Stop cadru din emisiunea Shalom, decembrie 2007Preambul: Moshe Carmilly-Weinberger s-a născut în februarie 1908 la Budapesta, copilăria şi-a petrecut-o la Vaşcău, a urmat Ieşiva la Satu Mare şi apoi Institutul Rabinic din Budapesta. Între 1934 –1944 a fost rabinul comunităţii neologe din Cluj. A trecut graniţa de la Feleacu într-o noapte din preajma instalării ghetoului din Cluj (mai 1944). A stat un timp la Bucureşti şi apoi s-a îndreptat spre Palestina. A fost profesor de liceu în Israel, apoi funcţionar la Ambasada israeliană din Budapesta şi, în final, profesor emerit la Yeshiva University din New York. A publicat numeroase scrieri în domeniul studiilor iudaice şi câteva cărţi despre istoria evreilor din Cluj şi din Transilvania. În 1991 a iniţiat înfiinţarea Institutului de Iudaistică şi Istoria Evreilor din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, institut care-i poartă numele. De 19 ani patronează conferinţele internaţionale de iudaistică din Cluj, pe care le-a onorat cu prezenţa, de mai multe ori. În octombrie 2007 Moshe Carmilly-Weinberger a participat la Conferinţa Internaţională de Iudaistică unde şi-a lansat cartea autobiografică On three Continents – povestea unui secol de viaţă şi a fost sărbătorit cu prilejul împlinirii vârstei de 100 de ani. Cu aceeaşi ocazie mi-a acordat şi un interviu pentru emisiunea Shalom. Nu era prima noastră întâlnire. Cu câţiva ani în urmă îmi evocase, pentru un film portret, figura lui Antal Márk – legendarul profesor de matematică şi director al Liceului Evreiesc din Cluj (1920 – 1927; 1940 – 1942). Am stat faţă în faţă cu acest domn venerabil, în camera de protocol a hotelului unde era cazat. Obrajii neridaţi, de culoarea fildeşului, privirea directă şi mintea limpede nu-i trădau vârsta. Doar spinarea încovoiată şi mâinile uscate, de culoarea răşinii, vădeau trecerea celor 100 de ani. Am discutat peste o jumătate de oră, după care Moshe Carmilly-Weinberger s-a retras; îl obosise convorbirea. Unele întrebări şi-au găsit răspuns, altele au rămas în suspensie, dar sper că din discuţia noastră se pot reconstitui câteva secvenţe ale vieţii comunităţii evreieşti clujene, spulberată de Holocaust.
Instalarea şi anii dinainte de război (1934 – 1939)
A.G.: În ziua de Şavuot a anului 1934, Templul Neolog din Cluj era împodobit cu flori şi comunitatea vă aştepta. Ce era în sufletul Dvs.? ce aţi fi
dorit să oferiţi acestor oameni ?
Moshe Carmilly-Weinberger: În primul rând eram impresionat că am fost ales de o comunitate atât de importantă. Să nu uităm că aveam doar 26 de ani şi instalarea într-un post atât de important m-a preocupat foarte mult. Eram impresionat să vin într-o comunitate aflată într-o stare excelentă, aşa cum o lăsase fostul rabin Mátyás Eisler, care o păstorise peste 30 de ani.
A.G.Câţi membri avea comunitatea neologă, ce nivel de viaţă aveau ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Erau vreo 600 – 700 de membri. * Mi-am început munca, organizând învăţământul care era cam neglijat. Pentru mine educaţia elevilor evrei era foarte importantă. Şcoala primară şi gimnaziul nu avea cadre didactice, astfel încât sarcina cea mai importantă era reorganizarea educaţiei. Elevilor de gimnaziu le predam eu, iar la clasele primare erau îndrumate de Eliahu Klein, locţiitorul meu. Asta mi-a luat vreo doi ani de muncă.
A.G.: Exista şi o organizaţie a femeilor evreice ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Da, Asociaţia Femeilor. Condusă de o femeie excepţională, Doamna Neuberger, fie-i amintirea binecuvântată.
A.G.Cu ce se ocupa această asociaţie ?
