Scandal politic în lumea minorităţii maghiare: Szász Jenő, împreună cu alţi doi tovarăşi de partid s-a afişat la o Recepţie la Palatul Cotroceni, de Ziua Naţională. Dincolo de penibil, evenimentul scoate la lumină probleme delicate şi grave în relaţiile româno–maghiare, legate de momentul Marii Uniri.
Începem cu o mică paranteză, cine-i de fapt acest distins domn Szász Jenő. El este fostul primar din Odorheiu Secuiesc şi autoritarul preşedinte al Partidului Civic Maghiar, un minipartid de dreapta al maghiarilor din România, sensibil mai radical şi mai naţionalist decât UDMR-ul. Acest lider este aspru criticat câteodată chiar şi de proprii săi colegi de partid din cauza atitudinilor sale dictatoriale, setei de putere şi de simpatia faţă de un alt jucător politic, mult mai notoriu, dar cu „calităţi” foarte similare: Traian Băsescu.
Ei, chiar şi vorbind despre un personaj atât de disputat, un om normal (a se înţelege aici unul care a auzit de România numai din ştirile externe) n-ar pricepe cum adică acest gest ar avea valoare de ştire, darămite cum ar putea deveni subiect de scandal.
Dar la noi totul este altfel.
A participa – ca maghiar minoritar! – la serbările zilei naţionale a României e oraecum jenant, dat fiind faptul conotaţiile istorice nu tocmai fericite privind acest grup etnic. Astfel nu numai că vicepreşedintele partidului a demisionat din cauza scandalului, dar o parte din presa maghiară chiar s-a şi revoltat cum un lider maghiar – mai ales unul de dreapta, care nu are obiceiul de a-şi ascunde ideile naţionaliste – poate participa de bună voie şi nesilit de nimeni la o astfel de sărbătoare. (n.b. liderii UDMR cu funcţii mai importante sunt invitaţi la asemenea evenimente pe bază de protocol, care pur şi siplu nu se cuvin a fi refuzate).
Punct de vedere ciudat, fără drept de apel. Dar mai ales ridicol. O fi această sărbătoare naţională cum o fi, dar totuşi e (sau cel puţin ar trebui să fie) a tuturor cetăţenilor români. Comunitatea maghiară are dreptul să trateze evenimentul marcat de sărbătoarea naţională în contimuare ca şi o zi de doliu, chiar până la sfârşitul lumii, dacă aşa vrea muşchii săi (vezi: trăim într-o ţară liberă), fără gândul de a se împăca cu situaţia, dar nu aş numi această alegere nici pe departe ca şi una cugetată.
Totuşi să fim drepţi şi să privim şi cealaltă faţă a monedei. S-au întâmplat multe lucruri tragice, dar şi pozitive în istoria României; în orice caz destul de multe care ar merita să se considere ca sărbătoare naţională a României. Chiar două exemple bune din start: căderea regimului comunist sau instaurarea regimului domnitorului A. I. Cuza (după mine cel mai mare om politic român al tuturor timpurilor).
Atunci de ce tocmai 1 Decembrie?
Da, trebuie să recunoaştem că a fost un moment de bucurie pentru mulţi români, dar în acelaşi timp şi un moment controversat în istoria ţării. Formaţiunea profund nedreaptă numită Imperiul Austro–Ungar a fost „reparată” printr-o nedreptate la fel de mare: chiar părţi compacte cu populaţie majoritar maghiară au fost practic smulse, fără ca părerea locuitorilor să fie luaţi în seamă măcar aşa, de formă (greu de crezut de exemplu că majoritatea populaţiei din Crişana sau secuime ar fi fost de acord cu modificarea graniţelor). Şi iertaţi-mă, dar gestul de a privi situaţia cu o oarecare empatie lipseşte aproape cu desăvârţire în rândul etnicilor români. Ei consideră că doar au primit ceva ceea ce de fapt le şi-a aparţinut întotdeauna.
