In timp ce evenimentele imediate de natura politica par sa eclipseze preocuparile de durata mai lunga, nu trebuie sa neglijam unele evenimente importante ce au loc chiar sub ochii nostri, si care sunt cel putin la fel de arzatoare in ochii altora. Disputa stiintifica despre evolutia climei este de o importanta greu de neglijat.
1. Evolutia climei in ultimele 200000000 de ani
Evident ca acum doua sute de milioane de ani nu existau termometre ca sa se masoare temperaturile si nici posibilitatea unor masuratori corecte ale precipitatiilor. Evident ca nu existau nici oameni care sa faca masuratorile si nici macar… mamifere. Si totusi acest subiect este extrem de bine cunoscut si analizat!
Exista mai multe metode analitice cunoscute si practicate pentru analizarea evolutiei climei atat pe durate lungi, de milioane si chiar sute de milioane de ani, cat si pe perioade scurte, de secole sau milenii. Pentru exemplificare, voi spune cateva cuvinte despre evolutia temperaturilor apelor Oceanului Atlantic pe termen atat de lung: in mod surprinzator temperaturile medii au variat numai intre 8 si 12 grade Celsius, intr-o zona bine precizata teritorial!
Cum se stie acest lucru? Deoarece exista o specie de scoici care in mai multe sute de milioane de ani nu s-a schimbat deloc, iar raportul dintre izotopii oxigenului din carbonatul de calciu pe care il contin este dependent de temperatura ambianta in timpul vietii acestor moluste! O simpla analiza de laborator (o analiza complexa de fapt) arata exact nu numai temperaturile respective dar si variatiile in temperatura din timpul anului de atunci.
2. Evolutia climei in ultimele doua milenii
Sa ne apropiem putin de zilele noastre si sa ne gandim cum putem cunoaste evolutia climei planetei din ultimele milenii.
In linii mari cunoastem faptul ca omenirea a iesit din ultima mare glaciatiune acum circa 8-10 mii de ani. Dar ultimele doua milenii cum au fost?
Poate pentru multi va fi o surpriza sa afle ca Europa a trecut printr-o micro-glaciatiune chiar in ultimele secole,mai precis de prin secolul al 13-lea pana prin secolul al 18-lea!
„Mica glaciune europeana” a afectat profund istoria planetei! Cultura cerealelor a fost extrem de afectata, iar in loc sa se culeaga recolte de grane, graul si secara putrezeau pe camp! Lumea murea de foame pe capete!
Dar a intervenit in istorie o planta adusa de Columb si altii din „Lumea noua” care a salvat Europa! Nu prea se discuta, din pacate, despre acest „miracol pe calea naturalului”. Cartoful!
3. O planta mistica, blestemata de Vatican
Primele incercari de a introduce cartoful in cultura agricola europeana au dat faliment, iar Vaticanul s-a grabit sa consfinteasca falimentul prin aruncarea anatemei asupra lui. Intr-adevar plantele de cartof contin niste alcaloizi care le fac otravitoare. Dar nu plantele se consuma la cartof! A trebuit sa treaca multa vreme pana cand taranii Europei de Vest s-au convins de acest lucru. De fapt foametea in Germania a atins proportii mari in timpul multelor razboaie ce au avut loc in acea zona europeana. Recoltele de cereale au fost calcate oricum in picioare de copitele cailor folositi in lupte. Si atunci taranii germani au fost dintre primii in Europa care sa constate ca aceasta minunta planta ii scoate din incurcatura! La fel si irlandezii. Multi germani au murit in timpul razboiului de 30 de ani, cand cerealele nu mai cresteau, dar atunci noua planta s-a dovedit a fi foarte utila. In schimb taranii francezi au fost cu mult mai conservatori: ei tineau numai la cereale.
