ACUM.TV

Ce se poate spune despre un pogrom dupa mai mult de 100 de ani? Cum se pastreaza amintirea lui in memoria colectiva, avand in vedere faptul ca in aceasta suta de ani s-au petrecut fapte, crime si suferinte care au depasit proportiile acelui pogrom cu mult mai mult decat parea posibil la data respectiva? Monstruozitatea, ura fata de om, crima genocidiara, antisemitismul, rasismul si rezultatele lor au ramas, depasind cu mult acest preludiu la asasinat de la inceputul secolului al XX-lea. Poate ca ura animalica antiumana a ramas aceeasi, dar tehnologia care i-a venit in ajutor s-a dezvoltat cu repeziciune. In loc sa ajute omenirii, i-a ajutat pe cei mai ticalosi indivizi sa loveasca in civilizatia si existenta umana.

M-am gandit la aceste lucruri acum, in urma unui fapt rusinos, petrecut la Chisinau in zilele sarbatorii de Hanukkah. La iesirea din biserica, dupa slujba religioasa, circa 100 de oameni, care se considera buni crestini, cu preotul lor in frunte, au aruncat un candelabru de Hanukkah instalat de evreii religiosi din miscarea Habad in parcul Stefan cel Mare din oras. Motivul? Republica Moldova este o tara ortodoxa. Cum au putut face acest lucru, nu stiu. Gestul lor este departe de a fi al unor buni crestini, este opus preceptelor de bunatate, omenie, marinimie si toleranta din crestinism. Faptul in sine m-a facut sa ma gandesc la alt act antisemit de la Chisinau, pogromul din anul 1903. Desigur, cele doua fenomene nu sufera comparatie. Este o diferenta de 106 ani. Dar uneori gandirea oamenilor este aceeasi, chiar peste secole. Oare se va schimba aceasta gandire in viitor? Vreau sa sper ca da. Vreau sa fiu optimist.

In anul 1903, Basarabia se afla in fruntariile Imperiului Tarist. Ea fusese smulsa Moldovei in anul 1812. Rusia facea eforturi pentru a o rusifica, folosind orice metoda in acest scop, chiar cu pretul invrajbirii intre locuitori. Orasul Chisinau servea drept centru administrativ al acestei provincii marginale a Imperiului Rus. Hotararile adminstrative erau luate atat de guvernul tarist de la Sankt-Petersburg, cat si de administratia locala de la Chisinau, in parte rusificata. Populatia orasului se compunea din romani („moldoveni” sau „basarabeni”), rusi, evrei si oameni de alte neamuri. In anul 1897, evreii erau in numar de 50.537 persoane, reprezentand 46 % din populatia orasului. Basarabia facea parte din teritoriul vestic al Imperiului Tarist, portiune permisa locuirii evreilor. Majoritatea acestor evrei vorbeau limba idis. Unii dintre ei adoptasera limba rusa.

Pogromul de la Chisinau a durat trei zile: 19, 20 si 21 aprilie 1903 . Erau zilele Pastelui crestin ortodox. Conform calendarului ebraic, prima zi corespundea cu ultima zi de Pesah (Pastele evreiesc), numita „Aharon shel Pesah”. Pogromul de la Chisinau a atras atentia lumii evreiesti, lumii rusesti si intregii lumi civilizate datorita faptului ca in cadrul sau avusese loc un aspect nou: oameni ucisi. Anterior, in pogromurile din anii 1881-1882 din sudul Rusiei, elementul specific fusese jaful. De data aceasta insa apare crima, omuciderea, asa cum nu mai avusese loc in pogromuri de circa 250 de ani. In pogromul de la Chisinau au fost ucisi 49 de evrei (dintre care 24 femei si copii), au fost raniti circa 300 (dintre care 75 grav raniti) si au fost distruse, avariate sau jefuite circa 2800 case de locuit si pravalii evreiesti.

Deoarece evreii bogati, domiciliati in zona centrala a orasului, si-au putut permite sa plateasca paznici speciali, ei nu au fost afectati. La aceasta a contribuit si apropierea lor de administratia centrala si locala. In schimb, cei afectati au fost evreii saraci, din periferiile si mahalalele orasului. Acolo, politia si armata aproape ca nu au actionat. Autoritatile au tacut, manifestand o indiferenta tacita. Tineri (si mai putin tineri) evrei organizati in grupuri au incercat o autoaparare, dar fara prea mult succes. Uneori, politia a intervenit tocmai impotriva acestor grupuri de autoaparare, acuzandu-le de tuburarea ordinei publice…

