Meseria de bucătar a fost acaparată de către bărbaţi nu pentru că ar fi fost mai talentaţi.
Această meserie presupune sacrificii pe care o femeie nu şi le-a putut permite, să lucreze în weekend-uri, în timpul sărbătorilor.
Femeia trebuia să stea acasă, să aibă grijă de copii şi de casă. În ultimele două decenii s-a remarcat o prezenţă masivă a femeii în restaurantele occidentale şi în cele din America de Nord, eliberându-se de prejudecaţile şi de regulile sociale anterioare.
A contribuit şi o anume direcţie dată de scoala de bucătărie franceză ai căror membri s-au opus intrării femeii în această breaslă.
Nu aş spune că femeile gătesc mai rău sau mai bine.
Sunt mai puţine femei bucătari decât barbaţi. De aceea suntem tentaţi să ne referim la supremaţia masculină în domeniul culinar.
Avem de a face doar cu o deficienţă de orientare profesională, care se remediază încontinuu.
Remarcăm că în domeniul militar, poliţienesc, politic prezenţa sexului frumos nu mai este o intruziune, ci un drept dobândit.
Recent într-un schimb de gânduri, reţete şi idei legate de arta culinară cu Amalia Calugar se confirma fascinatia voiajului imaginar prin felurile de mancare servite sau preparate. Asa cum un cantec mai vechi din adolescenta (si poem reusit) Pe harta Europei ne prefigura visul ieşirii din spaţiul constrâns de frontiere totalitare, aşa şi arta culinară pentru Amalia devine expediţie a cunoaşterii, nu numai experienţa unei reverii trecătoare.
M-a atras sensibilitatea scrisului şi alegerea reţetelor pe care graţie netului le-a aşternut pe-un blog transformat intr-o carte de bucate.
Amalia a acceptat cu bucurie un dialog deschis răspunzându-ne la câteva întrebări.
Amalia, strădaniile tale se concretizează printr-un succes de audienţă în crescendo, te situează ca pe un sensibil iubitor al artei culinare. Vrei să ne spui câteva rânduri despre tine ?
Despre mine aş putea sa scriu multe. M-am nascut la 5 ianuarie 1975, în Hunedoara. Parinţii mei sunt din judetul Mures, acolo am şi crescut până la 4 ani apoi în fiecare vacanţă din nou la ţară. Bunica m-a învăţat să scriu, să croşetez şi să gătesc. Sunt stângace dar mai degrabă ambidextră pentru că mama nu mă lăsa să fac nimic cu stânga. Poate de aceea am un simţ dezvoltat al creaţiei. În copilărie eram grăsută si băieţoasă, dar acasa adoram sa gătesc. Liceul l-am ansolvit la real. deşi nu aveam deloc înclinaţii pentru ştiintele exacte , m-aş fi dorit la secţia umană,eram foarte bună la limba română. Liceul l-am terminat cu bine apoi am încercat la facultate de cateva ori.
Nu mă împăcam cu matematica. Între timp l-am cunoscut pe soţul meu care era student la matematică. Am lucrat de la 18 ani ca vânzătoare, apoi după ce am reuşit la facultate ( în sfârşit) tot in vânzăari. Sunt inginer în instalaţii, dar am profesat foarte puţţin. Am lucrat şi pe şantier, în birou dar marea mea pasiune a fost marketingul.
Nu ai fost tentată să alegi calea emigrării ?
Am schimbat câteva job-uri , mi-aş fi dorit să ajung în S.U.A., sunt genul de om cu concepţia de-a trage tare câtiva ani într-o ţara străină şi apoi cu acei bani să încep o mică afacere în tară. Soţul meu nu a fost de acord. Am trecut prin multe împreună , uşoare şi grele , ne iubim enorm de mult.
Ce te-a determinat să te dedici acestei îndeletniciri ?
De vreo câţiva ani 2 sau 3 ca nici nu mai ştiu…am început să-mi dezvolt mai mult pasiunea gătitului, am uitat să mentionez că îmi place şi desenul.
Găteşti pentru cineva anume ? Ai lucrat vreodată într-un restaurant ?
Soţul meu nu e pretenţios la mâncare, e mereu dispus să încerce meniuri noi, de orice fel, asa că mi-a fost uşor…
E ca şi cum aţi întreba pădurea de ce freamătă, ori păsărelele de ce cântă, la fel şi cu mine. Am simţit pur şi simplu o chemare lăuntrică pentru gătit, pentru studiul gastronomiei.
Cui se datorează reusitele tale ? Selecţia şi postarea reţetelor devin referinţe profesionale.
Mi-am făcut un blog şi am avut plăcuta surpriză să constat că pe zi ce trece aveam tot mai multi vizitatori, majoritatea plecati din tară sau din sudul tării. Am postat retete traditionale de dragul lor, eu sunt adeptă a retetelor sănătoase, dar nu evit mâncarea noastră din Ardeal… Recunosc că am lacune în ceea ce priveşte provenienta ingredientelor , aş putea să mă informez mult mai mult, dar pentru mine gătitul este o relaxare, nu o meserie. Am servici, copii încă nu (sper sa dea Domnul) deci timpul pentru gătit este destul de redus. Ador bucătăria italiană pentru simplitatea şi aroma ei.
Să înţeleg că pasiunea nu s-a concretizat decât in spaţiul virtual ?
Financiar stau destul de prost de aceea nu-mi permit să gătesc meniuri sophisticate. Vizitatorii blogului meu mă adoră pentru aceasta. Pe net am întâlnit oameni extraordinari. O româncă stabilită în Marea Britanie m-a ajutat financiar în cumpărarea unui aparat de fotografiat. Pe site-ul gustos din 134 de bloguri înscrise am ocupat locul 12 , în urma voturilor. Am şi un mic articol într-o revistă. Nu-mi vine să cred că munca mea este atât de apreciată.
Te-ai gândit vreodată la intrarea cu adevarat într-un restaurant ca bucătar ?
Desigur ! Mi-aş dori să pot lucra câteva ore şi fără să fiu retribuită, numai să învăt, şi dacă voi câştiga la loterie să-mi pot deschide propriul meu restaurant în care clienţii să spună mereu: “Multumesc pentru masă, mâncarea gustoasă şi bucătăreasa frumoasă.”
Eu iţi propun în numele revistei noastre să ne trimiţi impresii despre restaurante, reţete şi mai ales despre frumosul oraş Cluj cu tradiţiile sale culinare.
Eu nu am colaborat cu nicio revista sau ziar până acum, aşa că nu ştiu cum se procedează.
Ma simt mai mult decât flatată şi vă mulţumesc pentru timp şi îngăduinţă.
Sărbători fericite !
Amalia este extraordinara. M-a transformat in cateva luni intr-o bucatareasa. Vreau sa spun ca urmez exact retetele ei si toate mi-au iesit din prima incercare. Cred ca de asta am dorit sa ma perfectionez, sa incerc retete tot mai complicate.
Rar intalnesti un astfel de om.
Ii multumesc in numele meu si al intregii mele familii, care ii spun pe nume desi nu o cunosc personal.