4. Petrecere selecta la Versailles, cu cartofi!
Regele Soare al Frantei a fost informat despre acest lucru si a incercat o forma extrema de propaganda in favoarea cartofului: facand o publicitate enorma legata de faptul ca planta cea mai „selecta” la unele petreceri cu nobilii la Versailles a fost declarata…cartoful. Dar degeaba; acest act publicitar nu a avut un succes prea mare. Si atunci s-a ajuns la foametea de pe vremea lui Louis XVI. Si vestitul: „Dupa mine, potopul!”
Potopul a venit sub forma revolutiei franceze, despre care azi majoritatea istoricilor sustin ca a venit pe fundalul crizei generale declansate de „mica glaciatiune” din Europa. Istoricii de azi sunt cu mult mai sensibili la conditiile cimatice si la conditiile microbiale si de alta natura in decursul istoriei, fata de indiferenta totala din trecut la acesti factori.
5. Metodele practice de determinare a variatiei climatului pe perioade mici
Cum de se cunoaste azi atat de bine evolutia climei in ultimele sute de ani? Metodele principale sunt doua: studiul cercurilor copacilor pe o perioada indelungata. S-a reusit sa se puna la punct o harta climatica foarte precisa nu numai a climei din Europa ci si din America pe aceasta baza. Aceste date au fost confirmate pe mai multe cai, intre care pe analiza straturilor de zapada din ghetarii de la poluri si nu numai: chiar si Alpii evetieni au fost studiati cu atentie, inclusiv la nivelul ghetarilor.
6. Schimbari recente, efective si potentiale
Nimeni nu mai pune azi la indoiala faptul ca in ultimul secol mai ales au avut loc schimbari drastice de clima in sensul incalzirii ei.
Lucrul cel mai inspaimantator pentru cei care au studiat acest fenomen este faptul ca aici avem de a face nu cu schimbari graduale, ci cu schimbari dramatice, de tipul conexiunii inverse pozitive (positive feed-back) care pot declansa procese incontrolabile. De remarcat ca toate schimbarile dramatice ale climei se datoreaza acestor tipuri de procese exponentiale. Odata pornita o asemenea schimbare, cu greu se mai poate opri. Exista teama ca nu se mai poate opri deloc!
De exemplu, daca incepe o topire a ghetarilor de la poli, acest lucru va determina dispariatia zapezii din zone care ar fi putut respinge razele solare. Lumina soarelui, in loc sa fie reflectata de calota alba, va fi absorbita si mai mult de albastrul oceanelor, ceea ce va determina o incalzire si mai puternica a globului. O reactie in tromba, ca reactiile atomice!
Sa recunoastem ca deja asistam la o spaima mai mult sau mai putin marturisita a oamenilor de stiinta, chiar daca multi sustin (pe buna dreptate) ca noi inca nu dispunem de toate datele necesare pentru a trage o concluzie. Poate sa revina o noua „glaciatiune”, de ce nu? Oricum stim ca teoretic este posibil ca in urmatoarele zece mii de ani pamantul sa aiba o noua glaciatiune. Acesta este „cursul normal” al oscilatiilor climei pe pamant.
7. Racirea climei?
O veste intrucatva buna a reiesit din ultimele date meteorologice: in ultimii 10 ani am asistat la o usoara, foarte usoara racire a climei. Pe care unii s-au straduit sa o ascunda, ca sa nu strice avantul organizatiilor internationale de a lua totusi in considerare incalzirea globala constatata de un secol. Sa o spunem clar: ascunderea datelor stiintifice este un fapt negativ. Dar este el oare un fapt negativ in situatia in care marea majoritate a populatiei pamantului sufera de un cronic analfabetism stiintific?
Las pe altii sa raspunda la aceasta intrebare.
Nu fara a adauga ca daca Temistocle, conducatorul atenienilor, ar fi fost total sincer cu atenienii vremii sale, el nu ar fi putut folosi argintul din minele Atenei pentru a-si crea flota cu care i-a invins pe persani!