atenţie, se închid uşile!
şi filmul începe straniu,
ca minusul unui număr
ce cade în exclamare…
ninge cu piese de domino!
şi zâmbetul se ascunde
într-o mutare de şah metalic!
poate că poetul numără paşii
lacrimilor, iar…
poate că duminica salvează
o mărturisire de pe şosea!
„jazz-ul şi rusa şoptită…”
poate că lămâia de pe birou
preferă o seară nichitiană!
şi poate că eu mă destram
prin oaza unui paralelogram!

13 decembrie 2009, 20:47