În mijlocul unei crize economice, sociale, politice, chestiunea identității regionale este probabil al cincizecișișaptelea lucru care ne frământă în viață. Și totuși, nu o putem ignora. Pentru că ne întâlnim cu ea ori la discuție cu prietenii, ori într-o carte de istorie sau politică, ori într-un ziar, într-un discurs, ori în simplul fapt de a vede diferențele dintre noi și concetățenii noștri din alte regiuni ale țării zi cu zi.
Transilvanismul este o idee controversată. Existentă încă din sec. XVIII. la intelectualitatea celor 3 etnii din regiune (români, maghiari, germani) ea a fost treptat izolată și prigonită de naționalismele proprii, fiecare visându-și teritoriile transilvane ca parte a marii țării naționale unitare (Ungaria Mare, România Mare). Renăscută în cadrul noi minorității maghiare din România în anii 1920, ea nu prea a fost îmbrățișată bineînțeles de majoritatea românească, acesta regăsindu-se în noua uniune statală. Sașii, pentru sute de ani poate cei mai mândrii transilvaniști au fost aburiți în anii 1940 de național-socialismul german, urmând ca după pierderea războiului să înceapă trista lor emigrare mai mult sau mai puțin controlată în patria mamă. În anii comunismului orice referire la idea unei identități regionale supranaționale era considerată separatism, și putea să pună pe oricine ușor în pușcărie sau și mai rău.
După 1990 idea a revenit cu mare forță în sânul comunității maghiare din România, acesta încercând să își regăsească identitate proprie într-un mediu schimbat. Identitatea transilvană maghiară însă este însă întâi de toate una etnică, majoritatea maghiarilor declarându-se „maghiar transilvan” și nu “transilvan maghiar”, cu rezerva că Transilvania este totuși considerată de majoritatea lor ca patria mamă (nu România, nici Ungaria). Idea unei identități regionale supranaționale este din când în când reluată în presa maghiară, în studii, chiar și în politica comunității.
În cadrul românilor din Transilvania gheața a fost spartă de faimosul eseu din 1998 al publicistului clujean Sabin Gherman: M-am săturat de România! Manifestul a iscat nu numai un scandal de presă ci și unul politic. Însă de aici era clar: idea a reînviat și nu putea fi oprit. A urmat încercarea de creare a unui partid regional a aceluiași Sabin Gherman, numit Liga Transilvania-Banat, însă acesta nu a fost permis de autorități.
Revista Provincia, apărută între anii 1999-2002 a fost prima și deocamdată singura revistă de studii de specialitate apărută în amândouă limbi, dedicată complet ideii de transilvanism ca identitate supranațională, regională. Revista a devenit cunoscută mai ales prin Memorandumul pentru construcţia regională a României inițiat de redactorii revistei, care la rândul a declanșat iarăși un scandal uriaș. Fiind eu însumi printre primii semnatari ai documentului am urmărit cu mare interes desfășurarea acelorași reflexe paranoice de separatism ale politicienilor de București.
A trebuit să treacă încă câțiva ani ca regionalismul să devină o idee totalmente acceptată, normală. Aderarea României la Uniune Europeană a accelerat necesitatea unei regionalizări a țării, măcar de dragul fondurilor europene, care trebuie a fi distribuite prin organisme regionale. Regiunile de dezvoltare create cu grabă și fără cap prin 1998, sunt însă azi aproape virtuale și total neadecvate scopului lor. Ele nu țin cont nici deci moștenirile locale, de factori economici, geografici sau administrativi, ce să mai zic de istorie, cultură, mentalitate – factori foarte importante de coeziune. Sunt simple grupuri de județe, fără multă logică. UDMR fiind cel mai vechi și mai înverșunat susținător a schimbării granițelor regiunilor de dezvoltare și a acordării de puteri reale acestora se pare că a găsit în sfârșit un partener în actuala coaliție guvernamentală. Poate în acest ciclu parlamentar există șansa de a putea lua în serios idea de regionalizare a țării. O să vedem cât de departe se poate merge.
După această introducere istorică sumară haideți să ne întoarcem la idea principală: identitatea transilvană.
