Articolul acesta fiind primul după un an încercat în toate felurile, de la criza economică la cea politică şi la cele mai mizerabile alegeri din anii 90 încoace, mă gîndeam să fie unul liniştit, cu urările cuvenite începutului unui nou an, pe care toţi îl dorim, poate că şi sperăm, mai bun. Iată, însă, dracul politic nu se lasă, îşi bagă coada! Pe de o parte, aflat la oarece distanţă de ţărişoară, m-am abstras oarecum aberantului climat politic de acasă, unic în felul său în întreaga lume, şi asta pare să-mi fi creat un oarecare sindrom de deprivare, ca şi cum i-ai lua unui toxicoman drogul său. Pe de altă parte, mi se pare extrem de amuzantă reacţia fanilor prezidenţiali din vremea campaniei electorale şi chiar mai vechişori decît atît, nevoiţi să înghită broască rîioasă după broască rîioasă de mai bine de un an încoace!
Sigur, ei nu se revoltă, pentru că sclavii n-au în ei energia revoltei, doar murmură pe bloguri – pe VoxPublica, de pildă, unde am şi eu un blog, e jale şi întristare prin vecini! –, în articole de ziar ori în tot felul de declaraţii făcute cu sfertul sau jumătatea de gură.
Bun, au înghiţit ei chestia cu Eba europarlamentară, că bosului îi mai înghiţi capriciile – la o adică, Caligula şi-a făcut calul senator, iar Petru Groza ditai boul de Zarone ministru! Au înghiţit ei, chiar dacă cu oarece noduri, şi „reîncărcarea” d-lui Boc în calitate de premier, ba chiar au reuşit să-şi reprime reacţia de regurgitare şi la redesemnarea d-nei Udrea în post de ministru, ba chiar pe un portofoliu mai dodoloţ şi mai mănos decît cel din primul guvern Boc.
Bun, dar acum chiar pare să fi venit prigoana, prin desemnarea ilustrului Honoris, fiul marelui gunoier şi parlamentar, mai cunoscut drept soţ al d-nei Bahmuţanu, în calitate de candidat al PDL pentru competiţia electorală parţială la postul de parlamentar vacant din sectorul I al capitalei! Ba, mai mult, au trebuit să înghită şi obrăznicia fără margini a ilustrului gunoier, care cerea poporului roman să spună mulţumesc că n-a desemnat-o pe d-na Bahmuţanu însăşi candidată!
Sincer să fiu, nu înţeleg nici neliniştea, nici murmurul în front, chiar în Front devreme ce PDL e vrednic urmaş al PD, deci al FSN, deci al PCR (care se mai citea şi pile, cunoştinţe, relaţii) – în fond, experienţele din ultimul an ar fi trebuit să-i fi antrenat la înghiţie broaşte! Pe deasupra, prin aceste practici, PDL dovedeşte că este cel mai autentic romanesc partid dintre toate! Acolo, unde alte partide ar fi desemnat fiul vitreg sau nepotul dinspre soră, ca să mascheze rudenia, PDL a mers neaoş, romaneste, pe faţă. Si nici n-a umblat cu metamorfozarea presupusei ibovnice în nevastă de-a doua, dată fiind credinţa în sfintele valori ale familiei, deja dovedită!
În locul fanilor prezidenţiali, decît să sufăr şi să murmur, aş fi apreciat, în cele din urmă, onestitatea de substanţă a procedurilor, în loc să blamez nepotismul aparent. Despre ce nepotism poate fi vorba în aceste situaţii – nu sare amarnic în ochi competenţa fără frontiere a Ebei, a d-nei Udrea a cvadri-premierului Boc? Pînă la urmă, un partid atît de autentic romanesc n-am mai prins noi de la PCR-ul lui Nicolae, Elena, Andruţă, Ilie, Florea şi Nicuşor Ceauşescu încoace! Eu spun să nu ne facem probleme, această probă de continuitate neabătută ar trebuie să ne dea încredere şi speranţă. N-a murit ea, ţărişoara, sub Ceauşescu, cum o să se întîmple sub aşa vrednici urmaşi? La Multi Ani!, prin urmare. Că experimentul acesta politic de familie şi cumătrii chiar merită urmărit!
