Sărbătorile pentru angajaţii restaurantelor reprezintă obisnuite zile ca oricare altele.
Într-o moştenire tradiţională balcanică a nu fi liber pe perioada sărbătorilor reprezintă un sacrificiu. In fapt alegerea acestui tip de muncă impune asumarea acestui risc, unui alt stil de viaţă.
Am deprins a renunţa la Crăciun sau la Revelion înţelegând totodată că afluenta clientelei atinge vanzari maxime şi implicit câştigurile salariale personale.
M-am integrat in atmosfera festiva asociindu-ma clientelei in cea mai adecvata uniforma a celui aflat în serviciu public- zâmbetul. Nu e simplu sa accepţi mofturile, pretenţiile clienţilor (uneori nejustificate), dar existenţa unui restaurant e asigurată de către notele de plata încasate.
Care ar fi destinul unui local gol ?
După cateva zile de concediu mi-a venit sorocul să lucrez în seara de 31 decembrie.
Există singurateci, turişti, grupuri etnice ce nu sărbătoresc Anul Nou la sfârşitul lui decembrie. Restaurantul, barul devin un popas, un popas, un sejur fie el de scurtă durată.
Nu întotdeauna clientul doreşte un ospăt ireproşabil, ci puţină ambianţă, o ieşire din monotonie, din solitudine.
O primă caracteristică a oricarui reprezentant de vânzări (marketing) e intrarea în conversaţie cu clientul, în crearea unei platforme psihologice. Nu printr-un salt agresiv, sufocant forţăm clientul să cumpere. Cu o uşoară nota umilă, nu flatare ieftină se stabileşte performanţa unei afaceri.
Restaurantul se închide la ora 11 PM. Ultimii clienţi nu se mai dau plecaţi. Nu li se sting luminile ca în bodegile din trecut. Le oferim cu calm cafea, deserturi, îi întrebăm dacă mai doresc vreo băutură. Nu se schitează nici un gest ca le grăbim plecarea.
Îmi doresc şi eu un pahar de şampanie la trecerea dintre ani. Am ieşit din restaurant la 11 .55 PM. Numărătoarea inversă 10, 9, 8….0, Happy New Year… to me ! Radioul din masină îmi e camarad de celebrare până ajung acasă.
Societatea se construieşte şi pe devoţiunea poliţistului, a gunoierului, a ospatarului la datorie, şi a celui ce în dimineaţa Anului Nou iţi aduce ziarul.
Un gând bun şi La Multi Ani !
Mai demult, (pe vremea TAPL-ului) la catva timp dupa Anul Nou se organiza „Revelionul ospatarilor”. Stiu ca tare-i mai invidiam pentru bunatatile pe care le mancau cu acest prilej. In America exista asa ceva ?