Moshe Carmilly-Weinberger: În primul rând de căminul pentru copiii evrei orfani şi abandonaţi. Ea venea la templu în fiecare sâmbătă şi apoi trecea pe la mine să-mi relateze despre activitatea lor. Adesea mergeam să vizitez căminul. Odată a găsit nişte copilaşi evrei la orfelinatul public şi m-am dus cu ea să-i aducem la căminul nostru…
A.G.: Parcă era şi o şcoală de ucenici evreiască.
Moshe Carmilly-Weinberger: Da, dar nu avea legătură cu comunitatea evreiască, era o instituţie independentă, şi avea directorul ei.
A.G.: Povestiţi-mi despre o sărbătoare, care era cea mai frumoasă ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Toate erau frumoase…
A.G.: Cum erau nunţile ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Toate erau la fel… Eu nu făceam diferenţă între enoriaşii bogaţi şi cei săraci. Dacă într-o zi vizitam un evreu bogat, a doua zi mă duceam la unul sărac, chiar din primul an, ca lumea să vadă că nu fac deosebiri între evrei. La fel era la fel şi la înmormântări… Ca să nu spună lumea că am vorbit frumos la funeraliile unui bogat şi n-am vorbit frumos, la altul, care era sărac.
A.G.: Cum îi ajutaţi pe evreii săraci ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Cu bani. Trebuiau să-şi plătească chiria şi nu aveau bani şi atunci le dădeam ajutor pentru chirie. Ajutor pentru medicamente şi alte ajutoare pentru viaţa de zi cu zi.
A.G.: Comunitatea de unde avea bani ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Din încasări.
A.G.: Aveaţi imobile închiriate ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Da…Eu am şi cumpărat un imobil pentru comunitate…Un teren pe fosta stradă Teleki, pentru că doream să construiesc
o casă de cultură. Am adunat sute de mii de lei de la evreii bogaţi pentru că nu era nici un loc unde să funcţioneze asociaţiile evreieşti. Îşi desfăşurau activitatea în diferite localuri unde plăteam chirie. De aceea doream să construiesc o casă de cultură. Până la urmă nu am mai construit-o deşi cumpărasem terenul şi adusesem cărămizile, dar totul s-a pierdut…
A.G.: Când a fost asta ?
Moshe Carmilly-Weinberger: În ultimii ani, prin 1940…
A.G.: Apropo de activităţile culturale. Ce vă amintiţi de orchestra Goldmark ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Era orchestra comunităţii evreieşti, condusă de compozitorul Sándor Boskovits. Atât în comunitatea neologă cât şi în cea ortodoxă erau oameni care cântau la vioară şi alte instrumente şi se adunau să cânte împreună. Atunci ne-am gândit să organizăm o orchestră şi astfel, în cadrul comunităţii conduse de mine, s-a înfiinţat orchestra Goldmark dirijată de Boskovits. Susţineau concerte excelente şi au adus viaţă muzicală în oraş pentru că nu era altă orchestră.
A.G.: Aţi avut câţiva ani tihniţi, după care s-au adoptat legile antievreieşti. În ce fel au afectat comunitatea evreiască ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Mult. Evreii erau daţi afară din serviciu şi-şi pierdeau veniturile !
A.G.: Comunitatea putea să-i ajute ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Nu prea, nu avea cum…Ce putea face împotriva legilor ?!
A.G.: Ştiu că l-aţi întâlnit şi pe regele Carol al II-lea…Îmi povestiţi puţin despre întâlnirea asta ?
Moshe Carmilly-Weinberger: El inspecta zona de frontieră, Oradea şi Satu Mare, pentru că erau tensiuni între Germania şi Rusia şi trebuia consolidată
apărarea la graniţele ţării. A venit şi la Cluj. A organizat o recepţie la Cercul Militar…Ba nu…Masa a fost la Cercul Militar şi recepţia la Prefectură. L-am salutat în româneşte şi devenit foarte simpatic. L-a chemat la el pe Coriolan
Tătar, care era prefect, şi i-a spus că ar dori să mă vadă în scaunul de şef rabin, care devenise liber după moartea şef-rabinului Niemirower. Mie nici nu-mi trecea prin minte să mă duc la Bucureşti şi ştiam că n-am să ajung acolo.
A.G.: De ce ?
Moshe Carmilly-Weinberger: Eram rabin neolog cu educaţie maghiară şi comunităţile din Regat nu ar fi acceptat niciodată în fruntea lor un rabin de cultură şi educaţie maghiară.