Pagina engleză de Wikipedia a Transilvaniei este mult mai profesionistă decât cea maghiară sau cea română, încercând să fie cât mai obiectivă, mai detașată de influențele naționalismelor subiective. Într-o zi citind cu interes această pagină am dat peste două hărți foarte interesante. Este vorba de hărțile etnografice ale Transilvaniei, două la număr: zonele etnografice românești și zonele etnografice maghiare:
Zonele etnografice româneşti (Transylvania-roşu; Maramureş-albastru; Sǎtmar-verde; Crişana-galben; Banat-violet)
Zonele etnografice maghiare (King’s Pass – galben; Western Transylvania – verde; Eastern Transylvania – albastru)
Foarte multe arată aceste două hărți. Dacă le combinăm cu harta etnică a Transilvaniei vedem clar că granițele regiunilor etnografice coiincid în mare măsură cu granițele etnice. Este logic să fie așa. Dar chestiunea este totuși puțin mai complicată. Există microregiuni care sunt zona culturală a unei singure etnii: Maramureșul istoric, Hațeg, Năsăud, Caraș-Severin sunt de exemplu regiuni cu moștenire exclusiv românească, marea parte a Secuimii, Aranyosszék (Scaunul Arieșului – între Câmpia Turzii și Rimetea) sau Érmellék (în nordul Bihorului) sunt cu moștenire exclusiv maghiară. Există însă numeroase microregiuni pe care le revendică amândouă culturi: Câmpia Transilvaniei, Țara Bârsei, Sătmar, Arad, Sălaj, Kalotaszeg (regiunea Huedin). Acestea au fost și sunt pe lângă marile orașe centrele de schimb cultural cele mai intensive. Dacă am adăuga regiunile etnografice dispărute ale sașilor am avea o Transilvanie și mai colorată.
Aceaste hărți prezintă însă foarte clar și viziunea total paralelă a Transilvaniei existentă la cele două etnii care îl locuiesc în majoritate.
În capete există de fapt două Transilvanii, care din întâmplare ocupă același spațiu geografic.
În capul românului Transilvania este Hațegul, Maramureșul, Năsăudul, Țara Făgărașului, Țara Oașului, Banatul, Țara Crișurilor, etc. În capul unui maghiar Transilvania este Székelyföld (Ținutul Secuies), Kalotaszeg (regiunea Huedin), Mezőség (Câmpia Transilvaniei), Partium (În mare partea etnic maghiară a județelor Bihor, Satu Mare și Sălaj), Barcaság (Țara Bârsei), etc.
Nici unul nu se prea ocupă de regiunile celuilalt. Ghidurile turistice, paginile oficiale sau private turistice românești vorbesc aproape exclusiv de moștenirea românească, foarte vag amintesc despre cea maghiară, și asta numai acolo unde pur și simplu nu o pot ignora (ex. Secuimea, Clujul). Ghidurile turistice, paginile de web maghiare prezintă aproape exclusiv regiunile cu moștenire maghiară, amintind despre cele românești doar unde sunt monumente istorice care se leagă în vre-un fel de istoria maghiară. În cazul micro-regiunilor mixte amândouă etnii își prezintă doar propria moștenire, parcă celălalt nici nu ar fi acolo.
Situația este la fel de gravă în cazul cărților, studiilor, paginilor de web de istorie (remember exemplul cu Wikipedia engleză?). Unul ca mine care cunoaște amândouă limbi poate citi două istorii paralele ale Transilvaniei (am făcut-o), dar chiar și două istorii aproape paralele ale unor regiuni,județe, orașe chiar și sate. Fiecare pune accentul numai pe dezvoltare sa istorică, pe evenimentele sale importante, pe ctitoriile sale, pe primele sale biserici, școli, edituri, mari personalități, artiști, scriitori, etc – cealaltă nație fiind „rezolvată” în câteva pagini la sfârșitul fiecărui capitol de epocă. Credeți-mă: nu este nici o diferență. Este o ignoranță la fel de generală, conștientă și ipocrită la amândouă nații.
Fiecare încercă în cărți de istorie, în ghiduri turistice, în materiale turistice oficiale sau semi-oficiale, în hărți, în mass-media, în albumuri, în muzee, în documentare, în reportaje, pe internet – oriunde apucă – să își revendice Ardealul pentru sine. Oare câți maghiari știu de mănăstirile românești din Maramureș? Oare câți români știu de arhitectura lui Kós Károly de exemplu? Români și maghiari din Transilvania încercă azi, nu numai în lumea reală (tăblițe, drapele, indicatoare, evenimente culturale, etc.), dar din ce în ce mai mult în lumea virtuală să își mărească spațiul cultural, să își legitimeze proprietatea asupra Transilvaniei.