În oglinda celor de mai sus procesul de făurire a României Mari poate că nu era chiar aşa un marş glorios. Ardealul, ca un măr al discordiei, a rămas în continuare un fel de simbol al rivalităţii sau chiar al duşmăniei dintre cele două popoare. Ne place sau nu, ambele naţiuni au demonstrat cu vârf şi îndesat că
habar n-au cum să trateze problema Transilvaniei.
Ca şi copiind după indigo, acum a venit rândul României să arate lumii cum se pot batjocori minorităţi naţionale în stil autentic de Europa Centrală şi Balcani. În ciuda declaraţiei aşa de mult amintite de la Alba Iulia. Şi s-a avut mare grijă ca singura soluţie justă la vremea respectivă – cea a Ardealului autonom – să fie compormisă. Şi de o parte, şi de alta.
Astăzi, din fericire trăim o Europă mult mai modernă şi unită. Se poate întreba, ce importanţă au aşa numitele graniţe (devenite mai mult modice), dacă beau cafeaua de dimineaţă la Cluj, iau masa cu partenerul de afaceri în Italia sau Anglia şi pot să petrec cina iarăşi cu familia, totul cu o carte de identitate şi un bilet Wizzair dus-întrors de o sută de lei sau cel mult două. Dar – de data asta din păcate – trăim în acelaşi timp şi într-o Europă de Est, încă naţionalistă, conservatoare, obişnuită cu o gândire bazată pe simboluri naţionale. Astfel graniţele încă persistă în minţile oamenilor. Over and over again. Şi o să persiste în continuare, dacă nu admitem că încă avem o problemă – veche de peste 90 de ani…
Atunci care-i soluţia?
Un Ardeal autonom, cu modificarea graniţelor şi cu toată răvăşeala şi harababura, ţinându-se inevitabil unui astfel de pas? Sau o nouă zi naţională, alta decât aniversarea Marii Uniri? Nu – sau cel puţin nu neapărat. O clarificare obiectivă, lucidă a semnificaţiei momentului 1 decembrie 1918 ar fi de ajuns. Dar să se facă odată, pentru totdeauna!
Acest lucru nici măcar nu-i aşa de greu cum pare la prima vedere. Chiar revizioniştii cei mai înverşunaţi, într-un moment de oarecare luciditate pot să-şi dea seama că vremurile regatului maghiar de dinaintea 1918 s-au apus şi nu numai că nu-i posibilă reînvierea lor dar nici nu are prea mult sens. Dar şi în cazul că – prin absurd – oficialii români ar recunoaşte ca momentul Marii Uniri (şi ceea ce a urmat după) n-ar fi fost răspunsul cel mai echitabil dat nedreptăţilor suferite de românii din fostul imperiu Austro-Ungar, chiar şi un banal „vă cerem scuze pentru neplăcerile cauzate” ar avea un efect frenetic în rândul minorităţii maghiare.
Şi partea interesantă este că nu numai.
Fără nici un dubiu, există un anumit sentiment latent de vinovăţie din partea populaţiei majoritare, în mare măsură responsabil manifestărilor naţional-şovine şi de extremă dreapta. Ei, acest sentiment, odată „exteriorizat” şi prelucrat de conştiinţa colectivă a poporului român prin a cere scuze ar putea aduce liniştea şi pacea sufletească privind problema spinoasă a Ardealului. Şi – ca reacţie pozitivă – sunt sigur că astfel şi autoturismele „decorate” cu matriţe de Ungaria Mare se vor decima foarte curând.
Scurt şi concis. Dacă – în mod miraculos – un oficial de mare rang s-ar rosti la anul că „sorry, ceea cei-i o bucurie pentru noi s-ar putea să nu mai fie aşa de mare pentru alţii, dar hai să încercăm să trecem peste asta, doar vrem să fim fericiţi în acceeaşi patrie comună”, am putea să sărbătorim din nou.
De data asta, împreună. Cu inimă mai uşoară, cu ţuică şi pălincă, fiecare după preferinţele sale. Şi – nu în ultimul rând – distrându-ne pe seama scandalagiilor meschine şi penibile.
http://limbacailor.wordpress.com/
Domnule Zoltan Biro, nu sunt deloc de acord cu dvs.
