când începe decembrie, timpul seamănă cu o mirare de dor în ochii Sfântului Nicolae… devenim copii, ne dorim dulcele mângâierii, căldura primilor fulgi de nea, zâmbetul luminos al străzilor care strigă a bucurie de stea! e un timp ritmat, sufletul poartă cămaşă roşie de cântec… parcă ai fi la concert! tu şi Neil Diamond… şi Sweet Caroline! tiptil spre atingeri magice, spre vise care cred în iubirea adevărată – ea nu aşteaptă niciodată, dar absolut niciodată, nimic în schimb… ea este fericită că se poate manifesta, că se poate dărui! de fapt, decembrie a fost creat pentru a ne aduce aminte de simplitatea din noi… măcar acum să fim reali, să vedem frumuseţea vieţii, să credem în sensul cuvintelor, mărindu-L pe Dumnezeu… măcar acum decembrie să fie un „ieri cu vedere spre azi”! e vremea să ne recunoaştem inimile.
3 decembrie 2009, 15:51