Toate acestea sunt însă o minciună. Sunt produsul unui virus ignorant, exclusivist, eliminatoriu al secolului XIX: naționalismul.
Adevărul este altul. Transilvania, regiunile ei, orașele ei au o singură istorie. Moștenirea construită, cea culturală a fost creată în același spațiu, în același timp cu o foarte mare interacțiune, inter-dependență, și de multe ori în conlucrare. De fapt Transilvania nu a fost nici a Regatului Maghiar, nici a Regatului României, sau a statului român. Transilvania a fost și este a celor care l-au locuit, și care îl locuiesc, în au în proprietate intabulată: a ardelenilor, indiferent de etnie. Naționalismele agresive, venite de la Budapesta sau de la București, întotdeauna au adus numai probleme, învrăjbire, ură, conflicte mai mari sau mai mici, separare, ghetoficare.
Transilvania, ca și toate regiunile multietnice din Europa, este un unicat. Are o identitate proprie, creată în sute de ani de conlocuire, de conlucrarea a celor trei etnii care l-au clădit. Ardeleanul maghiar are probabil mai mult în comun cu ardeleanul român decât cu maghiarul din Veszprém, Ungaria. Românul ardelean are probabil mai mult în comun cu vecinul său maghiar decât cu românul din Botoșani. Mentalitatea noastră este mult mai asemănătoare decât ne putem închipui. Explicația este simplă: am trăit, am suferit, am muncit, am luptat și ne-am bucurat împreună de viață timp de vre-o 1000 de ani. Asta nu se șterge niciodată, lasă urme foarte puternice în mentalitate.
Câți suntem însă de amândouă părți al baricadei care credem în acest lucru? Oare câți suntem maghiar din Transilvania care putem să zicem că suntem “ardeleni maghiari” în loc de „maghiari ardeleni”? Oare câți sunteți români ardeleni care credeți că de fapt sunteți în primul rând ardeleni, și după aceasta români? Câți suntem noi care credem că Câmpia Transilvaniei este același lucru ca și Mezőség, că nu există două istorii ale Transilvaniei, că istoria adevărată a Clujul de exemplu ar trebuii să conțină în aceeași măsură evenimentele, personajele, creațiile importante pentru amândouă etnii?
Câți credem că reînvierea unei identități transilvane comune (bineînțeles fără schimbarea în vre-un fel a suveranității statului român) este mai importantă decât naționalismele ignorante moștenite de la părinții și bunicii noștrii? Câți suntem pregătiți la compromisuri, la empatie, la interes față de celălat pentru ca această identitate regională să aibă vre-o șansă? Câți credem că identitățile regionale, atât de valorificate și stimate în Europa, au o șansă de renaștere și în România?
Din păcate prea puțini. Cel puțin deocamdată.
Sursa: blog (etno) politic
In cei 12 ani cat am locuit in aria San Francisco, pot spune ca am citit atat ghiduri turistice ale Romaniei cat si ale Ungariei.
Ghidurile turistice ale Ungariei sunt de doua feluri: scrise si editate de americani in SUA sau scrise si editate in Ungaria. Ghidurile Romaniei sunt de un singur fel: scrise si editate de americani. Nu exista ghiduri ale Romaniei alcatuite in Romania, in vanzare in SUA. Cel putin nu am vazut pana acum.
Pe ghidurile editate in Ungaria am vazut in librarii atentionari speciale adresate potentialilor turisti americani, evident in limba engleza, care sfatuiau turistii americani sa nu cumpere niciodata harti ale Romaniei din Ungaria, ca dau banii degeaba. Toate aceste harti imaginare sunt burdusite de localitati avand nume maghiare care nu exista la fatza locului. Degeaba ar cauta americanii satul Fericea din Muntii Apuseni, cand de fapt ei pot gasi numai Boldogfalva pe hartile cumparate in Ungaria. Nume de care nici localnicii de acolo nu au auzit!
Viziunea mea este sa nu tot inventam noi si noi granite, ci mai degraba sa renuntam si la cele care exista. As prefera sa diminuam importanta granitelor existente, de exemplu sa facilitam mai degraba contactele posibile intre Cluj si Hodmezovasarhely decat sa cream noi limitari si granite, de exemplu intre Dunapentele si Botosani.