Ziua de 1 Decembrie a fost stabilita sa fie sarbatoarea nationala a Romaniei. Preferinta multora, inclusiv a mea, ar fi fost ca sarbatoarea nationala sa nu fie iarna. Dar sa fim sinceri: ce reprezinta de fapt ziua de 1 Decembrie?
O zi a justitiei pentru Transilvania, si nu ar trebui sa fie considerata in nici un caz o zi nefasta pentru maghiari. La 1 Decembrie 1918 toate minoritatile din Ardeal cu exceptia maghiarilor au sustinut aceasta actiune politica! De exemplu sasii si svabii au fost pe atunci cei mai infocati sustinatori ai romanilor si nu ai maghiarilor asupritori.
La Alba Iulia s-a declarat ca toti locuitorii Transilvaniei trebuie sa aiba drepturi egale!
Cu ce cuvant nu sunteti de acord?
Titulescu a declarat ca granitele dintre state nu pot fi perfecte pentru toti (el nu concepea ca se pot face deportari sau „ethnic cleansing”, dar ca toate granitele trebuie sa devina virtuale! Adica usor de penetrat pentru familii sau grupuri. Ceea ce a inceput sa se infiripeze abia azi in EEU, cu o apreciabila intarziere istorica.
Dvs uitati cu desavarsire care era situatia istorica inainte de de anul 1918. Peste trei milioane de romani din Transilvania nu aveau nici un drept national, desi ei reprezentau de departe majoritatea absoluta in aceasta provincie!
Dualismul austro-ungar instalat la putere in 1867 a incercat din rasputeri sa blocheze tuturor celorlalte nationalitati ale imperiului ascensiunea la a avea aceleasi drepturi ca si austriecii si maghiarii!
Nu vreau sa intru in amanunte, dar il citez pe istoricul maghiar Lendvai Pal care a spus clar ca Ungaria de atunci era o „Ungarie din petice” pe care dansul o regreta totusi. Adica o Ungarie in care maghiarii erau o minoritate care impunea legile majoritatilor locale de alte nationalitati din imperiu.
Atitudinea pe care o consider normala si cea mai logica din partea minoritatii maghiare este de a sustine aceasta zi nationala si de a cere in acelasi timp sa se respecte in totalitate cererile romanilor de atunci, intre care cea mai importanta a fost egalitatea pentru toti si respectarea drepturilor nationale ale tuturor etniilor si culturilor!
DE ACEEA, CU TOT REGRETUL, EU NU POT SA VA DAU PE ACEST ARTICOL UN PUNCTAJ MAI MARE DE UNU.
Iar eu nu pot să-i dau decât nota 0 lui Anton Constantinescu pentru această criză de naționalism românesc, nepotrivită pentru un colaborator al revistei ACUM.
Anton nu se poate pune în pielea altora, altfel, după logica lui, ar trebui ca românii din Ucraina să joace de bucurie cu prilejul zilei de 28 iunie, ziua „eliberării Bucovinei de sub jug românesc”, iar arabii palestinieni din Israel să considere 15 mai 1948 nu Nakba – catastrofă, ci o zi a bucuriei.
Îi recomand lui Anton și tuturor celor care gândesc ca el să citească articolul 1 Decembrie şi ungurii , de Judit FERENCZ http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=8742
Nu cer nimanui sa tzopaie de bucurie pentru nimic. Cand afirmi ceva despre mine te rog sa o faci nu dupa ureche ci in mod corect. Unde am scris eu asta?
Dar cred cu tarie ca revizionismul violent nu are viitor. Ceea ce se spune si scrie pe you tube la subiectul Trianon nu este decat maculatura revizionista de tip fascist. Sa boicotam 1 Decembrie si sa-i condamnam pe criminalii de romani. Nu sunt de acord cu extremismul de nici un fel.
Nu mi-ai raspuns totusi la intrebarea mea: de ce crezi ca situatia anterioara primului razboi mondial era mai buna pentru toate popoarele oprimate din imperiu decat cea de dupa?
Faptul ca tu pui semnul semnul egalitatii intre ele este reprobabil. Nici macar istoricii maghiari nu mai fac asta, ci sunt cu mult mai rationali ca tine. Ei spun in esenta ca „dupa modul cum ne-am comportat cu nationalitatile imperiului ne meritam soarta”.
