ACUM.TV

Comentariul la poza al lui Adrian Boldan: de la stanga la dreapta: Vlad Solomon, Adrian Boldan, Hanna Boldan, Rabbi Guttman, rebbetzine Guttman, la rabin acasa. P.S. ora din fotografie e cu 7 ore mai devreme, pentru ca uitasem sa trec ora Israelului :))

De vreo luna nu l-am vazut pe Adrian aparind pe scena imaginara a listelor de palavre, pe Internet. Nu are rost sa intreb pe nimeni pe unde se plimba, uneori povesteste el insusi despre calatoriile sale de sute de kilometri, prin Canada, USA sau Israel, impodobeste naratiunea cu umor, se autoironizeaza, cind isi descrie pataniile alaturi de „nefasta” , Hanna.
AB este un personaj de roman, sau mai degraba de film, pentru ca, daca nu l-as fi cunoscut, as fi crezut ca nu exista cu adevarat, dar ar trebui inventat. Cind am fost invitat, de Daniel, pentru prima oara pe Rom-Jews, am crezut, din articolele care le aducea pe grup, ca e un reprezentant al Sochnutului ( Agentia Evreiasca), in timp am aflat ca are doua fiice in Israel, iar numarul nepotilor sai creste exponential, ma intreb daca tine minte numele tuturor. N-am nici cel mai mic dubiu ca traieste in cel putin doua lumi, pe de o parte e evreu ortodox, ultra-religios, pe de alta tine pasul cu lumea moderna, accepta in mod natural alteritatea si nu uita ca, in vremurile de demult, inainte de „a cadea in cap”, cum spunea de multe ori, era ateu…
Esperantist… parca a povestit o data ce-l determinase sa-si insuseasca aceasta limba, pe care azi o vorbesc si fiicele sale… Imi place sa citesc glumele in esperanto, pe care le si traduce, pentru cei nevinovati…
De citeva ori m-am adresat lui Adrian sa-mi explice tainele lumii virtuale, el, ca un scamator, le dezleaga in citeva secunde. E intotdeauna gata sa ajute, chiar si oameni carora abia le-a zarit numele pe un ecran dreptunghiular. A, ii place sa provoace, daca n-ar arunca cite o replica ambigua n-ar mai fi el… Dar cel mai mult ii plac subiectele iudaice, de citeva ori l-am acuzat de misionarism, dar nu este un adevarat misionar, nu insista, nu siciie, mai arunca cite o poanta despre enoriasii din sinagoga pe care o frecventeaza…
Valiza alba… pe care o luam cu noi pe lumea cealalta… ce i-a venit, deodata, sa scrie tocmai pe acest subiect, sa fie poet pentru o clipa? Si de ce a adus vorba, de atitea ori, despre tatal sau, cu care are un dialog imaginar continuu, chiar daca nu o marturiseste public? Poate, totusi, o sa scoata la iveala manuscrisul pe care Emil Boldan z’l i l-a lasat mostenire, ar fi mare pacat sa se piarda, mi-a promis ca mi-l trimite si incercam sa-l editam, dar mereu e prins cu alte treburi, pentru ca multi ii solicita ajutorul si toti stiu ca se pot bizui pe el.
L-am intilnit doar de citeva ori, in Israel, o data ne-am indopat la un restaurant de peste, ultra-kasher, la Ierusalim, plin de religiosi, ne-am fotografiat impreuna, mi-am pus palariuta unui strain, in gluma, chiar, sa nu uit sa-i cer, pe skype, sa-mi trimita iar poza, nu stiu pe unde am ratacit-o. Cu alta ocazie, ne-am dus la rabinul Gutman, care il cunoscuse pe tatal sau, cred ca i-a fost elev, si acolo a facut poze, voia sa imortalizeze fiecare loc prin care trecea, dar, mai ales, oamenii. De curind rabinul Gutman m-a rugat sa apelez la Adrian, sa descopere urmele nepotului unui enorias, la Vancouver. Inca nu mi-a comunicat nimic, trebuie sa-i amintesc, ce sa-i faci, mai uita si el.
As vrea sa fac o emisiune radiofonica despre AB si ciudateniile sale, Adrian inregistreaza emisiunile mele, chiar daca bombane ca, de citeva ori, le-am facut de Shabat. Noroc ca locuieste la Toronto, fusul orar il scuteste de pacate… Ei, sigur ca nu voi face emisiunea de Shabat, de data asta, ca vreau sa participe si el, sa povesteasca macar o patanie hazlie… Poate chiar despre cit ne-am chinuit sa gasim, in Bnei-Brak, un restaurant strrrrrrrrrrrrrrict kasher, dupa exigentele sale si ale sotiei, doar stim bine cine comanda in familia Boldan, „nefasta”, desigur…
Alta data ne-am intilnit cu citiva colegi virtuali la Nir-Etzion ( hotel pentru religiosi, linga Ein-Hod), exista acolo o sala de mese speciala pentru piosi… eu am anuntat ca a sosit in Israel un mare rabin din Toronto, cei din jur priveau cu curiozitate barba lui bogata… colegii erau putin fisticiti, dar el se simtea in largul lui in orice societate.
Am fost, acum un an, solicitat de redactorii de la revista internetica ACUM ( www.acum.tv) sa gasesc pe cineva religios, sa povesteasca despre victimele atacului terorist din Mombay, la sediul Habad, imediat m-am gindit la Adrian, care a scris un articol excelent, a colaborat ulterior si cu alte materiale, despre sarbatorile evreiesti… O sa-i amintesc sa scrie iar, pentru ca are talent si, mai ales, are ce spune.
Am inteles ca, in curind, va face „alya”, adica va emigra in Israel, sa fie alaturi de fiice si galagiosii sai nepoti ( deocamdata doar 14). Sint sigur ca se va adapta rapid, abia astept sa ne intilnim la o cafea si sa ne ciondanim pe teme politice.
Vad ca ma iau cu vorba si nu ajung sa creionez pesonajul, dar poate oare cineva sa realizeze portretul acestui OM, din citeva linii, in citeva fraze?
Mi-a ajuns la ureche un zvon, ca ar fi murit acum o luna, intr-un accident, la Toronto, ba mai mult, ca ar fi fost inmormintat noaptea la Ierusalim, la doar doua ore de la aterizarea avionului care transporta sicriul, ca as fi fost prezent la inmormintare, alaturi de alti prieteni, reali si virtuali… Si ca zilele astea are loc comemorarea, 30 de zile… Stupida birfa, e doar un banc macabru, adus pe listele de palavre de cineva lipsit de simtul umorului. Daca ar fi asa, n-as scrie despre el la timpul prezent, stiu bine ca va aparea in curind si va spune ceva de genul ” Mort, mort, dar macar s-o stiu si eu…”.

Vlad Solomon – Kiriat Ono, Israel

Acest articol a fost publicat duminică, 20 decembrie 2009 la rubrica Medalion.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.