Articolul acesta poate constitui un argument pentru ca transilvanenii sa se cunoasca mai bine intre ei, sa se apropie unui de altii. Cum ? Impartasindu-si valorile culturale invatandu-si reciproc limba…Mai e mult pana departe ! Si sa nu uitam de celelalte etnii care fac parte din spectrul …Transilvaniei Policrome (in fiecare luni de la ora 18.15 pe TVR Cluj !)
Si nu pot sa nu-mi aduc aminte de un banc.
La un liceu din Belgia, profesorul le spune copiilor
„Alcatuiti doua grupe: flamanzii sa treaca intr-o parte, valonii in cealalta parte”. Copiii se executa. Itzc ramane la urma si intreaba nedumerit:
„Belgienii unde se duc ?”
Indiferent dacă ești sau nu de acord cu autorul, nu se poate să nu remarci eleganța stilului.
Tihi este omul pe care l-am sugerat pentru șefia UDMR.
În timp ce americanii a 50 de state,indiferent de originea etnică,promovează ideea apartenenţei la naţiunea americană,acelaş lucru îl avem şi în Rusia,unde se promovează o identitate numită „rossiane” – pentru toate poporele acestei ţări,(exemplele ar putea continua cu Germania,Spania ş.a.) la ce bun le-ar trebui ardelenilor o identitate distinctă ardelenească?
Mai bine ardelenii ar prelua exemplul evreilor,ce în condiţii foarte vitrege,aflaţi pe parcursul mileniilor dispersaţi în multe state, au reuşit nu numai sa-şi păstreze identitatea lor,ci chear să formeze şi să apere în condiţii extrem de dificile un stat etnic al lor Izrael.
Oare nu e de rîsul popoarelor vecine,şi chear a găinilor,că românii nu au fost capabili sa-şi readucă în componenţa ţării teritoriul lor naţional – Basarabia după ce acesta a fost lăsată de Imperiul Sovietic,dimpotrivă au recunoscut acolo o creatură a comunism-stalinismului Republica Moldova?
Readucerea teritoriilor naţionale în componenţa ţării,la părerea mea, e o ocupaţie mai nobilă pentru ardeleni,indiferent de provenienţa lor etnică, decît tânguiala după o identitate distinctă ardelenească.De ce evreii pot atîtea,iar românii nici măcar sa-şi aducă teritoriile naţionale în Uniunea Europeană(fie cel puţin ca un al II-lea stat românesc), nu sunt capabili?
Anatol Marin este de-a dreptul comic. După ce a pledat – fără prea mult succes și argumente – pentru ca evreii să militeze pentru unire Republicii Moldova cu România, chipurile ca să închidă gura antisemiților, acum a ajuns să-i dea pe evrei exemplu pentru … ardeleni!!!!
Păi domnule Anatol Marin, evenimentul decisiv care a dus la înființarea statului Israel a fost Holocaustul, pe care dumneavoastră chiar dacă nu-l negați de-a dreptul îl minimalizați.
Chiar nu faceți diferența între locuitorii unei provincii multietnice și o națiune/popor pe criterii religioase ca evreii?
Chiar nu faceți o distincție între un stat federal multietnic înființat de emigranți ca Statele Unite, unde etnia de origine este menționată alături de cuvântul „american”?
Și în final chiar atât de orbit sunteți de obsesia dumneavoastră cu Unirea încât nu realizați că aceasta este tratată în cel mai bun caz cu indiferență în afara României?
D-le Petru !
Mai întîi o precizare:Nici odată nu am militat pentru Unirea creaturii staliniste Republica Moldovai cu Romania (Unirea sa realizat la 27 martie 1918),ci pentru restabilirea suveranităţii statului român asupra judeţelor sale din stînga Prutului.E drept,în privinţa argumentelor în favoarea realizării acestui deziderat naţional m-a întrecut cu mult d-l Scarlat de la Bucureşti.Ce mai rămîne – o voinţă mai largă exprimată mai puternic şi aceasta se poate de realizat ca orice ce se promovează insistent în politică.(În politică poate deveni adevăr orice ce se promovează insistent şi molipseşte un număr important de cetăţeni)
Mai apoi,după cîte ştiu eu,evreii şi-au dorit un stat al lor naţional cu mult înaintea Holocaustului,acesta a fost doar un prilej în plus pentru aşi crea statul lor naţional.