Nu cred ca ai citit istoria Ungariei scrisa de istorici unguri!
Parerea mea (si nu numai a mea) este ca tocmai asuprirea fara rezerva a tuturor nationalitatilor din imperiu a grabit despartirea acestora de imperiu.
Stii ce, hai sa trecem de la acuzatii fara baza la gandirea coerenta si prezentarea de dovezi.
Declaratia de la Alba Iulia este un model de declaratie democratica. Te-am rugat sa-mi arati cu ce punct al declaratiei nu esti de acord si tu in loc sa raspunzi la asta continui cu etichetarile. Hai sa parasim jignirile puerile si sa trecem la o discutie rationala, matura.
Deci te rog sa-mi spui cu care din punctele proclamate la Alba Iulia nu esti de acord.
La fel, te-am rugat sa precizezi de ce esti convins ca situatia tuturor nationalitatilor din imperiu a fost mai buna cand toate erau exploatate (cu exceptia celei austriece si maghiare).
Pana in 1867 austriecii reprezentau nationalitatea cu drepturi depline; din 1867 numarul nationalitatilor cu drepturi s-a ridicat la doua. PASUL URMATOR ERA USOR PREVIZIBIL: TOTI VOIAU DREPTURI EGALE.
Acesta era cursul firesc al istoriei.
Hai sa terminam cu epitetele si sa discutam normal, cu argumente. Dar te rog sa imi raspunzi la intrebarile mele.
Si te rog sa nu ma mai acuzi de „nationalism de mucava”, ca tu cunosti exact ce am scris pana acum.
Faptul ca tu nu ai habar de „legile Tisza” si crezi ca inainte de razboi era democratie in imperiu nu este un argument suficient ca sa ma acuzi.
REPET: PRINCIPIILE ENUNTATE LA ALBA IULIA IN 1918, LA 1 DECEMBRIE, SUNT VALABILE SI AZI. PUNCTUL SLAB ESTE CA ELE NU AU FOST APLICATE ASA CUM AU FOST CONCEPUTE, PENTRU CA AU VENIT LA PUTERE POLITICIENI CARE SI-AU VAZUT NUMAI DE INTERESELE LOR PERSONALE, CA SI DUPA 1989 DE ALTFEL.
DAR TE-AM RUGAT SA IMI DAI EXEMPLE CONCRETE: CU CE NU ESTI DE ACORD?
Petru, eu nu sunt de acord cu tine aici. Nu este vorba de nici o criza de nationalism. ma mir ca pana acum nu ai citit luarile mele de pozitie in privinta relatiilor romano-ungare.
Chiar daca ar fi vorba de Slovaci, Croati si altii, nu cred ca proclamarea independentei acestor tari si respectarea zilei lor nationale trebuie judecate in acesti termeni!
NU POT CREDE CA TU CONSIDERI CA SITUATIA INFAMA IN CARE SE AFLA MAJORITATEA ROMANEASCA DE ATUNCI TREBUIA CONTINUATA SI CA ASTA AR FI INSEMNAT DREPTATE.
Democratia nu inseamna niciodata sa taiem drepturile majoritatii, ci sa le respectam, acordand atentie in egala masura sau chiar intr-o masura mai mare si drepturilor minoritatilor.
Calea corecta de mers o consider largirea democratiei pentru minoritati ca sa ajunga la implinirea cerintelor formulate atunci si acum, iar nu respingerea oricarui drept acordat majoritatii.
La 3 milioane de romani existau 3 reprezentanti, in timp ce pentru minoritatile din Transilvania existau sute si sute de reprezentanti in Dieta de la Budapesta. Punctul meu de vedere este ca ACEST LUCRU A FOST IMORAL, INCORECT SI ERA NECESARA O SCHIMBARE.
Daca tu crezi altfel vreau sa imi explici de ce.
Lansarea ideii „Hungary from patches” a fost condamnabila. Si sustinerea statu-quo-ului nu era o solutie, cand toate nationalitatile din imperiu voiau egalitate in drepturi cu maghiarii si austriecii.
