motivul nemulţumirii minorităţii maghiare; 3. în scrisorile adresate mediilor politice şi presei internaţionale a formulat în termeni credibili revendicările enoriaşilor săi şi ale minorităţii din care făcea parte; 4. a atras atenţia asupra Timişoarei ca oraş al României în care întreaga populaţie fusese hotărîtă să răstoarne regimul Ceauşescu şi să renunţe definitiv la ideologia naţional-comunistă.
Întreţinerea de către serviciile secrete a relaţiilor încordate cu statele vecine, îndeosebi cu Ungaria, a blocat ideea coagulării din timp a unui organism politic de opoziţie. Agenţiile de presă anunţau în acele zile că frontiera dintre România şi Ungaria a fost închisă, la fel şi frontierele cu Iugoslavia şi URSS. Ceea ce demonstra că revolta Timişoarei – devenită în cîteva zile o adevărată revoluţie – a fost una spontană şi de necontrolat de către autorităţi. Invocarea prezenţei străine, în special a maghiarilor din Ungaria veniţi la Timişoara spre a provoca spiritele a făcut parte din diversionismul serviciilor secrete ale lui Ceauşescu. Cetăţenii oraşului nu au răspuns provocărilor. Veghea din 15 decembrie din faţa locuinţei pastorului a devenit în zilele de 17-20 decembrie impresionanta demonstraţie anticeauşistă şi anticomunistă. A fost debutul revoluţiei române din 1989. Încercarea de compromitere a coabitării paşnice a majorităţii româneşti cu minorităţile germană, maghiară, sîrbă şi evreiască a fost una perfidă. Fragmentar conservată, societatea civilă a acestui vechi centru urban, construită pe modelul cultural central-european, nu a răspuns provocărilor regimului.
mă bucur pentru revenirea lui Victor Neumann, cu articole, este unul din condeiele cele mai serioase în cultura actuală