În privinţa orbitului de care mă acuzaţi vreau să întreb:De ce la nemţi,iemenezi,vietnamezi ş.a.se poate,iar la români nu?Cui,de ce numaidecît îi este convenabilă dispersarea românilor în 2 state?
Mai repet:Dispoziţiile antisemite la români foarte repede ar deveni de domeniul trecutului dacă ronânii ar simţi susţinerea evreilor în restabilirea unităţii naţionale-statale româneşti.Aceasta,la părerea mea e o cale cu mult mai eficientă de combatere a antisimetismului românesc decît critica ce se realizează aici cu unii ca mine pe care îi credeţi că recunosc parţial Holocaustul.Îl recunosc eu în totalitate,dar am abordat aici problema mai profund ,adică la orice fenomen sunt provocatorii,dacă nu-i vedem şi pe ei degeaba combatem doar consecinţele,adică Holocaustul.
Dar mai bine să lăsăm trecutului ce e a trecutului şi să privim cum găsim o cale mai eficientă de apropiere a românilor şi evreilor?Eu o văd,de pildă,în susţinerea de către evrei a ideei unităţii naţionale româneşti în cadrul unei Europe unite.
Iar autorului acestu-i articol îi sugerez ca acum,cînd Europa se uneşte,mai puţin să se ocupe cu cele două identităţi a ardelenilor,să se ocupe mai bine de o identitate europeană unde este respectată şi diversitatea etnică.
D-le Petru,aţi zis că sunt ridicol.Eu nu văd nimic aici ridicol.De altfel,printre altele,eu sunt printre acea care cu mult înainte de 4 aprilie 2005 am developat acţiunile agentului CGB Iurie Roşca. (ultima pagină a foii-ziar Hyde Park, N. 66 din 10 octombrie 2004,sub semnătura lui Patriciu Gheorghiu)Cu aceasta vreau să spun că cele ce le-am scris acolo s-au adeverit ulterior,iar ceea ce am propus acolo,a fost realizat acum. Sper că cu timpul se va realiza şi ceea ce am propus pe paginile revistei „Acum”.Vă mulţumesc pentru prilejul cer mi l-aţi acordat,aşi fi foarte bucuros ca şi dumneavoastră împreună cu coloboratorii revistei să deveniţi nişte militanţi ai unităţii naţional-statale româneşti,mai ales că la părerea mea,astfel ve-ţi combate cu mult mai eficient antisimetismul la români.
Va salut cu simpatie si respect!
Nu as vrea sa fac vre-o critica pentru ca imi place cum scrietzi dar
dac dau peste puncte chestionabile va rog sa-mi intzelegetzi reactzia.
1. Atzi mentzionat despre trista emigrare a germanilor „mai mult sau
mai puțin controlată în patria mamă”.
Parerea mea este ca aceasta exprimare este puzin nepotrivita in
contextul Ardealului ca patrie mama a tuturor comunitatzilor ethnice
care il inhabiteaza. Ardealul este patrie mama pentru Sasi si Svabi tot
la fel de bine cum este pentru Maghiari, Secui, Unguri, Evrei, Valahi,
Rumani, si alte natzionalitatzi conlocuitoare…
2. Daca încercarea de creare a unui partid regional a esuat in 1998
cand Romania nu era indeajuns de dezvoltata d.p.d.v. democratic, de ce
nu se incearca acest lucru acum cand contextul social-politica este
mult mai normal?
3. In ce stadiu este Revista Provincia in prezent?
4. Chestiunea regionalismului cred ca nu ar trebui referita doar la
politicieni ba chiar dimpotriva: poporul, localnicii sunt adevaratzii
mostenitori ai puterii deciziilor hotaratoare.
5. Referitor la comentariile dvs. legate de continutul hartzilor: Ce
intzelegetzi prin „mostenire exclusiva” si care sunt criteriile
obiective si hotaratoare?
Si inca o intrebare: Cultura este cea care revendica teritoriile (de
fapt si de drept) sau Domeniul Eminnent, Funciar, adica cine sunt
proprietarii adevaratzi (de fapt si de drept) cu dovezi istorice prin
documente autentice si certificate de autoritatzile timpurilor si nu
falsificate de banditismul revolutzionar comunist?
6. Am vazut ca impartzitzi Ardealul in doua categorii de ‘capete’:
Maghiara si Rumana.
Dar unde sunt ‘capetele’ germane, evreiesti, tziganesti..?