Istoricii vorbesc despre pogromul de la Chisinau ca despre un fapt care a marcat inceputul istoriei evreiesti a secolului al XX-lea. Este vorba despre cateva aspecte: antisemitism, relatia intre evrei si crestini, istoria evreiasca interna, aceasta incluzand ideea autoapararii, a renuntarii la cererea permanenta de ajutor din partea altora, ideea parasirii Diasporei. Un istoric israelian dintr-o generatie mai veche, Benzion Dinur, afirma acum circa 50 de ani ca pogromul de la Chisinau reprezinta „prototipul Holocaustului…din toate privintele: din punctul de vedere al organizarii pogromului, dimensiunilor si stilului sau, precum si din punctul de vedere al antrenarii fortelor sociale care actioneaza asupra directionarii situatiei evreilor din Diaspora si stabilirii destinului lor”. In privinta pregatirii pogromului, istoricul Benzion Dinur accentueaza asupra rolului autoritatilor centrale de la Sankt-Petersburg, in special al ministrului de interne, Plehve. Acest ministru cauta o diversiune care sa distraga atentia maselor de la revolutionarismul tineretului. Era Plehve antisemit? Se pare ca da, dar nu este sigur. Totusi, intr-o intalnire cu notabili evrei bogati, el ar fi afirmat ca are nevoie de ei ca element de dezvoltare economica si stabilitate, si ca este prietenul lor. Orientarea lui Plehve era deci impotriva evreimii sarace. Alt istoric israelian, Shmuel Ettinger, afirma acum circa 35 de ani ca aceasta era nu numai orientarea ministrului de interne, ci si a tarului Nicolae al II-lea.

Singurul ziar din Chisinau, in limba rusa, care aparea din anul 1898, era antisemit si incita impotriva evreilor. Acest ziar local, „Besarabetz”, era redactat de ziaristul antisemit Pavelaki Crushevan. El publicase cu lux de amanunte despre un caz de asa-zis „omor ritual” in luna februarie 1903: era vorba despre un copil crestin din localitatea Dobosari, gasit mort. Desi ancheta a stabilit nevinovatia evreilor, incitarea a continuat. In jurul lui Crushevan s-au organizat grupulete de pogromisti, formate din 8-10 persoane, pregatite de actiune. Apoi, in luna aprilie, ele au trecut la fapte. In prima zi a pogromului au avut loc jafuri, raniri, violuri. A doua zi insa, au avut loc si omucideri.

Amestecul autoritatii centrale a capatat un aspect nou. S-a vorbit despre o dispozitie transmisa de ministrul de interne viceguvernatorului Basarabiei, cerandu-i sa nu intervina cu politia si armata in cazul unor tulburari imediate. Ceea ce s-a si intamplat. Mai mult, s-a aflat despre prezenta unui functionar al politiei secrete, Levendal, la Chisinau, acesta fiind unul dintre organizatorii pogromului. Politia si armata au primit ordine de la reprezentantii administratiei locale, de a nu interveni pana la primirea unui ordin explicit in acest sens, emis de administratia centrala. Au fost chiar cazuri de solidarizare intre pogromisti si politie, bazate pe coruptie. De exemplu, poate fi citat un caz de mituire a politistilor. Pogromisti jefuitori au furat un numar mare de cizme din pravalia unui evreu si le-au oferit cadou politistilor. Acestia le-au primit, dar comandantul politiei i-a obligat sa le inapoieze, fiind obiecte furate.

Aspectul social al problemei – participarea masei crestine sau cel putin indiferenta ei fata de crimele din pogrom – se reflecta prin prezenta unui numar de „curiosi” pe strazile orasului, pline cu obiecte jefuite din pravalii sau locuinte si aruncate. Acesti oameni nu numai ca nu au intervenit in favoarea victimelor, ci si-au insusit bunuri jefuite, ori au atras atentia pogromistilor asupra unor trecatori evrei.

Cu toate acestea, s-au inregistrat si cazuri de crestini care au salvat evrei in mod dezinteresat, ascunzandu-i in casele lor. Ulterior, unii dintre acesti crestini au fost pedepsiti de autoritati. Au existat si crestini care au contribuit financiar pentru ajutorarea victimelor. Este interesanta atitudinea unei parti importante a intelectualitatii rusesti, in favoarea victimelor. Sunt cunoscute scrierile unor mari scriitori rusi, precum Lev Tolstoi, Vladimir Korolenko si Maxim Gorki in favoarea evreilor.