(Va urma)
* În perioada interbelică la Cluj trăiau peste 16.000 de evrei, majoritatea covârşitoare fiind de rit ortodox. Mai exista si o comunitate sefardă şi una „status-quo ante”, adică dinaintea înfiinţării ritului neolog.
Frumos elogiu, dar aş ruga-o pe Andreea Ghiţă pe care o cunosc şi o apreciez să comenteze, dacă ştie, de ce i-au contestat rabinului Carmilly, unii istorici, ca şi lui Raoul Şorban contribuţiile la salvarea evreilor în timpul Holocaustului. Se ştie că rabinul a şi plecat în acea perioadă din România.Pot să dau numele celor care le contestă meritele, dar pe moment mă abţin, pentru că nu ştiu dacă aceştia au sau nu au dreptate.
De ce atâta pudoare, domnule Boris Marian, că doar totul e în domeniul public, iar infracțiunea de calomnie nu se aplică atunci când e vorba de un mort. De pildă, iată ce a scris Michael Shafir despre Raoul Șorban:
http://www.revista22.ro/raoul-sorban-in-loc-de-necrolog-2949.html
Stimate d-le Boris Marian Mehr,
Nu sunt destul de documentata pentru a va raspunde la intrebare. Va propun sa urmariti si celelalte parti ale interviului care pot aduce o oarecare lumina in chestiunea ridicata de Dvs. Va spun sincer ca (contrar tuturor regulilor reportericesti de a realiza un interviu) nu am insistat pe problemele la care rabinul Weinberger nu a dorit sa raspunda. Eram foarte impresionata de varsta lui matusalemica. Mai aveam multe intrebari pregatite, dar atunci cand a decis sa se retraga am fost de acord sa intrerup discutia… Va propun sa cititi si materialul publicat la urmatoarea adresa de Internet
http://209.85.135.132/search?q=cache%3ATvRtW9CX82oJ%3Awww.compania.ro%2Findex.php%3Fid%3D53+Weinberger+Mozes&hl=ro&gl=ro unde este publicat un fragment edificator din cartea jurnalistului Tibori Szabo Zoltan „La frontiera dintre viata si moarte”.
mi-aţi dat exact răspunsul pe care îl aşteptam, acest Tibor i-a contestat rabinului curajul şi abnegaţia în anii Holocaustului, dar nu vreau să facem din această slăbiciunea a sa un cap de acuzare, omul a făcut, totuşi mult pentru obşte, iar după război s-a implicat, moral şi material în revigorarea iudaismului la Cluj. Cu stimă, BMM
Stiimate Domnule Boris Marian Mehr,
„Acest Tibor” se numeste TIBORI SZABÓ ZOLTÁN, un excelent jurnalist de investigaţie, profesor universitar la jurnalistica, un om foarte corect si bine documentat, care nu acuza ci aduce argumente. Sa stiti ca rabinul Weinberger-Carmilly a lasat un gust amar in sufletele multora dintre enoriasii si elevii sai, (era profesor la Liceul evreiesc) trecand granita in preajma ghetoizarii, fara a avertiza pe altii sa incerce si ei sa se salveze… Prin anii 1992- 1993 a fost protagonistul unui film mistificator realizat de TVR (cred ca de Manase Radnev), in care aparea drept mare salvator in compania lui Raoul Sorban… Deci sunt destule semne de intrebare legate de activitatea lui de salvare a evreilor (mai ales in legatura cu perioada in care a facut asa ceva). Eu nu m-am ocupat de investigatie si am vrut sa-l intreb în interviul meu (ultimul in Romania, pana acum) insa m-am lovit de refuz, ignorare sau suspiciune. Si nu am insistat, ci am incercat sa aflu marturii despre viata evreiasca din Clujul interbelic. Cele scrise de Tibori se bazeaza pe documente si marturii, dar nu fac obiectul articolului meu, de aceea v-am indicat sursele.
regret că v-a iritat exprimarea mea, „acest tibor”, dar, întâi spuneți că nu sunteţi documentată, apoi sunteţi, în acest caz, merită el, rabinul o atenţie atât de mare, chiar dacă se apropie de vârsta patriarhilor? Numai ca să aveţi material? Vă ştiam ceva mai amabilă cu mine, dar vă influenţează., probabil, polemicile duse aici, pe alte teme. Nu am avut de gând să vă subestimez munca, v-am spus, apreciez ce scrieţi şi la noi, în RE. Cu urări de sănătate, şi numai îmi spuneţi stimate BMM, mă cutremur.
