… ştiţi ceva, mâinile mele?
când îmi ţineţi fruntea plecată
şi mă biciuieşte remuşcarea
repet la infinit rugămintea
de a fi iertat
concentrice gânduri alunecă bezmetic
printre gesturile necugetate
ale unui vremelnic pasager
în trenul vieţii ce a poposit într-o gară
ce nu-i aparţine
conductorul face semne disperate
spre macazul ce încearcă să schimbe
sensul de mers al unei locomotive
indecisă pentru o culoare
anume gândită
se aude un şuierat prelung
dinspre peronul din partea stângă
şi bate în piept cu ciocanul de fier
ceferistul de serviciu
din gara pustie
îmi ridic capul
şi sper.