7. Chestiunea ‘ghidurilor’. Cine sunt cu adevarat cei care teleghideaza
financiar si ideologic aceste lucruri?
Avetzi niste nume, niste filiere, o retzea, un minister, ceva de genul
asta?
Trebuie sa spunem lucrurilor pe nume si sa oferim publicului sansa de a
cunoaste adevarul asa cum este nu asa cum ar incerca sa-l dirijeze
anumite interese…
8. Tot asa se prezinta situatzia si cu privire la materialul literar
stiintzific, beletristic, etc…
Care sunt interesele care determina aceste proceduri?
9. Viruszul natzionalist. Oare mai exista asa ceva? Nu cumva este doar
o imitatzie de prost gust „mucava” rezultanta a 70 ani de banditism
comunist? Nu este de fapt o insulta si o provocare izbita in ochii
cetatzenilor de buna credintza care mai au inca sentimente ethnice
pozitive si constructive. Eu de exemplu am vazut la Budapesta Maghiari
cu suflet de Maghiar si care nu au si nici nu vor sa aibe de a face cu
idei si elemente de tipul ‘Magyar Gárda”.
Cu alte cuvinte? As vrea sa facem o distinctzie clare intre
‘natzionaluism’ si ‘constiintza natzionala’. Eu asa cred, ca sunt doua
concepte si realitatzi mai mult decat diametral opuse.
10. Nu am gasit nici un indiciu cum ca ar veni vre-un natzionalism sau
ceva asemanator nici de la Bucuresti si nici de la Budapest.
Pate ca dumneavoastra putetzi aduce vre-o informatzie mai relevanta cu
privire la aceasta afirmatzie…
11. Identitatea unica a Ardealului este o realitate de necontestat
dar…
Maghiarul din Cluj are in comun la fel de mult cu Rumanul din Ardeal
cum are si cu cel din Moldova sau Tzara Rumaneasca, tot la fel de mult
cum are si cu Maghiarul din Puszta sau cu cel de la Balaton, sau cu cel
de la Miercurea-Ciuc. Dar in aceeasi masura are si Rumanul din Brasov
in comun cu Maghiarul din Campia Pannonica ori din Ardeal, ori cu
Rumanul din Bucovina sau Oltenia ori Dobrogea. Si tot asa punem
problema si cu privire la Evreu sau la Neamtz sau la Tzigan… etc…
etc…
Suntem cu totzii o apa si un pamant. Ca daca ar fi vorba sa facem
diferentza intre Ardeal si celelalte Zone ale Bazinului Carpatic, atuci
diferente ca de la cer la pamant gasim si intre fratzii de sange
nascutzi di aceiasi parintzi naturali. Ce sa mai spun. Cred ca si
dumneavoastra atzi observat lucrul acesta pe unde mergetzi…
12. Identitate Transilvana sau Ardeleneasca. Nu cred ca trebuie sa
facem o politica din faptul acesta.
Ardealul e viu si etern. Daca vretzi sa va convingetzi de faptul acesta
, va pot da niste ‘link’-uri dar nu stiu daca e voie sa le pun pe forum
aici asa ca ma multzumesc sa va spun doar atat: Privitzi emisiunile
DunaTv_Műsor_Népzene pe Internet, si tot pe Internet datzi pe motorul
de cautare YouTube orisice vaputetzi aminti din cultura folclorica
maghiara, rumana, germana, evreiasca, tziganeasca din Ardeal si putetzi
privi si asculta viatza si pulsul Ardealului.
Mai mult decat atat: Sa mergetzi in timpul verii in taberele folclorice
din Ardeal. Cautatzi informatzii pe internet si le gasitzi orisicand.
Nu vreau sa fac reclame aici dar sunt sigur ca vetzi gasi puncte de
orientare in primele 3 minute de cautare pe Google.
Noroc Bun,
TitusZ
Chiar m-am intrebat cand va reincepe dl Titusz sa poceasca dinadins din nou numele romanilor cum a mai facut-o de mai multe ori.
Il citez iar:
„Ardealul este patrie mama pentru Sasi si Svabi tot la fel de bine cum este pentru Maghiari, Secui, Unguri, Evrei, Valahi, Rumani, si alte natzionalitatzi conlocuitoare…”
Eu sunt chiar uluit de diferenta dintre tonul responsabil al domnului Tiha si cel dusmanos si incorect al lui Titusz.