Atitudinea lumii evreiesti a fost de solidaritate, de efort pentru ajutorare si de indemn la organizare, la autoaparare, la renuntarea la dependenta fata de altii. Indemnuri la organizare si autoaparare au aparut in poezia „Rahamu” (Aveti mila), scrisa in limbile idis si ebraica, de poetul Shimon Frug. Ele au aparut si in scrieri ale ideologilor Ahad Haam (Asher Ginzburg) si Vladimir Zeev Jabotinsky, in limbile ebraica si rusa, precum si ale istoricului Shimon Dubnov. Tragedia a fost reflectata si in arta, de pictorul Lilien. Dar cel mai profund a fost resimtita intr-o poezie si un poem ale poetului Haim Nahman Bialik, in limba ebraica. Bialik a vizitat orasul Chisinau in lunile mai-iunie 1903, timp de cinci saptamani. El s-a aflat in fruntea unei delegatii trimisa la Chisinau de un comitet desemnat special, intemeiat la Odesa sub conducerea lui Ahad Haam si a lui Shimon Dubnov, cu scopul ajutorarii victimelor, dar si a cercetarii desfasurarii pogromului, a adunarii de marturii si documente in acest sens. Aflat la Chisinau, Bialik a strans numeroase documente, precum si marturii ale supravietuitorilor. Poezia „Al hashkhita” (Despre macel) a scris-o atunci cand se afla la Chisinau. Poemul „Beyir haharegah” l-a scris ulterior, in vara anului 1903, cand se afla la socrul lui, la Gorobshcina, unde urma sa pregateasca volumul de documente despre pogrom pentru publicare. In cele din urma, Bialik – poet – a scris acest poem in limba ebraica, publicandu-l in acelasi an. Poemul a fost tradus in limba rusa si publicat in aceasta limba de Vladimir Zeev Jabotinsky. Volumul de documente a ramas inedit. El a aparut abia in anul 1991, sub titlui „Eiduyoth nifgaey Kishinov” (Marturii ale victimelor de la Chisinau), sub ingrijirea lui Yakov Goren, la Tel Aviv, in limba ebraica. Un volum antologic despre pogromul de la Chisinau a aparut in anul 1953, la 50 de ani dupa pogrom, la Tel Aviv.

In incheiere am hotarat sa adaug traducerea unui scurt fragment din prima parte a poemului „Beyir haharegah” (In orasul macelului) de Haim Nahman Bialik din limba ebraica in limba romana. Fragmentul descrie adevarate scene de groaza, ale dezastrului rezultat din lipsa de omenie a unor indivizi cu pretentie de oameni, care ar putea fi calificati drept pitecantropi sau calibani. Nu stiu daca traducerea va place cititorilor: in domeniul traducerii in versuri nu sunt decat amator. Nu stiu nici daca poemul, tragic, nu va starni mania cititorilor. El este scris in maniera de acum 100 de ani.

ORASUL MACELULUI

De:Haim Nahman Bialik
(fragment, traducere de Lucian-Zeev Herscovici)

Du-te in orasul macelului si intra in curtile sale,
Sa vezi sangele cu proprii tai ochi si sa-l pipai pe garduri cu mainile tale,
Sa-l pipai pe copaci si pe pietre si pe tencuiala zidirilor,
Este sangele inchegat, unit cu creierii zburati ai martirilor.
Si de acolo ai ajuns la ruine si ai sarit peste gropi si pietre
Si ai trecut pe langa ziduri daramate si pe langa sfaramate vetre,
In locul cel mai distrus, cu gropile largite,
Intunericul pietrei negre si goliciunea caramizii arse, murdarite,
Care arata ca cicatrici deschise peste rani grave, inegrite,
Ce nu mai pot fi vindecate, lecuite.
Iar picioarele tale s-au scufundat intre pene risipite si s-au lovit de metal facut bucati,
De cioburi, sfaramaturi aruncate, rupturi de carti.
Vezi chin si suferinte, distrugere totala, lume sfaramata
Si nu vei putea sa suporti, vei pleca de acolo deindata.
Si au inflorit salcamii si mirosul florilor lor
Il simti ca un miros de sange, ingrozitor.
……………………………………………………………………
Pentru ca Dumnezeu primavara si macelul impreuna le-a chemat,
Soarele a stralucit, salcamul a inflorit, ucigasul a injunghiat.
Si ai fugit si ai venit in curte, iar in curte este un damb rau,
Damb pe care au fost decapitati doi: evreul si cainele sau.
O secure le-a taiat capetele si apoi i-au azvarlit la gunoi,
Si in seara macelului, porcii le-au scormonit trupurile si le-au rostogolit in noroi.
Maine va ploua si apa ii va tara in pustiu, in zavoaie
Si sangele lor nu va mai striga din gunoaie,
Caci in adancuri vor creste spini, ciulini fara rost
Si totul va reveni ca inainte, asa cum a fost.

Acest articol a fost publicat duminică, 27 decembrie 2009 la rubrica Istorie si actualitate.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.