Societatea româneasca are de facut un pas înainte: dobândirea încrederii si respectului de sine. Este inutil sa cerem oamenilor politici sa fie corecti si competenti. Ei nu sunt altceva decât oglinda noastra, reflexul nostru in luciul apelor vietii publice. Daca noi nu credem ca România are nevoie sa devina o tara cu reguli, atunci nu putem sa le cerem altora sa creada.
Am urmarit în ultimele saptamâni cum vocile ne-politice din viata publica trateaza institutiile, Constitutia, etica si competenta: drept notiuni teoretice, facute sa fie ignorate în practica. Politicile unei tari democratice sunt în mâna Guvernului, tot asa cum legea iese din mâna Parlamentului. A intreba pe altcineva decât guvernantii ce anume vor face într-un domeniu sau altul al administrarii tarii, înseamna a încuraja încalcarea Legii Fundamentale.
Într-o dezbatere televizata, nu numai politicianul are raspunderi. Este responsabil si cel care pune întrebarile, si cel care asculta raspunsurile, de pe scaun, acasa la el. Desigur, raspunderile sunt diferite: administratorul politic este chemat sa dea socoteala si poate fi taxat la vot. Formatorul de opinii, adica cel care pune întrebarile, nu raspunde niciodata în mod administativ. El este liber. Liber sa exprime ceea ce crede, dar si liber sa faca rau, fara sa poata fi pedepsit. De aceea este nevoie ca el sa fie educat în spiritul responsabilitatii, al respectului regulilor. Altminteri, demersul lui public poate face rau. Al treilea partener al dialogului, telespectatorul, are si el raspunderile lui. El nu poate fi pedepsit daca judeca prost. Dar daca ramâne un spectator pasiv, care îngaduie raului sa-i patrunda în ochi, în casa si pe suflet, el va plati acest lucru altfel decât administrativ: prin cenusiul si strâmbaciunea vietii lui de zi cu zi, si prin copii lui, care vor avea parte de aceeasi Românie aproximativa.
Slabiciunile democratiei românesti din anul 2009 sunt trei:
Faptul ca deciziile politice sunt luate în alta parte decât în Parlament.
Faptul ca România este administrata în alta parte decât în Guvern.
Faptul ca Institutia Presedintelui nu se ocupa, demn si respectabil, de reprezentarea Statului, asa cum o cere Constitutia.
Daca aceste trei institutii fundamentale ale democratiei si libertatii sunt luate în derâdere, atunci ce fel de prezent si viitor vrem noi sa avem? Primii care avem nevoie sa întelegem exact ce înseamna aceste lucruri suntem noi, spectatori si protagonisti ai vietii publice. Nu are rost sa criticam politicienii, daca noi facem exact aceleasi greseli ca ei. Daca noi vom întelege ca legea si, mai ales, Constitutia sunt facute pentru a fi respectate, viitorul este de partea României. Daca vom continua sa fim convinsi ca tara noastra va ramâne mereu condusa sau influentata din exterior, daca ne vom încapatâna sa credem ca România este o tara care nu merita sa fie luata în serios si care nu are de ce sa fie respectata, atunci ne meritam soarta.
http://www.princeradublog.ro/jurnal/partea-noastra-de-raspundere/
…spre mmarea si placuta mea surpriza,acest articol e scris limpede,ferm si clar.fara de intortocheri stilistice si fara de emfaza retorica.ca atare,felicit autorul si trag nadejdea ca ecourile necesare vor fi nu numai in revista de fata,ci si in mintile si inimile
celor care sunt chamati sa schimbe macazul.
pentru conformitate si apreciere,itzhak bareket.
Imi pare ca e un text foarte bine pregatit. Dar, contzine o contradictzie cat casa de mare, anume ca autorul se contrazice explicit cand pe de o parte scrie ca politica e-n mana Guvernului si pe urma, mai jos, la punctele alea despre ce mere rau in Romania, scrie ca de aia mere rau pen’ ca politica nu-i lasata Parlamentului.
Mai multa grija, va rog: ca ori n-avetzi scriitori de calitate (nu c-ashi vrea sa m-angajez p-acest post, ca nu cred ca ma putetzi plati atat cat merit), ori nu cititzi cu atentzie cea ce scritzi.
cele bune,
Nea Marin
MONARHIA SALVEAZA ROMANIA!