Cu toate acestea, domnule TitusZ, preimul lucru pe care vi-l reprosez este faptul ca mesajul dvs este in primul rand fals. Va rog sa explicati diferenta dintre „Valahi” si „Rumani”, stimate domn.Si va rog sa observati ca acestia, indiferent cum le pociti numele, formeaza totusi majoritatea absoluta a populatiei in Romania, nefiind nicidecum „minoritati nationale”, chiar daca ii batjocoriti si ii puneti la coada intre minoritati.
Dar ma intreb si eu: cum poate pretinde un om ca dvs sa fie respectat, in conditiile in care el nu are de gand sa ma respecte nici pe mine nici pe altii? Aici noi avem convingerea ca trebuie sa luptam ca sa nu mai fiti numit dvs din nou „jidan”, cum ati spus ca ati fost numit la Bucuresti. Credeti ca aplicand metoda aceasta vei cuceri mai mult respect?
Domnule TitusZ,
Mă alături domnului Constantinescu și vă avertizez să nu mai deformați numele „român”, clar?
Multzumesc domnului Anton Constantinescu pentru replica si pentru sansa pe care mi-a dat-o ca sa ma disculp in eventualitatea ca as putea fi intzeles gresit.
Asadar:
1. Nu cred ca pocesc numele vreunei natzionalitatzi nici din-adins si nici din greseala.
2. Nu cred ca m-am adresat nici incorect si nici pe un ton dusmanos.
3. Nu cred ca mesajul meu este fals. Eu incerc aici sa spun lucrurilor pe nume. Sa fie cat se poate de clar ceea ce cred eu dar si ceea ce cred si partenerii nostri de discutzie.
4. Diferentza dintre ‘Valah’ si ‘Ruman’ este aproximativ aceeasi cum este diferentza dintre ‘Welsh’ si ‘British’.
5. Valahii si Rumanii nu constituie o majoritate absoluta ci doar atat: o majoritate.
6. Este adevarat ca in propozitzia „Ardealul este patrie mama pentru Sasi si Svabi tot la fel de bine cum este pentru Maghiari, Secui, Unguri, Evrei, Valahi, Rumani, si alte natzionalitatzi conlocuitoare…” cuvintele ‘Valahi’ si ‘Rumani’ sunt asezate spre sfarsitul frazei dar nicidecum nu sunt minoritate. Dupa cum se si poate observa, eu am folosit expresia ‘natzionalitazi conlocuitoare’ intrucat ‘termenul de ‘minoritatzi’ este irelevant cu privire la comunitatzile natzionale enumerate mai sus.
7. De ce ma acuzatzi pe nedrept ca nu va respect? Datzi-mi un exemplu in care nu v-am respectat pe dumneavoastra ori pe alte persoane din acest forum!
8. Despre ce metoda este vorba?
9. De ce trebuie sa luptatzi dumneavoastra ca eu sa nu fiu numit ‘Jidan’..? Nu intzeleg rostul unei astfel de agitatzii. Daca Rumanii mai au mult si multe de invatzat ca sa traiasca in buna convietzuire cu ceilaltzi compatriotzi… lucrul acesta nu prea depinde de lupte si agitatzii sau alte zdruncinaturi… ci de educatzia lor individuala, sociala si natzionala.
Eu nu caut cu tot din-adinsul sa-mi cuceresc respectul daca nu mi se cuvine.
Incerc doar sa formulez adevarul asa cum il vad si-l intzeleg fara ca sa-mi dau mie insumi vre-o importantza legata de respect personal. De ce? pentru ca, asa cum am intzeles, aici nu sunt in joc problemele noastre de personalitate. Importantza acestui forum consta in dezbaterea unor probleme mult mai inalte, cum ar fi umanitarismul unor fapte, universalitatea unor idei… niste aspecte fatza de care natzionalismul si populismul sunt niste elemente de infractziune si crima. Aceste miscari si concepte sunt atat de inferioare si decazute incat este penibil si deranjant ca mai exista inca pe lume advocati ai acestor idei.
Spunetzi-mi unde gresesc!
Numai Bine,
Titusz
Lasati-o mai moale reprosurile cu pocirea numelor, mass-media romaneasca poceste de 20 de ani si cu buna stiinta numele maghiare: il citeaza pe „ministrul Hunor”, pe „presedintele UDMR Bela”, „deputatul Lazslo” etc. etc. Sa stiti ca aceasta practica nu starneste deloc simpatie in randul maghiarilor.