Domnule Boris Marian Mehr,
Nu cred ca tonul meu era iritat, am corectat, doar, numele unui publicist valoros. Nici DVs. nu cred ca v-ar fi placut sa fiti pomenit cu numele stalcit…Am afirmat ca nu sunt destul de documentata ca sa combat sau sa sustin anumite teze. Aveti dreptate, scriem ca sa avem materiale (ne straduim sa fie cat mai bune) la rubricile noastre. Si cred ca tot ce povesteste un „patriarh” despre o lume spulberata de Holocaust, constituie o marturie …Multumesc ca cititi articolele mele, va doresc o zi frumoasa.
Draga Andreea,
Felicitari pentru acest interviu. Ma bucur ca domnul rabin profesor universitar Moshe Weinberger-Carmilly este in continuare activ, la varsta dumisale. Dumnealui este una dintre marile personalitati intelectuale ale iudaismului contemporan, atat roman cat si universal. Cred ca trebuie subliniate meritele Domniei Sale in renasterea studiilor iudaice in Romania post-decembrista, in primul rand intemeierea Institutului care ii poarta numele in cadrul Universitatii Babes-Bolyai si a anuarului Studia Judaica, in limba engleza, de un prestigiu international de necontestat, apreciat in intreaga lume academica (pe care il redacteaza impreuna cu domnul profesor universitar Ladislau Gyemant si doamna conferentiar universitar doctor Maria Radosav. Printre savantii in domeniul studiilor iudaice care au publicat studii valoroase in acest anuar se numara domnul profesor universitar Andrei Marga, rectorul Universitatii Babes-Bolyai, domnul profesor universitar Moshe Idel (de la Universitatea Ebraica din Ierusalim), domnul profesor universitar Carol Iancu (de la Universitatea „Paul Valery” din Montpellier), precum si numeroase alte personalitati academice din Israel, Statele Unite ale Americii si tarile Europei. Trebuie sa subliniem si numeroasele lucrari de istorie evreiasca ale Domniei Sale, precum un volum de istorie a cenzurii cartilor ebraice in evul mediu (aparut in limbile engleza, ebraica si romana) si recomandat ca bibliografie studentilor de la iudaism, istorie iudaica si biblioteconomie in cadrul multor universitati din lumea intreaga, o istorie a poeziei ebraice in Ungaria si Transilvania, o istorie a evreilor din Transilvania (aparuta in limbile ebraica, romana si maghiara) si multe alte lucrari de cea mai inalta tinuta academica. Lucrari din care am invatat multe, toti „tinerii”, respectiv generatia mea si alte generatii mai noi. Mai trebuie sa adaug faptul ca Domnia Sa a mentionat totdeauna ca este originar din Romania, din Cluj. Cu mandrie. Atunci cand am citit acest lucru pe coperta cartii Domniei Sale despre istoria cenzurii cartilor ebraice in evul mediu, am invatat ca nu trebuie sa ascund acest lucru niciodata, ci dimpotriva. Atunci cand i-am povestit faptul respectiv Domniei Sale, a zambit si s-a bucurat. Cu aceasta ocazie mentionez ca am onoarea si placerea de a-l cunoaste pe domnul rabin profesor universitar Moshe Carmilly si pot mentiona faptul ca de fiecare data cand am conversat cu Domnia Sa am invatat cate ceva de la el. Ii doresc ani multi de viata in continuare, ani prodigiosi – as adauga urarea iudaica „pana la 120 de ani”, dar adaug acestei urari „cu drept de prelungire” – multa sanatate si mult succes in continuare. Cred ca generatia noastra – tineri fata de Domnia Sa si incurajati de Domnia Sa in domeniul cercetarii stiintifice a iudaismului si istoriei iudaice – ii suntem obligati moral si trebuie sa urmam exemplul Domniei Sale.
Draga Andreea, astept restul interviului, cu nerabdare si succes si tie,
Lucian-Zeev Herscovici