ACUM.TV

Adrian Munteanu – Femeie! …
Editura Minerva Bucureşti
Colecţia Literatura română contemporană

ISBN 978-73-21-0988-5
56 pagini

Editura Minerva din Bucureşti a lansat la sfârşitul anului 2009, volumul „Femeie…” de Adrian Munteanu, alcătuit din 50 sonete de dragoste şi însoţit de un CD ce cuprinde 20 de sonete în interpretarea autorului.
Adrian Munteanu, o voce remarcabilă a radioului românesc, se evidenţiază prin calităţile sale artistice, literare şi organizatorice. Fondator al Cenaclului 19 din Braşov, alături de Adrian Munteanu s-au deschis porţile Literaturii unor scriitori ca: Alexandru Musina, Gheorghe Crăciun, Ioan Pop Barassovia, Angela Nache-Mamier, Simona Popescu ş.a. Dacă debutul său literar este marcat prin anii ’70 în paginile revistei „Ex Ponto” din Constanţa, Adrian Munteanu a cultivat o traiectorie discretă, autentică, prin înălţimile Parnasului, de la regie şi actorie, până la basmele în versuri pentru copii (şi aici amintim volumele dedicate celor mici: „Seri cu licurici” volumul I – “Seminţele”, editura Concordia, Braşov, 1999; volumul II – “Darurile”, editura Triumf, Braşov, 2001; volumul III –“Bunătatea”, editura Triumf, Braşov, 2002), sonete creştine alături de grupul muzical Anatoly (CD-ul “Veniţi să luaţi lumină!”) sau vălurile incandescentei muze Erato, concretizate prin volumele \”Tăcerea clipei\” (Sonete 1), apărut la editura Arania, Braşov, 2005; \”Casa fără ziduri\” (Sonete 2), Arania, 2006; “Paingul orb” (Sonete 3), Arania, 2007; \”Ferestre în cetate\” ( Sonete 4), Arania, 2008.

Arta de a seduce Clipa de humă, de a fi parte dintr-un întreg absolut, arta de a fi iubit şi de a iubi, iată elementele constructive ale poeziei de dragoste.

Adrian Munteanu şi-a pregătit temeinic pelerina pubescentă a prozodiei impecabil retuşată melosului său interior, căutând Levantul orologiilor imaculate ale iubirii, prin stranii lumi cu eşafodaje lirice tandre „pe tainele iubirii efemere” unde mirările aflate „la porţile castelului din noi” zidesc „ungher de bine în odăi de miere”. Mitul se articulează în acest spaţiu primordial, acolo unde se deschid labirinturile cerului pentru libaţii delicate, ancestrale „Umple, iubito, cu vin vechi potirul,/Fructul luminii, limpezit de muze” în căutarea „hormonului fericirii”. Chivot statornic „În flacăra dintru adânc de noi”, dragostea dăruită de zei iluminează sufletele îndrăgostiţilor, într-un imaterialism pur, incendiar. Muza poetului este expresia perfecţiunii, idealul însuşi, prin definiţie. Fascinaţia revelaţiei, a femeii iubite, forţa ei interioară ce-i conferă aura ireală a fericirii, este încrustată în „eternul timp al orelor târzii”, al logosului divin.

Sentimentele devin un aeroplancton în care sălăşuiesc făpturile de „înger răstignit”, într-o recrudescenţă astrală predestinată. Metamorfozele însoţesc „căderi de fluturi adormiţi şi uzi” în cetatea ireprehensibilă a iubitei, însoţită de îngeri bizari, aerofagi. Dragostea absolută biunivocă într-o concordă şi tragică oblaţiune este mesajul intim al acestui volum dedicat de altfel în întregime, dincolo de timp unei singure muze ce locuieşte ireversibil Poetul în cele mai adânci fibre ale fiinţei lui din vremea când „tânjea mirarea stinsă în fereşti/Dansau pe jarul clipelor vestale/Dar tu, iubito-n toate nu mai eşti”.

Caligrafia delicată a simţului decorează tabloul erotic printr-o senzualitate aparte, într-un idiotrofism perfect al metaforelor. Sonetul îşi ridică mânăstire iluminând ieromonahul nopţilor de ceară.

Adrian Munteanu este un maestru incontestabil al terţinelor şi catrenelor, un menestrel autentic care revigorează prin explorările sale pline de rafinament şi tandreţe universul sonetului.

Şi aşa cum însuşi profesorul său, regretatul Marin Mincu, accentua în postfaţa cărţii: „În sonetele sale, Adrian Munteanu cultivă ardoarea erotică specifică acelui \”dolce stil novo\” despre care a vorbit Dante atunci când s-a referit la Guido Guinizzelli. El reuşeşte să menţină treaz interesul cititorului pentru un gen liric revizitat, astăzi, doar de cei mai curajoşi. Nu mă îndoiesc că virtuozitatea sa prozodică va stârni plăcerea îndrăgostiţilor şi nu numai a acestora.\”

Ilustraţia volumului aparţine tânărului artist plastic Dmitry Brodetsky din Timişoara, a cărei paletă lirică încoronează feeric Poezia. Colaborarea celor doi se dovedeşte astfel, de bun-augur.

Sonetele lui Adrian Munteanu sunt litografii imanente ale sentimentelor autentice prin esenţa lor, corespondenţa, perspectivitatea Muză-Poet fiind organică, profundă. Erato invadează Poetul în cele mai alese simţuri ale fiinţei. Dragostea este îndumnezeire.

Acest articol a fost publicat duminică, 17 ianuarie 2010 la rubrica Libris.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.