AR FI FOST CU TOTUL ALTCEVA SA AMINTESTI CA ACEA DORITA EGALITATE NU S-A IMPLINIT ASA CUM S-A PROPUS LA ALBA IULIA.
Anton, nu faci decât să continui și să aplici linia naționaliștilor de mucava.
Eu ți-am spus că nu faci decât să aplici o dublă măsură, făcând din Transilvania un caz excepțional.
Această provincie fusese sub stăpânire ungară, sub o formă sau alta timp de 1000 de ani, fiind cucerită când avea un statut incert, iar România nu exista.
Oricum, acest lucru nu mai contează după cum nu mai contează nici ce a fost în 1918, iar faptu că le ceri ungurilor să joace într-un picior de bucurie mă face să mă rușinez, mai ales că ești colaborator al revistei ACUM.
Le cer cititorilor noștri unguri scuze că avem și colaboratori care au astfel de poziții singulare pentru revista noastră.
Anton,
Te-ai repezit împotriva domnului Biro pentru că nu poate, pe bună dreptate, să sară într-un picior de bucurie că 1 decembrie e ziua națională a României, și ai citat din istoria românilor variantă naționalistă. Nu poți, ca orice naționalist (de mucava sau nu) să te pui în pielea unui ungur (cum alții sunt incapabili să se pună în pielea unui homosexual).
Ți-am recomandat, ca să înțelegi ce simte un ungur (și mă mir că în calitate de clujean n-ai aflat până acum, dar nu ești singurul) să citește articolul din revista ACUM de Judith Ferentz.
Nu este nicio pagubă că ungurii din România nu sunt, nici nu trebuie să fie, patrioți români. E suficient că sunt cetățeni loiali ai României, așa cum și românii din Ucraina sunt cetățeni loiali ai Ucrainei, fără să fie neapărat patrioți ucrainieni.
Istoria pe care o citezi, în mod necesarmente partizană și irelevantă la ora actuală.
Un lucru e cert: Transilvania e parte a României, tratatul de recunoaștere reciprocă a frontierelor a fost semnat și ratificat de România și Ungaria, ambele țări fiind membre ale UE.
Sunt alte chestiuni mult mai importante la ora actuală decât acest discurs naționalist obosit și perimat.
Am stabilit sa nu mai vorbim dupa ureche aici. Citez:
„Această provincie fusese sub stăpânire ungară, sub o formă sau alta timp de 1000 de ani, fiind cucerită când avea un statut incert, iar România nu exista.”
Care este realitatea?
Pana in 1526, cand Ungaria a sucombat la Mohacs si a fost transformata in Pasalac (Pasalacul de la Buda), Transilvania a avut regim autonom special in cadrul Regatului maghiar, fiind condusa de un voievod (Vajda), spre deosebire de celelalte parti ale Ungariei, cum ar fi Croatia, Slovacia, etc. care erau puternic subordonate coroanei.
Trebuie sa adaug ca multa vreme capitala Ungariei a fost la Bratislava, care se numea pe atunci Pozsoni (Pojoni), dar asta nu inseamna ca Slovacia trebuie iar sa intre in componenta Ungariei.
Intre 1526 si 1699, timp de aproape doua secole, Transilvania a fost ca si Moldova si Tara Romaneasca sub suzeranitate turceasca.
In anul 1699 Ungaria a cazut sub stapanirea Habsburgilor, de dominatia carora nu a reusit sa se scuture decat…dupa primul razboi mondial.
Din 1867 in 1918 Ungaria a ramas, cum am spus, sub dominatia habsburgilor dar a reusit sa cucereasca drepturi egale ale cetatenilor maghiari cu cei austrieci fara a aplica egalitatea in drepturi pentru alte nationalitati. Legile Tisza din 1910 au consfintit si mai mult subjugarea nationalitatilor din Imperiu.
In acest timp a avut loc o campanie de intensa maghiarizare a nationalitatilor de sub stapanirea ungara, dar nu a existat un stat ungar independent.
Toate acestea nu le citez dupa execrabila carte de istorie despre Transilvania scrisa de Pascu, ci dupa cartea de istorie a Ungariei scrisa de Lendvai Pal.
