plec o geană peste Poarta Sărutului
de pe fruntea mamei
broboada îi şterge o lacrimă
ce nu seacă izvorul
dorului de tata.
revăd mersul în picioare al omului om
şi curge clepsidra în cumpănă celestă
picătura de viaţă ce a mai rămas.
opresc o mângâiere pe tâmpla uitată
în pragul din iarnă
bate la uşă o cheie legată
de cingătoarea unor fulgi
aninaţi în poala fecundă
a maicii mele
apus.
aţipesc în poala timpului
aduceri aminte desenate pe un rid
şi alerg pe conturul unor degete
ce mai dau mângâierea
altor riduri celeste
ce vor pleca împrejur
bob de nisip
clepsidră
şi retur.