Sigur, criza este cît casa, şi nici nu mai poate fi rostogolită, finanţările externe sînt încă suspendate, curbele de sacrificiu au început să lovească în bugetari, în cap cu profesorii desigur, că ei sînt răul cel mare al ţării, deşi bugetul global pentru drepturile salariale e mai mare decît cel de anul trecut, în vreme ce sectorul investiţiilor a ieşit pînă şi din zona simbolică, în care se mai prefăcea că mişcă în 2009. Poate că ar fi trebuit să mă lipsesc de ironiile şi răutăţile din prima parte a acestui articol. Aş fi făcut-o, desigur, dacă aş fi sesizat măcar o umbră de responsabilitate şi de grijă faţă de binele public la bravii noştri guvernanţi şi la nu mai puţin brava noastră opoziţie. Alţii încep deja să iasă din criză, Polonia, în care mă aflu acum, a avut creştere economică pînă şi anul trecut, în vreme ce la noi semnele de redresare se văd doar în optimismul deeclarativ al politrucilor, nu şi în realitate.
Sigur, nu aceşti siniştri ipochimeni au produs criza economico-financiară actuală, dar prin iresponsabilitatea lor, prin apetenţa pentru jocuri politice de categorie uşoară, prin orgoliile lor meschine, de foarte joasă anvergură, au ştiut foarte bine s-o întreţină şi chiar s-o agraveze „în spaţiul carpato-danubiano-pontic”, ca să citez un istoric care încă mai ştia ce este aceea responsabilitatea. Ceea ce ei nu mai ştiu, din păcate, ceea ce nici noi nu mai ştim, că altfel le-am ridica în faţă alte exigenţe, nu le-am urmări performanţele jalnice la televizor, probabil singurul loc în care mai sînt într-adevăr vizibili, de parcă ar fi vedete de divertisment – pînă şi preşedintele a dat un recital la OTV! – , nu înalţi demnitari ai statului, ai unui stat aflat în stare de gravă dezarticulare.
Bonjour, popor!
FITI FERICITI SI VESELI!,
ne indemna Caragiale(tatal) de la Berlin.Ceea ce cu luciditate si amaraciune ne livreaza si amicul Liviu Antonesei, ramas singur sa combata evidentele mizeriei politice autohtone.dar mai folosesc la ceva/cuiva spriritele lucide si critice? Numitul Prigoana jr.nu e este un ‘target.Este obraznicia ‘noii clase’ de ciocoi de a sfida lumea din jur.Nimic nou, nu mai e nimic de inghitit, nici de ironizat.Daca ‘elitele” filobasesciene se simt confortabil in jurul statii de ciocolata a lui Basescu sa le fie de bine. Prigoana are ce se stringa dupa ce/si termina treburile zilnice Marele Cirmaci. Ia mai ziceti una mai, flacai!hă,hă, hăi!
Of.
Ceea ce e şi mai rău e că onorabilul Honorius are şi opinii… Vae victis! (şi noi, da’ şi ei!)
Bedros Horasangian
Crede-ma, frate Bedros, ca imi vine tot mai greu sa am umor, chiar asa de la mare distanta de patrie, cum se intimpla inca sa (mai) fiu! Abia m-am abtinut de la rautatea: credeam sa misiunea d-lui Prigoana este sa stringa, nu sa imprastie gunoiul…
@) Florin Iaru
Da, are opinii, ba chiar si idei! Am cules doua din presa: ca e bine ca e bogat,pentru ca, POATE, nu va fura, unde acel poate face toti banii! A doua e cea cu cumpararea simpatiei presei prin pungile acelea cu daruri de la lansarea candidaturii. Uitindu-ma pe ce-au scris colegii mei de pe VoxPublica, imi dau seama ca a doua idee a fost foarte buna!!!
@) Dan Pohic
Va amintiti perfect tripleta de aur! Am inteles ca e chiar un cvartet, unde cel mai recent venit s-ar numi Maximus!
Democratia e foarte buna sau, ma rog, dupa cum spunea Churchill, e cel mai putin rau dintre toate sistemele politice posibile. Rau e cind devine o caricatura inainte de a se naste ca lumea sau, poate mai exact, cind se naste deja csricaturala!