PS L-as ruga pe autorul articolului sa-si spuna si el parerile. Nimeni nu poate impune cuiva ce sa sarbatoreasca!
Doar atat ca eu nu cred ca este productiva linia condamnarii unei date istorice cand au fost exprimate unele din cele mai democratice principii. Lupta pentru drepturi are mult mai multe sanse de victorie daca se bazeaza pe colaborare decat pe confruntare. Asa cred eu si astept sa mi se spuna care sunt argumentele celor care nu sunt de acord cu mine.
Nu m-am repezit la nimeni ci am spus opinia mea si argumentele mele. Si nu toti ungurii gandersc ca domnul Biro, cunosc multi care gandesc altfel, chiar ca mine, te asigur. Sunt unguri care recunosc ca la 1 Decembrie s-a reparat o injustitie istorica si care sunt convinsi ca trebuie sa mergem inainte nu pe calea injuraturilor contra Trianonului, ci pe calea normala a luptei politice pentru drepturi civile pentru toti. Dar tot nu mi-ai raspuns cu ce nu esti de acord din programul romanilor din 1918?
Acest program acoperea in termeni foarte generosi asigurarea drepturilor tuturor minoritatilor si avea prevederi speciale pentru maghiari carora le spunea „poporul maghiar din Transilvania”.
Dar te-ai revoltat atat de tare pe mine ca am spus ca situatiile nu erau deloc echivalente (romanii in Imperiul austro-ungar NU AVEAU DREPTURI!- ACESTA A FOST ADEVARUL)
Oricate defecte au avut aplicarile practice ale punctelor de la Alba Iulia, nu se pune in nici un caz semnul egalitatii intre lipsa totala de drepturi a romanilor de pana in 1918 si drepturile maghiarilor de dupa 1918.
Toate scolile primare si secundare maghiare s-au mentinut, nici o scoala care avea elevi nu a fost inchisa. Am jurnalul mamei mele si stiu precis ce s-a intamplat atunci, pe cazuri concrete.
Mama mea, romanca, mergea dupa terminarea temelor pentru scoala in limba romana la prietena ei maghiara ca sa invete si in limba maghiara, facandu-i si ei lectiile.
Spre comparatie,inainte de razboi, satelor total romanesti li se trimiteau numai invatatori unguri si nu era admisa folosirea limbii romane decat in cazuri foarte rare, in conditii speciale: scoli confesionale, care erau de altfel foarte putine.
Dupa 1918 nu a fost dat afara din tara nimeni pe criteriul nationalitatii (compara asta te rog cu alungare a trei milioane de germani din Cehoslovacia si a altor milioane din Polonia mai tarziu). Dupa scrisele istoricului Lendvai au plecat din Transilvania la alegerea lor 197.500 de unguri, ca nu au acceptat stapanirea romaneasca.
Nici grofilor mari proprietari nu li s-au luat averile cu conditia semnarii juramantului fatza de Romania. Numai pamanturile celor care au refuzat sa semneze au fost impartite la taranii romani si unguri in reforma agrara din 1919. In „procesul petantilor” din 1926 de altfel Romania a fost obligata sa plateasca despagubiri mari celor care si-au pierdut averile in Transilvania.
Am o singura rugaminte, daca nu stii despre ce e vorba, AMANA ACUZATIILE INFAME PANA CAND AFLI.
Contestarea Trianonului a luat niste forme grotesti pe siturile maghiare acum. Verifica aceasta infamie si pe You Tube te rog. Nu lipseste nici o injuratura fanatica de acolo. Ori este evident ca pana si soarta minoritatilor de toate felurile a fost mai buna dupa primul razboi mondial decat lipsa totala, totala de drepturi a romanilor de dinainte de razboi.
Datoria noastra este macar sa-i respectam pe cei care au visat dreptatea si au murit pentru ea, si sa luptam pentru a indeplini ceea ce au visat ei.
