Suntem un popor rasfirat, crengi desfrunzite in decembrie !
Nu apartinem nici macar formei de tara ca frunza de tei…
Ne conduce ura, lasitatea sau dezbinarea ?
Romania ca o toamna ingropata fara de gropar si de bocitoare.
Mi-ar fi placut sa fiu grec ratacitor si sa ma ridic cu bratele catre cer asemenea copacilor saraciti de aur, de rod
si batran sa cant bucuria ca in bodega stramta, coscovita cineva asculta.
Raurile nu mai impletesc cristalul si nici oglinda printre coline, spre campii.
Se surpa lumea,
poarta isi inclina cu greu lemnul,
stradela se usuca aidoma rozelor in borcanul de mustar,
ninge peste sat.
Neaua va acoperi gunoaiele, sangele ultimilor artari ca luptatori sfarsind, dar nu ingenunchiind.
Neaua, o minciuna-un pian alb cu clape inselatoare rasfirand tacerea, si nu cantarea
ingroapa si mai mult terracotta cohortei in neputinta,
in moarte.
…nene florin,chiar pana’n atat de multa tristete in inceputul asta de iarna?
DACA NU MA’NSEL,MATALUTA ESTI MARE MAESTRU IN ARTA CULINARA,NU? PAI DACA-I ASA,PREGATESTE ROGU-TE, CEVA MISTO DE HALEALA CA SA’NBUCAM
INPREUNA.O SA NE FACA BINE AMANDOURA,SI DUPA aCEA…SA VEDEM! mare-I DUMNEZEU.
in orice caz,cea ce ai scris e frumos si m-a facut sa ma gandesc la”FLORI DE MUCEGAI” si la
„FLORILE RAULUI”.
d-ta.gandeste-te la buruieni ceva mai comestibile si-0 sa fie bine,ai sa vezi!
cu drag si pofta mare,itzhak bareket.