Recentele alegeri prezidențiale au constituit nu numai un specatacol jalnic și inutil ca formă, dar au și evidențiat falimentul politic total al conducerii partidelor din România.
S-o luăm pe rând: PD-L – condus de facto și dominat de președintele Traian Băsescu așa cum nici Ion Iliescu nu a dominat vreodată PSD – este doar un vehicul personal al șefului statului, lipsit de orice direcție ideologică și populat la vârf aproape exclusiv din sicofanți.
Președintele nominal al partidului, Emil Boc, deși reînsărcinat să încerce formarea unui nou guvern, s-a compromis total, ca un lider fantomatic, obedient 100% președintelui Băsescu. Ceilalți lideri ai partidului, care-și datorează ascensiunea tot lui Băsescu, nu vor face nimic pentru a submina autoritatea acestuia, mai ales acum când tocmai a fost reales președinte al României.
PSD nu-și revine încă din șocul eșecului liderului său Mircea Geoană în alegerile prezidențiale, care vorba englezului, a smuls înfrângerea din fălcile victoriei. Lipsit de charismă și dând dovadă de oportunism, liderul PSD este pândit acum de colegii săi de la vârf. Dar cine sunt aceștia? Nimeni alții decât compromișii Adrian Năstase, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie, etc, și vegheați de președintele de onoare, inconturnabilul Ion Iliescu.
PNL nu e nici el într-o situație mai bună. Crin Antonescu încă nu a eliminat din sistemul său veninul acumulat împotriva lui Ion Iliescu și resentimentul creat de umilitoarea sa înfrângere din primul tur al prezidențialelor. Diferențele sale cu Călin Popescu Tăriceanu, fostul lider al partidului, sunt din ce în ce mai vizibile și conjugate cu alianța de conjunctură cu PSD riscă să scindeze PNL. Oamenii din preajma sa sunt de același tip ca și cei de la PSD, figuri ale căror termen de expirare a trecut de mult.
În sfârșit UDMR a avut probabil cel mai jalnic sezon politic din ultimii 20 de ani. Uniunea a fost pedepsită crunt la alegerile prezidențiale. În primul tur, candidatura sa fantomatică și inutilă, pe nume Hunor Kelemen, a obținut cel mai slab scor – sub 4%, comparat cu Gyorgy Frunda și Bela Marko în anii 1996, 2000 și 2004. Iar în turul doi, electoratul maghiar din România, îndeobște atât de disciplinat, a sfidat recomandarea de vot pentru Mircea Geoană, fie stând acasă în procentaj record, fie votând mai degrabă pentru Traian Băsescu. De unde și virajul post-electoral al UDMR în brațele PD-L.
În felul acesta, electoratul UDMR a arătat că e mai inteligent decât liderii săi, în orice caz decât un alt personaj “expirat” – președintele Bela Marko – și decât candidatul eșuat Humor Kelemen.
Singura șansă: tinerii
În aceste condiții, orice lider responsabil de partid într-o țară democratică nu ar avea decât o singură soluție: demisia.
Și cum în toate cele patru mari partide democratice ale României liderii sunt înconjurați în majoritate de politicieni a căror vreme a trecut de mult, singura soluție este alegerea unor lideri tineri și necompromiși.
Nu vă impacientați, demagogia nu e punctul meu forte, am și propuneri concrete.
Pentru PD-L o sugerez pe Andreea Paul-Vass (http://www.andreeavass.ro/).
În vârstă de 31 de ani, actualmente consilieră a premierului Boc, doctor în economie, Andreea este unul dintre puținii politicieni români cu o viziune europeană a politicii, competentă și bună comunicatoare, de o eleganță și o politețe nefirești pe scena politică românească. Bineînțeles că PD-L preferă să promoveze persoane ca Elena Udrea sau Elena Băsescu, dar Andreea ar reprezenta un suflu proaspăt în fruntea acestui partid și în mod cert nu ar fi un valet al președintelui Băsescu, așa cum este Emil Boc. Andreea a semnat mai multe articole pentru revista ACUM.
Ca lider PSD îl propun pe Titus Corlățean(http://www.tituscorlatean.ro/). În vârstă de 41 de ani, deputat de Brașov între 2000 – 2004, ales senator de Brașov în 2008 și președinte al Comisiei de politică externă a Senatului, Titus a fost între 2003 – 2004 secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în prealabil fiind diplomat de carieră. Cu o limbă ascuțită, dar niciodată mitocan, el a apărat – ceea ce nu e totdeauna ușor – cauza PSD, fiind o prezență remarcată în mass-media și, ce e mai important, neapărând ca implicat în certurile intestine din partidul său.
Pentru șefia PNL o sugerez pe Alina Gorghiu(http://www.alinagorghiu.ro/). Cartea sa de vizită a acestei tinere de 31 de ani este mai modestă decât a altor politicieni tineri. Aleasă deputat de București în 2008, doctorandă în drept penal, Alina are ingrata sarcină de a contribui la reformarea unui PNL care nu pare să se regăsească în opoziție.
În sfârșit, pentru funcția de lider al UDMR îl propun pe un alt colaborator al revistei noastre, Tihamer Czika (http://tihiczika.wordpress.com/). În vârstă de 27 de ani, de profesie jurist, liberal, ateu și cosmopolit, Tihi este o excepție printre politicienii din România. Deși este un apărător consecvent al drepturilor ungurilor din România, Tihi privește nu înauntru spre minoritate, ci afară, înspre societatea românească și europeană în ansamblul ei. Deși a candidat fără succes în 2008 pentru un post de deputat, viziunea sa politică îl recomandă ca lider al unui partid împitrit parcă de 20 de ani în lipsa de proiect.
Veți spune că n-ați auzit de acești tineri. Iar eu vă voi răspunde: ei și? Alternativă aveți? Nu? Atunci îndurați-i în continuare pe Boc, Geoană, Antonescu și Marko și nu vă mai plângeți de calitatea redusă a vieții politice din România.
Multumesc pentru ca aduceti in atentia opiniei publice faptul ca exista si o generatie tanara in partidele din Romania, generatie care trebuie promovata.
Mersi mult. Nu stiu ce sa zic. Ma simt flatat intra-un fel. Pe de alta parte sunt un om realist, si stiu ca inca un timp foarte bun nu am nici o sansa la asa ceva. Sunt prea mic si prea diferit de modelul de politician care are sanse in UDMR la ora actuala. Nu am in spate nici mai multe organizatii teritoriale nici vre-un grup de interes economic. Fac parte dintr-o platforma idologica foarte zgomotoasa si urmarita, insa destul de izolata si mica.
Multumesc. Sunt uimita sa citesc si articole pro in presa internauta 🙂 suntem atat de concentrati pe destructurare si anulare, atat de putin concentrati pe solutii incat citesc acest articol ca pe o bula de oxigen, desi nu cred ca am pregatirea necesara sa conduc un partid politic.
Dar o institutie publica de profil cred ca da! Nici macar aceasta sansa nu o am. Nu ni se permite sa ne formam ca lideri cu competente pe anumite domenii, darminte ca potentiali lideri de partid. Invat si simt multe, iar experienta politica din ultimii doi ani m-a incarcat destul de negativ. Nu renunt insa sa-mi cultiv idealismul, sa-l plivesc si sa-l ud zilnic pentru a putea face diferenta cu adevarat la un moment dat. Trebuie sa muncesc mult pentru a castiga experienta si competentele necesare, sa lupt cu incapatinare pentru valorile in care cred, chiar daca asta ma costa pentru moment cativa „functii politice”.
da sunt de acord cu ideile mai sus:)