Stiu ca nu cunosti limba maghiara, dar ti-as recomanda sa cumperi o harta a Transilvaniei din Budapesta, sa vezi cum toate localitatile romanesti au nume maghiare necunoscute la fatza locului de nimeni. Turistii americani s-au sesizat si au transmis un avertisment americanilor care viziteaza Ungaria: nu cumparati harti pentru Romania din Ungaria ca dati banii pe gunoi.
Ceea ce doresc eu nu este contestarea prosteasca a sarbatorilor romanesti, pe care o consider egoista si neintemeiata, ci adaptarea lor ca sa fie si maghiare. Un maghiar din Romania trebuie sa aiba motive sa-si poata iubi tara, care este si a lui.
Aceasta se poate face numai prin cresterea gradului de libertate. Asta nu este nici sovinism cum spui si nici nationalism de mucava. Nu vreau sa postam minciuni pe site numai pentru a fi apreciati de altii. Adevarul este suficient.
Nu este vorba de nationalism de mucava dle Clej. Cu toata neplacerea unora, sa recunoastem ca la 1 Decembrie 1918 a avut loc o necesara corectie, indiferent de faptul ca unii o injura azi.
Anton, vorbești mult și inutil, făcând propagandă naționalistă de mucava. Nu ești capabil, repet să te pui în pielea ungurilor care nu au de ce să se bucure pe data de 1 decembrie. Citește articolul citat și nu confunda revista ACUM cu situri U-tube.
Ești înghețat la nivelul lui 1918, suntem în 2009 și articolul lui Zoltan Biro este binevenit și civilizat, iar reacția ta tipică pentru majoritatea siturilor românești, iar înjurăturile aparțin acelora care gândesc ca tine și nu se pot pune în loc acestor unguri (așa cum alții nu se pot pot pune în locul homosexualilor).
Îmi aduc aminte de o discuție pe care am moderat-o la BBC între istoricii Neagu Juvara și Lajos Dememenyi, exact cu prilejul unei zile de 1 decembrie.
Atunci, Demenyi, care nu este un extremist iredentist, a explicat de ce mulți unguri nu se pot bucura de 1 decembrie. Iar Juvara, care pldedează și el pentru schimbarea zilei naționale la 10 mai, a spus: „A, nici nu mă gândisem la asta.”
Poți fi sigur Anton că revista ACUM nu va adopta punctul tău de vedere, deși dorința ta de a fi în permanență un Gică Contra te pune în situații jenante, cum este aceasta.
Repet, nu e nici o propaganda ci este o dicutie in contradictoriu.
Dar crezi ce vrei.
Am scris destule articole din care ai fi putut sa-ti dai seama ca nu sunt „nationalist de mucava”. Treaba ta daca le-ai publicat fara sa le citesti. Daca le-ai fi citit cu atentie, ai fi avut oricum alta parere.
Domnul Biro s-a revoltat ca un alt maghiar a indraznit sa nu gandeasca la fel ca dansul.
Nici macar nu e vorba de faptul ca domnul Biro nu se bucura de sarbatorirea lui 1 Decembrie!
E vorba de critica dansului ca altcineva a lasat impresia ca se bucura!
Treaba fiecaruia daca se bucura sau nu!
Dar contestarea unirii Transilvaniei cu Romania nici macar nu are sanse de reusita. Atunci care e rolul acestei contestari? Sa raspandeasca ura si sa creeze senzatia de victimizare.
Cauta te rog pe internet sa vezi ce se discuta despre Trianon in limba maghiara la toate nivelele. SUNT CONVINS CA DOMNUL BIRO A CITIT MULTE SI STIE LA CE MA REFER. Pe you tube de exemplu, poti vedea cele mai cumplite amenintari si blesteme la adresa romanilor cand e vorba de acest subiect. Poti sa cauti singur si sa ceri sa ti se traduca! Ce parere are domnul Biro despre asta? Contestarea unirii face parte din ceva mai mult decat cred unii naivi. La fel cum contestarea genocidelor face parte din ceva mai mult decat cred unii naivi.
Pozitia mea este una constructiva: sa mergem inainte spre egalitatea efectiva in drepturi nu pe calea instigarii urii, autovictimizarii si crearii de diversiuni prin neacceptarea declarata si ostentativa a trecutului, ci pe calea rationala a luptei pentru drepturi civile.
