Două țări, trei candidați – doi președinți?„Est-europenii ar trebui să înceteze să se mai comporte ca nişte bebeluşi şi să înceapă să-şi rezolve singuri problemele, în loc să meargă de fiecare dată la americani pentru a se plânge de agresivitatea Rusiei”. (Zbigniew Brzezinski, 17.11.09, Prague Daily Monitor)
Declaraţia oficialului american, fost consilier pentru probleme de securitate naţională al preşedintelui Jimmy Carter, considerat încă extrem de influent în politica externă a SUA, nu înseamnă în niciun caz o invitaţie la resemnare adresată europenilor. Dimpotrivă. În măsura în care devine evident că pentru SUA interesul pentru zona Pacificului sporeşte, iar dosare precum Iranul, Afganistanul sau China vor deveni tot mai importante, actorii europeni şi, mai ales, est-europeni vor trebui să devină tot mai activi în regiunea lor. Va fi nevoie de mai multă coordonare, coerenţă şi imaginaţie. Astfel, invitaţia nu e la resemnare, ci la acţiune.
Filat vine acasă
Cea mai semnificativă evoluţie regională este redesenarea relaţiei Bucureşti-Chişinău şi vizita premierului Vlad Filat în România. O vizită de succes, consemnată ca atare, şi unde diferenţa de prestaţie a noilor autorităţi faţă de „regimul Voronin” a fost ca de la cer la pământ. Este remarcabil, în ciuda tensiunilor enorme acumulate în viaţa publică din România, că toţi liderii politici sunt unanimi în a considera relaţia cu R. Moldova prioritară şi în a indica Bucureştiul ca principalul susţinător al Chişinăului pentru integrarea euroatlantică.
Mai mult, este extrem de semnicativ faptul că, deşi România trece şi ea printr-o perioadă de criză, nu a existat niciun protest sau reacţie publică faţă de declaraţiile autorităţilor de la Bucureşti privind acordarea de ajutoare pentru R. Moldova, creşterea numărului de burse, gratuitatea vizelor, anularea unor taxe pentru studenţii basarabeni etc. Consensul din acest punct de vedere este esenţial şi nu a fost îndeajuns subliniat. Revenind la vizita propriu-zisă, deşi petrecută în condiţii de incertitudine la Bucureşti, aceasta a lansat o serie de semnale şi proiecte remarcabile.
În primul rând, cele legate de „limba română, limbă maternă” şi „revenirea acasă, în Europa” (formula inteligentă a premierului a fost ruptă în două şi îndelung speculată de presa comunistă de la Chişinău). În al doilea rând, Acordul de mic trafic la frontieră şi instituţiile aferente (Consulate româneşti la Cahul, Bălţi şi, eventual, Ungheni), fără condiţionări legate de alte documente politice bilaterale.
În al treilea rând, demersuri pentru asigurarea securităţii energetice a R. Moldova prin interconectarea sistemelor energetice între R. Moldova şi România. Preşedinţii Băncii Europene de Investiţii şi al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare i-au promis premierului Filat că cele două instituţii vor cofinanţa proiectele ce ţin de interconectarea sistemelor energetice şi a reţelelor de gaze între R. Moldova şi România.
Moscova reacţionează
Presa rusă a scris despre vizită în termeni iritaţi, iar presa pro-comunistă de la Chişinău a tradus judicios mesajul în limba română. Cea mai dură poziţie vine de la politologul rus Aleksei Martînov, directorul Institutului pentru statele noi de la Moscova, care a reacţionat prompt la declaraţiile lui Filat, transmiţând trei mesaje importante. Primul, că Rusia nu va coborî în niciun fel ştacheta sub cererile din Memorandumul Kozak în ceea ce priveşte negocierile pe chestiunea transnistreană.
Al doilea, că cetăţenii ruşi din Transnistria rămân „patrimoniul” Moscovei: „Doreşte [premierul Filat, n.n.] ca Rusia să-i abandoneze şi să-i uite pe aceşti 140.000 de cetăţeni ai săi? Sau să permită eliminarea fizică a acestora, prin retragerea trupelor de pace din Transnistria? Sau Putin trebuie să dea ordin, personal, ca oamenii de afaceri ruşi să-şi abandoneze activele din Transnistria în folosul lui Filat şi al prietenilor săi?”.
Al treilea mesaj e că „actuala Putere de la Chişinău nu a fost numită de Moscova, aşa că nu ştiu dacă ar trebui să discutăm ceva anume cu guvernul marionetă moldovean. Dar, dacă există vreo raţiune, atunci ar fi mai bine să discutăm cu „autorii proiectului”. Şi, înainte de toate, Rusia trebuie să se îngrijească în regiune de soarta cetăţenilor ruşi şi de dezvoltarea stabilă a Transnistriei, unde aceştia locuiesc în principal”.