@) Dan Pohic
N-am facut degeaba precizarea cu al patrulea sosit. Ginditi-va ca, acum, avem sansele unel prigoane (h)onorabile, insa cind va creste cel mic, s-ar putea sa avem parte de o prigoana maxima! Sint, deci, si niste nivele, niste grade ale raului public, ca de bine public nu prea poate fi vorba!
Nu stiu daca sint nebun sau nu insa unica memorie despre Prigoana senior e cu un mustacios cu par albit care a pozat in chiloti tetra mingiindu-se la piciorul de lemn. In acelasi articol citisem ca nevasta lui ii ofera toate pozitiile Kamasutra.
Honorius Prigoana. Trebuie sa recunoasteti ca e un nume predestinat. Bun prieten cu EBA vrea si el sa aibe succesuri in politica. Pardon, el e educat, succesi.
Cind o societate e in degradare, democratia nu mai e buna. O sa va convingeti cu timpul.
Draga domnule Antonesei,
Oricum turcii au prigonit mai mult decit ei.
🙂
Ce o sa mai spuneti cind in viitor Prigoana o sa fie presedinte, prim ministru Beee..cali si europarlamentar sef Prigoana junior? Lozinca lor va fi ” Ca sa traiti..curat” 🙂
Dupa cite vad la PROTV nu departe e ziua. Exagerez voit. Insa vroiam sa spun ca in clipa in care poporul va gindi ca Becali sau Prigoana in proportie de, sa zicem 70%, politicienii vor fi aia care gindesc si se comporta ca ei. Rezultat al democratiei pure !!!
Romania e o tara corupta pina la os, ireversibil. Un Nastase nu e de nivelul lui Prigoana ( intelectual ) dar probabil a furat ca in codru ca tot PSD-ul. Au furat ..intelectual. Tot ce au facut au facut ca sa se capatuiasca ei si familiile lor. Cine i-au ales nu au fost numai naivi, au fost aia care sint ca ei, care au aceleasi „valori”.
Am vazut ieri la PROTV ca se dau afara multi invatatori. Dar se pare ca Romania s-a consolat cu destinul de capsunar al copilului fara posibilitati. Mai cu seama ca aduce in tara miliarde de euro.
Mi-l aduc aminte pe Basescu, aproape plingind declara ca vrea sa ii aduca pe romani acasa ca o sa le dea el de minca. Am scris atunci o manea baseasca ” Haideti capsunari acasa ca va dau masa si casa”.
E atit de trist circul din Romania incit nici macar nu sint sigur daca Prigoana nu ar fi mai bun ca ministru decit multi altii.
Bottom line: A lua lucrurile in serios in Romania e o pierdere de timp. In plus se zice, cine plinge plinge mereu singur. Cine ride ride cu toata lumea. Politicienii nu pot sa ne ia un singur lucru: risul. Asa ca sa o lasam pe doamna Prigoana sa ii faca prigoanei sefe o frectie la piciorul de lemn in toate pozitiile Kamasutra si sa incercam noi sa fim mai buni de la noi. Nu sa asteptam mintuirea de la politicieni. Ei se gindesc doar cum sa le fie lor mai bine. Toti, absolut toti. Pe toti ii doare undeva de popor.
@) Dan Pohic
Da, singurul lucru pe care nu ni-l pot lua e risul, ca n-au reusit nici comunistii, cu toate ca regomul lor era mai… compact!
In rest, cred ca nu par eu omul care asteapta ceva, eventual ceva bun!, de la politrucii nostri!
draga Liviu,
si risul ni-l pot lua rinocerii astia
tu nu vezi ca nu mai stie nici unul dintre imparicopitatele astea sa rida sau zimbeasca cu adevarat?
daor grimase si masti, totul e mimat.
ar trebui reinventat risul. bio si eco. fara E-uri:))
iata si ceva de ris: andrei gheorghe, un teleast golanos-comicaros, numit sef de comunicare la Ministerul Finantelor. Rideti, fratilor, nu dormiti!
bedros
Bedros Horasangian
Eu nu stiu si nu pot, dar noi, nadajduiesc inca mai stim sa ridem! Inclusiv de politica de cadre a guvernantilor nostri! Nu le ajungeau ministri de tot r…, le mai trebuiau si subalterni pe masura!