Cat despre faptul ca tu pomenesti in acest context „drepturile homosexualilor”, hai sa fim seriosi. Homosexualii nu au nici macar o fractiune infima din drepturile maghiarilor. Si nici macar o fractiune din drepturile romilor, care sunt considerati ca fiind minoritatea cea mai hulita si oropsita. Nu exista nici un partid care sa le apere interesele si care sa incerce macar sa corecteze nedreptatile ce li se fac, nu exista presa homosexuala, ei nu sunt nici macar pomeniti in programa scolara, in societate ei sunt de-a dreptul huiduiti cand apar fara sa se ascunda, chiar cand nu ies la iveala si numai se vorbeste despre ei subiectul este primit cu huiduieli, cum a fost cazul cand a venit Madonna la Bucuresti si nimeni nu s-a revoltat la huiduielile multimii cand a vorbit despre homosexuali, ba chiar cele mai multe ziare au omis sa precizeze ca Madonna a vorbit nu numai de rromi ci si de ei, etc.
Iar de homosexualii care mai au si ghinionul sa apartina si altor minoritati, ce sa mai zic?
De altfel dorinta mea este ca insusi domnul Biro sa raspunda la acest dialog in contradictoriu!
Ce credeti dvs, domnule Biro, despre ceea ce scriu eu aici? Va rog sa scrieti foarte deschis; de altfel puteti sa ma si condamnati. Nu ma supar. Din discutiile in contradictoriu se afla adevarul. Doar ca vreau sa nu ma etichetati cum fac altii. Ca si eu pot pune etichete. Iar cuvantul propaganda inseamna a face afirmatii fara justificari si fara logica, ceea ce eu nu fac niciodata.
De altfel va pot spune ca doresc sa aud argumente rationale, contra celor spuse de mine. Am dreptate in privinta modului cum subiectul Trianon ii trateaza pe romani in mod unanim? Numai etichetarile pe un ton papal nu imi plac, dar in rest accept orice.
Totusi am inca un repros pentru Petru: noi am stabilit aici ca nu acceptam stirile preluate dupa ureche. Afirmatia ca Transilvania a fost timp de 1000 de ani sub stapanire maghiara a fost unul din acele cazuri.
De ce nu invatam cu totii oare sa verificam adevarul afirmatiilor ce le facem, inainte de a le face?
„Trianonul ramane o infractiune nenorocita, ba chiar mai mult, un act criminal, un act de banditism internatzional savarsit impotriva Imperiului Austro-Ungariei.”
Domnule TitusZ, ați uitat să menționați în general tratatele de pace din 1919 – 1920 cu privire la Germania și Imperiul Țarist/Rusia Sovietică, despre care Hitler și Stalin vorbeau la fel ca dumneavoastră.
I-am criticat pe naționaliștii de mucava care au pretenția ca ungurii din Transilvania să joace de bucurie pe 1 decembrie. Nu sunteți cu nimic mai bu decât ei, de fapt sunteți un iredentist de mucava sau un troll.
Chiar daca extremistii de dreapta care vorbesc limba maghiara nu au dreptate si chiar daca iredentismul este compromis…
Chiar daca pentru unele ‘capete’ actul de la 1918 a adus avantaje considerabile…
Chiar daca natzionalitatzile conlocuitoare au obtzinut niste ‘drepturi’…
Trianonul ramane o infractiune nenorocita, ba chiar mai mult, un act criminal, un act de banditism internatzional savarsit impotriva Imperiului Austro-Ungariei.
Vorbitorilor de Limba Romana, asa le-ar sta frumos ca sa-si dea seama de rusinea acestui act si chiar daca timpul nu se mai poate da inapoi, ar fi mai potrivit sa aiba pareri de rau pentru participarea blestemata la un astfel de jaf banditesc internatzional.
Nu este o fericire ceea ce s-a intamplat atunci si este o impertinentza ca sa se tzopaie la sarbatorirea zilei de 1 DECEMBRIE 1918. Ar trebui sa fie o zi de doliu pentru totzi cetatzenii Romaniei si sarbatorirea sa se faca prin post negru si tacere mormantala…