Am citat in extenso pentru că fragmentul este extrem de semnificativ. Expertul rus nu spune cine sunt „autorii proiectului”, dar aluzia este străvezie. Martînov nu face decât să reia acuzaţia oficială lansată la adresa României de către preşedintele Voronin şi soldată cu blocarea totală a relaţiei cu Bucureştiul. Doar că, de data asta, deşi trage aceeaşi concluzie, expertul rus sugerează că măsurile ce trebuie luate sunt diferite. Nu blocaj, ci „discuţii”. Iar în timpul discuţiilor, problema Transnistriei şi a cetăţenilor ruşi de acolo vor fi determinante…
Poziţia exprimată de Martînov este semnificativă. Nu e vorba că este corectă sau incorectă şi ar fi inutil să amintim că, despre implicarea Bucureştiului, nu au fost în stare să aducă probe nici cele mai antiromâneşti autorităţi de la Chişinău şi instituţiile lor. E vorba însă de o viziune provocatoare şi care arată că în regiune lucrurile sunt departe de a fi limpezite odată şi pentru totdeauna.
Balcanii de Vest revin în atenţie. Dar R. Moldova?
Problema R. Moldova va fi resuscitată şi pe un alt canal, respectiv revenirea bruscă în atenţia Europei a Balcanilor de Vest. Şi asta nu neapărat din dorinţa occidentalilor, ci din cauza unor resurecţii de formulă imperială nu doar a Rusiei, ci şi a Turciei, state cu o memorie istorică masivă, grea şi cu efecte expansioniste. Declaraţiile din ultima vreme ale autorităţilor de la Ankara – potrivit cărora interesele Turciei în Balcanii de Vest (în special Albania, Kosovo sau Bosnia-Herţegovina) sunt legitime şi importante – nu au trecut neobservate. Lobby-ul turc pe lângă Statele Unite pentru musulmanii bosnieci este cel puţin la fel de intens precum sprijinul diplomatic al ruşilor pentru sârbii din Republica Srpska.
Dacă adăugăm în peisaj vizita preşedintelui rus la Belgrad şi interesul tot mai consistent al oamenilor de afaceri turci în Albania şi Kosovo, vom avea un tablou mai complet. Implicarea în Balcanii de Vest a Rusiei şi Turciei, sub forma unui parteneriat strategic informal, în condiţiile unei Ankare tot mai alienate faţă de Europa, nu poate decât să stârnească îngrijorare în marile capitale europene.
Nu întâmplător, cancelarul german Angela Merkel s-a arătat extrem de deschisă faţă de Serbia, declarând recent că aceasta a îndeplinit precondiţiile necesare pentru un Acord de Asociere cu UE. Concomitent, miniştrii de Externe ai UE au declarat sprijin pentru candidatura oficială a Albaniei la UE. Reacţia europenilor este necesară, chiar obligatorie în condiţiile implicării geo-economice a unor state de formula Turciei sau Rusiei într-o zonă de frontieră euroatlantică şi pestriţă etnic şi religios.
Concluzia este următoarea: „Balcanii de Vest” sunt un proiect geopolitic ce revine pe agendă. Una dintre iniţiativele româneşti de ieri a fost plasarea Chişinăului în acelaşi pachet. Resurecţia relaţiei bilaterale Bucureşti-Chişinău va trebui să aibă astăzi inclusiv această miză.
As vrea sa aduc cateva completari, in primul rand legate de Zbigniew Brzezinski. Nu este nici un secret pentru nimeni faptul ca acest demnitar american , de origine poloneza, este un foarte bun cunoscator al istoriei Europei de Est. Atat in Evul Mediu cat si mai tarziu, Polonia lui natala a avut „relatii speciale” cu Moldova. In momentul in care „Moldavskaia CCCP” si-a cucerit in mod formal independenta fata de Rusia, numele Moldovei in lume era cunoscut ca „Moldavia”. A fost necesara o singura interventie publica la televiziune a lui Brzezinki, ca toata lumea sa renunte intr-o singura zi la acest nume si sa preia numele istoric de Moldova! De atunci nu a mai existat nici macar un singur prilej in care presa politica americana sa greseasca in aceasta privintza!
Evident ca Brzezinski este pro-polonez si pro „moldovean” si datorita lui conducerea americana este perfect informata de situatia din aceasta zona. Dar adevarul este ca ea nu poate face mare lucru in aceasta conjunctura!
Brzezinski este un politician rafinat si stie el ce stie: trebuie mai multa initiativa din partea statelor est-europene in relatia loc cu Imperiul Rusesc.
Cat despre relatiile ruso-turce, nimic nou sub soare! Rusia contemporana cu noi are aceleasi intentii imperialiste ca si Rusia tzarista.