Amurgul se lasa precum o cortina rosie peste orasul cu cladiri innegrite de smog iar forfota incepu odata cu incheierea programului de lucru.
Letitia iesi in graba pe usa biroului din mahon schitand un zambet amabil catre ceilalti colegi. Stia ca amabilitatea face parte din rutina serviciului. Puse pe un umar geanta neagra din lac cu doua barete prinse in clame de metal iar pe celalalt brat trenciul cambrat de culoare gri. Era o fire vesela si degaja un aer boem mostenit de la tatal ei pictor. Ridica mana incinsa de un ceas auriu cu cadranul modern, patrat, si isi pironi ochii pe secundar, care arata clipa de clipa, scurgerea timpului. Oh, daca ai putea opri timpul in loc, gandi ea. Se duse catre fereastra intredeschisa de unde se itea o lumina obscura pe holul lung al cladirii si zari copacii ce erau goliti de frunze iar crengile jilave de burnita de toamna tarzie. La coltul strazii vazu un batran in straie ponosite care cerea mila trecatorilor. Letitia se intreba: Pentru acest batran oare timpul conteaza?
Il stia de cand venise cu recomandarea pentru angajare. Fata lui ridata cu niste ochi in care licarea o lumina speciala, umil si parca stingherit de situatia lui de a apela la bunavointa oamenilor emana multa caldura. Tanara se cauta in buzunare pentru ceva maruntis cu un gest de milostenie fiind obisnuita cu cersetorii de pe bulevardul din centrul orasului, dar observa fata batranului care se ridica spre ea cu un aer care ii era familiar. Nu, nu era ca ceilalti, isi zise. Nu era de meserie cersetor. Gandul acesta avea sa ii persiste mult timp in minte. Batranul remarca miscarea fetei de uimire a Letitiei si isi lasa ochii in pamant rusinat de gandul citit din mintea fetei. Letitia scotocind precipitat prin buzunar nu stia ce sa mai faca, caci mai erau cativa pasi pana la batranul pe care vroia sa il cinsteasca cu cativa banuti si nu gasea nimic in buzunarul larg ca un burduf. Batranul cu ochii ageri schita un zambet larg ca si cum si-ar fi vazut o nepoata si ii spuse: Lasa fata tatii, Domnul va sa vada gestul tau! Mergi in pace!
Fatei ii trecu un fior la aceste vorbe pline intelepciune si de blandete ale batranului. Bajbai cateva scuze nestiind cum sa reactioneze. Se grabi multumind in gand pentru indemnul batranului si se indrepta catre cladirea unde va avea sa lucreze. De acolo de unde il priveste acum pe acest batran.
…E SCRIS FRUMOS.ECONOMIC SI SUGESTIV IN ACELAS TIMP.CARACTERIZAREA PERSONAGIILOR IN MINIMUM DE CUVINTE,DOVEDESTE O MINTE AGERA,UN ECHILIBRU BINE STAPANIT,ADICA MULT TALENT, A CARUI DESVALUIRE COMPLECTA O ASTEPT IN VIITORUL APROPIAT.
CU CELE MAI BUNE URARI,ITZHAK BAREKET.