Dupa negocieri intre Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene, bugetul pe anul 2010 a fost aprobat in Buxelles joia care tocmai a trecut. Cea mai remarcanta caracteristica este, evident, o marire procentuala de 6% in comparatie cu 2009. Interesant este sa urmarim care sunt zonele carora li se acorda prioritate si mai ales daca deja se pot remarca, in stadiu incipient, consecintele Tratatului de la Lisabona care acorda responsabilitati sporite Parlamentului European (PE).
In primul rind, care sunt prioritatile bugetare pentru 2010? Fara indoiala, “bugetul pe 2010 garanteaza resursele financiare necesare pentru a continua programele curente ale UE si a se concentra pe acele probleme legate de redresarea economica”, asa cum declara Comisionarul responsabil pentru buget Semeta. In mod concret, aceasta prioritate se reflecta in cele 45% din totalul de 141.4 miliarde euro dedicate masurilor pentru crestere economica si combaterea somajului. 64.3 miliarde euro vor fi repartizate programelor de imbunatatire a infrastructurii, de cercetare si dezvolare, de sustinere a intreprinderilor mici si mijlocii, ca si catre Fondul Social European, de care vor beneficia circa 9 milioane de europeni.
Bugetul pe 2010 aduce noutati si pentru noile tari membre, asa numitele UE-12 (statele care au aderat in 2004 si 2007). Pentru prima oara, aceste tari vor fi destinatarele unei majoritati din Fondul Structural si de Coeziune (52%). Ele beneficiaza si de sustinerea agriculturii, primind acum 20% sau 11 miliarde euro in acest domeniu. Statisticile UE indica o crestere medie a veniturilor producatorilor agricoli din noile state membre cu 47% in comparatie cu perioada de dinainte de aderare. In general, se poate constata ca noii membri au reusit sa mobilizeze sentimentele de solidaritate la nivelul intregii Uniuni si sa argumenteze ca a le oferi lor, zonelor celor mai afectate de catre criza economica mondiala, aceasta sustinere suplimentara este in favoarea economiei europene in general.
Desi domeniul economic este categoric destinatarul unei majoritati a bugetului, prioritatile strategice si de securitate nu sunt citusi de putin de neglijat. Pe linga proportii marite acordate ajutorului umanitar si dezvoltarii in tarile sarace, ca si politicilor internationale de mediu (ajutorul extern ridicindu-se acum la 8,1 miliarde euro), UE investeste mult in politici interne care sa promoveze sentimentul de siguranta in Europa. Proportional vorbind, bugetul pentru proiecte finantind combaterea crimei organizate si a terorismului ca si controlarea migratiei catre Europa, este destinatarul celei mai mai cresteri in 2010 in comparatie cu anul acesta, 16,2%, ridicindu-se acum la aproximativ un miliard euro.
Aceasta se poate interpreta ca o intensificare a constructiei “Fortaretei Europa”. Aceasta este o critica adusa Uniunii care, in acelasi timp in care liberalizeaza piata sa interna si elimina granitele intre tarile membre, isi intareste frontierele externe, construind ziduri aproape impenetrabile pentru non-europeni. Proportia mare din bugetul general pentru protectia impotriva amenintarilor externe subliniaza mentalitatea de cetate asediata si dublul standard aplicat acasa si in afara: liberal si tolerant in directie introvertita, protectionist si discriminator in directie extrovertita.
Care este influenta noului Tratat de la Lisabona asupra bugetului pe 2010? Ca si inainte, procedura de aprobare a bugetului este initiata in Comisia Europeana, care este responsabila pentru schitarea prioratilor pentru anul care vine in concordanta cu planul pe sase ani aprobat in cazul de fata in 2007 si care se extinde pina in 2013. Propunerea de buget este discutata in Parlamentul European (in comisia specializata pe chestiuni financiare) ca si in Consiliul Uniunii Europene. Parlamentul si Consiliul formeaza cele doua componte ale legislativului la nivel european. In schimb, Tratatul de la Lisabona sporeste atributiile Parlamentului in ceea ce priveste bugetul Uniunii. De acum inainte, Parlamentul are drept de co-decizie in mai multe tipuri de politici, inclusiv agricultura. Ca si inainte, in chestiuni de buget Consiliul si Parlamentul trebuie sa se puna de acord inainte ca bugetul final sa fie aprobat de catre PE.
Bugetul pe anul 2010 este marcat de “spiritul Lisabonei” in sensul in care sentimentul ca Parlamentul are responsabilitati sporite nu numai din punct de vedere legal ci si ca perceptie in rindul altor oficiali europeni (din Comisie sau din Consiliu) este din ce in ce mai raspindit. In acest sens se remarca autoritatea PE de a impune o schimbare de buget in domeniul agriculturii (sustinerea industriei laptelui cu 300 de milioane euro) chiar daca formal dreptul de a se pronunta in aceasta problema va reveni Parlamentului abia de la anul.
Un alt efect al Tratatului de la Lisabona se va remarca in bugetul european pe 2010 in sectiunea pentru afaceri externe. Dupa cum am mai comentat in aceste pagini, incepind de la 1 decembrie 2009, Uniunea Europeana are un post echivalent cu un ministru de externe, in persoana Catherinei Ashton. Ashton va beneficia de sustinerea unui nou corp diplomatic, Serviciul European de Actiune Externa, care se asteapta sa aiba aproximativ cinci mii de angajati. Costurile rezervate sustinerii relatiilor diplomatice la nivelul UE nu sunt inca incluse in bugetul pentru anul viitor, ci se vor decide de catre Parlament si Consiliu abia in martie sau aprilie 2010.
Faptul ca bugetul pe relatii externe inca nu a fost hotarit este legat de chestiuni formale ca si de consideratii politice. Din punct de vedere formal, intirzierea propunerii de buget se justifica prin intrarea in vigoare tirzie, de-abia la sfirsitul anului acesta, a Tratatului de la Lisabona, care nu a lasat suficient timp pentru planificarea in detaliu a costurilor legate de nourile posturi de ministru de externe si corp diplomatic European. Cu toate acestea, s-a putut estima ca in contextual rolului marit al Uniunii pe plan international, bugetul total pentru actiunile externe ale UE trebuie sa creasca seminificativ, cu 15,9% fata de 2009, ridicindu-se acum la 282 milioane euro.
Din perspectiva politicii institutionale la nivel european, neclaritatile legate de bugetul pentru externe sunt problematice pentru ca Tratatul de la Lisabona nu da linii clare de urmat in ceea ce priveste impartirea responsabilitatilor intre respectivele guverne nationale ale statelor membre si ministrul de externe supranational european. Deja se remarca anumite tensiuni intre Comisia Europeana, care reprezinta interesul general european, comun tuturor celor 27 de membri, si Consiliul Uniunii Europene, organul interguvernamental al UE, in care sunt reprezetati toti ministrii nationali. Decizia lui Ashton de a isi plasa fizic biroul in sediul Comisiei si a-si angaja personalul administrativ pentru noua pozitie dintre fostii sai colaboratori de la Directoratul General Transport a generat temeri printre membrii Consiliului. Acestia se indoiesc ca noul Reprezentant Inalt pe Relatii Externe va tine cont de parerea guvernelor nationale si ca prin deciziile discutate mai sus Ashton a demonstrat ca ramine atasata de Comisie si de o viziune federativa asupra Europei . Aceste tensiuni interne se pot reflecta in discutii si negocieri prelungite legate de bugetul pentru noile pozitii in domeniul relatiilor externe.